ICCJ. Decizia nr. 1742/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1742/2011
Dosar nr. 1163/36/2010
Şedinţa publică din 29 aprilie 2011
Deliberând asupra recursurilor de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
1.1. Tribunalul Constanţa, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 234 din 26 iulie 2010 pronunţată în Dosar nr. 13.827/118/2009 a soluţionat în fond acţiunile penale privind pe inculpaţii în cauză în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. pronunţând următoarele rezolvări juridice:
a) în baza art. 174, 176 lit. a), b) şi d) C. pen. condamnă pe inculpatul L.L. la pedeapsa de 25 (douăzeci şi cinci) ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I şi a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a), b) şi c) C. pen.:
Condamnă pe inculpatul L.L. la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen.:
Condamnă pe inculpatul L.L. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.
În baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.:
Condamnă pe inculpatul L.L. la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele principale şi dispune ca inculpatul L.L. să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 5 ani închisoare, inculpatul L.L. executând în final pedeapsa de 30 (treizeci) de ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I şi a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului L.L., pe durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I şi a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) scade din pedeapsa închisorii aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 21 august 2009 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. menţine arestarea preventivă a inculpatului L.L.;
b) în baza art. 26 raportat la art. 174, 176 lit. a), b) şi c) C. pen.condamnă pe coinculpatul G.F.V. la pedeapsa de 17 (şaptesprezece) ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I şi a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la omor deosebit de grav.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen.:
Condamnă pe inculpatul G.F.V. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.:
Condamnă pe inculpatul G.F.V. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele principale şi dispune ca inculpatul G.F.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 2 ani închisoare, inculpatul G.F.V. executând în final pedeapsa de 19 (nouăsprezece) ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I şi a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului G.F.V., pe durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I şi a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) scade din pedeapsa închisorii aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 21 august 2009 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., menţine arestarea preventivă a inculpatului G.F.V.
În baza art. 118 lit. b) C. pen.:
Dispune confiscarea de la inculpatul L.L. a unei lame de cuţit lungă de 12 cm şi lată de 1,5 cm ambalată într-un plic numerotat cu cifra 1, găsită de organul de poliţie într-o groapă cu resturi arse din apropierea barăcii inculpaţilor.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-1003 C. civ.:
Admite în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile H.V. şi H.T.E. ambii domiciliaţi în Constanţa.
Obligă pe inculpaţii L.L. şi G.F.V., în solidar, să plătească părţii civile H.V. suma de 27.000 lei reprezentând despăgubiri materiale, şi 60.000 lei despăgubiri pentru daune morale.
Obligă pe inculpaţii L.L. şi G.F.V., în solidar, să plătească părţii civile H.T.E. suma de 20.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
Respinge celelalte pretenţii civile ale părţilor civile, ca nefondate.
În baza art. 109 alin. (3) şi (5) C. proc. pen.:
Dispune restituirea către partea civilă H.V., la data rămânerii definitive a hotărârii, a următoarelor bunuri ridicate ca mijloc de probă de către organul de urmărire penală, menţionate în adresa din 6 august 2009 a I.P.J. Constanţa – Serviciul Criminalistic (filele 65-67 vol. I dosar UP): rochia capot cu care era îmbrăcată victima T.G. (coletul nr. 11); cămaşa cu care era îmbrăcată victima T.S. (coletul nr. 12); o pereche de pantaloni trening şi chiloţi cu care era îmbrăcată victima T.S. (coletul nr. 13); un tricou albastru cu care era îmbrăcat T.S. (coletul nr. 14); o pereche de ciorapi albaştri cu care era încălţat T.S. (plicul nr. 15); două sticle a 1 litru (coletul nr. 16); un recipient plastic PET de 5 l (coletul nr. 17); o broască ţigănească de uşă (coletul nr. 18); o broască ţigănească de uşă (coletul nr. 19); un lanţ metalic (coletul nr 37); o cazma fără coadă (coletul nr 38); o zgardă (coletul nr. 39); un fragment zgardă (plicul nr. 40); un cuţit (plicul nr. 41); un cuţit (plicul nr. 42); un cuţit (plicul nr. 43); un cuţit (coletul nr. 44); o furcă de tors (coletul nr. 45); un fragment lemnos ars, cilindric de 50 cm (coletul nr. 46).
Menţine la dosar celelalte urme şi mijloace materiale de probă menţionate în adresa din 6 august 2009 a I.P.J. Constanţa.
În baza art. 109 alin. (3) şi (5) C. proc. pen.:
Dispune restituirea către inculpatul G.F.V., la data rămânerii definitive a hotărârii, a următoarelor bunuri ridicate ca mijloc de probă de către organul de urmărire penală, menţionate în procesul verbal de cercetare la faţa locului încheiat la 20 august 2009 (filele 239-241 vol. I dosar UP): un cuţit briceag pliant cu mâner metalic auriu şi lemn de culoare maro, cu lama lungă de 8 cm şi lată 1 cm, ambalat în plicul nr. 8.
Dispune restituirea către martorul B.I., la data rămânerii definitive a hotărârii, a următoarelor bunuri ridicate ca mijloc de probă de către organul de urmărire penală, menţionate în procesul verbal de cercetare la faţa locului încheiat la 20 august 2009 (filele 239-241 vol. I dosar UP): un cuţit cu mâner de plastic culoare neagră, cu lama de 10 cm şi lată 1 cm, ambalat în plicul nr. 9; un cuţit cu mâner de plastic transparent cu floricele, cu lama de 8 cm şi lată 1 cm, ambalat în plicul nr. 9.
Dispune restituirea către inculpatul L.L., la data rămânerii definitive a hotărârii, a următoarelor bunuri ridicate ca mijloc de probă de către organul de urmărire penală, menţionate în procesul verbal de cercetare la faţa locului încheiat la 20 august 2009 (filele 239-241 vol. I dosar UP): un cuţit într-o teacă de piele culoare maron, cu lama lungă de 11 cm şi lată 2,5 cm, ambalat în plicul nr. 11; un spray paralizant tub culoare verde cu capac negru inscripţionat NATO, ambalat în plicul nr. 12; un briceag cu prăsele din corn maroniu, cu lungimea totală desfăcut de 14,2 cm, lama desfăcută lungă de 6,5 cm şi lată de 1,9 cm, cu 4 goluri circulare în lamă.
În baza art. 110 C. proc. pen.: dispune distrugerea, la data rămânerii definitive a hotărârii, a următoarelor resturi de materiale găsite în groapa din apropierea barăcii inculpaţilor: resturi de îmbrăcăminte ambalate în plicul nr. 2); 7 nasturi metalici ambalaţi în plicul nr. 3); un ceas de mână Japonia ambalat în plicul nr. 4; un fragment de material textil culoare crem – kaki ambalat în plicul nr. 5; un papuc din plastic de culoare albastră ambalat în plicul nr. 7; resturi de materie arsă, ambalate în plicul nr. 13".
Hotărând astfel instanţa a constatat că prin rechizitoriul nr. 1580/P/2009 din 15 decembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv în vederea tragerii la răspundere penală a acestora a coinculpaţilor: L.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu tâlhărie, omor deosebit de grav şi distrugere, prevăzute de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a), b) şi c) C. pen., art. 174-176 lit. a), b) şi d) C. pen. şi art. 217 alin. (1) şi (4) C.pen şi G.F.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu, tâlhărie şi complicitate la omor deosebit de grav, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 26 rap. la art. 174-176 lit. a), b) şi d) C. pen.
S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că inculpatul L.L., în noaptea de 01/02 august 2009, în jurul orelor 03.30, după o înţelegere prealabilă cu celălalt inculpat, a pătruns fără drept, înarmat şi împreună cu coinculpatul G.F.V., în locuinţa comună a victimelor T.S., de 85 de ani şi T.G., de 84 ani, din comuna Corbu, jud. Constanţa, unde le-a ucis în scop de jaf şi prin cruzimi, cu aplicarea în mod repetat şi feroce de lovituri cu o scândură, pumnii şi lama briceagului, în zonele capului, gâtului, pieptului şi membrelor superioare şi provocarea a cel puţin şaisprezece plăgi tăiate - înţepate soţului, cu cvasidecapitare, respectiv zece plăgi tăiate - înţepate soţiei, una cu interesarea cordului, a pericardului şi secţionarea a trei coaste, iar în aceeaşi împrejurare a sustras un bidon de 10 litri cu vin roşu şi suma de 60 de lei din locuinţă, apoi le-a incendiat şi casa celor două victime cu producerea unui pericol public evident pentru locuinţele învecinate
De asemenea, s-a reţinut că inculpatul G.F.V., în aceeaşi împrejurare, după o înţelegere prealabilă, a pătruns fără drept, înarmat şi împreună cu coinculpatul L.L., în locuinţa comună a victimelor T.S. şi G. din comuna Corbu, jud. Constanţa, în scop de jaf, de unde a sustras un bidon de 10 litri cu vin roşu şi suma de 60 de lei, prin violenţe exercitate de coinculpat pentru a asigura scăparea amândurora, iar prin prezenţa sa l-a încurajat şi sprijinit moral pe coinculpatul L.L. să le ucidă pe cele două victime, în condiţiile şi modurile sus-menţionate.
Instanţa, după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288-291 C. proc. pen. pe parcursul căreia au fost audiaţi inculpaţii şi au fost administrate celelalte probe în acuzare strânse la urmărirea penală a constatat că faptele imputate există, au fost comise cu vinovăţie şi realizează elementele constitutive ale infracţiunilor referitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată/ solicitată tragerea la răspunderea penală a celor doi coinculpaţi, având elementele obiective şi subiective arătate în continuare:
Victimele T.S. şi T.G., soţi în etate de 85 şi respectiv 84 ani au locuit în comuna Corbu, jud. Constanţa. Aceştia deţineau o locuinţă - casă formată din 5 camere dispuse una în continuarea celeilalte, dinspre stradă spre interiorul curţii, având acces din exterior prin două uşi, una situată la cea de-a doua cameră dinspre stradă, iar cealaltă situată la un hol intermediar, între primele 4 camere şi cea de-a cincea, în care victimele dormeau. Camerele casei comunicau între ele tip vagon, prin uşi de interior. Bucătăria şi magazia erau dispuse în continuarea casei, dar în acestea se intra prin uşi separate, direct din exterior (de pe prispă).
Inculpaţii L.L. şi G.F.V. erau angajaţi de numitul B.I. (unchiul inculpatului L.L.) ca ciobani la o stână organizată în apropierea localităţii Corbu, la care unii cetăţeni aduceau oile şi caprele pentru a fi îngrijite pe timpul verii, contra unei sume de bani. L.L. desfăşura această activitate din anul 2007, în timp ce G.F.V. din primăvara anului 2009.
Inculpaţii locuiau la o baracă din cadrul acestei stîne, amplasată în zona fostei,,Gospodării agricole de partid", în apropiere fiind şi un lac de acumulare.
Banii datoraţi de persoanele care încredinţau animalele în grija inculpaţilor erau achitaţi în rate, pe parcursul anului, şi încasaţi de inculpatul L.L.
În fiecare dimineaţă oile şi caprele erau mulse, iar laptele era predat unei societăţi din localitatea Săcele, al cărei patron era numitul B.N., în acest scop trecând o maşină de colectare a laptelui prin localitate, condusă de martorul S.T.
În anul 2009, victimele T.S. şi T.G. au dat în grija inculpaţilor 3 capre, în condiţiile prezentate. Potrivit declaraţiilor inculpaţilor, în anul anterior existase o neînţelegere între L.L. şi T.S. legată de unul dintre animalele date spre îngrijire.
Pe parcursul anului 2009, inculpatul L.L. a venit la locuinţa victimelor de 2 ori pentru a solicita plata parţială pentru îngrijirea animalelor acestora, prima dată fiind refuzat. Potrivit declaraţiilor martorului H.I. (ginerele victimelor), inculpatul L.L. trecuse cu câteva zile mai înaintea datei de 01 august 2009 şi obţinuse o sumă de bani de la victima T.G., motiv pentru care martorul o certase pe victimă pentru că a dat acei bani. În consecinţă, inculpatul cunoştea victimele, vârsta acestora, topografia casei, faptul că victimele locuiau efectiv în casa respectivă, faptul că locuiau singure.
În după amiaza zilei de 01 august 2009, inculpaţii s-au hotărât să meargă seara în localitate, la discotecă pentru a se distra.
În acest scop, inculpatul L.L. a plecat mai devreme din locul unde păşteau animalele, s-a îmbrăcat cu haine curate la baracă şi a plecat în localitate pentru a încerca să facă rost de bani de la diferiţi cetăţeni, fie cu titlu de împrumut fie ca parte a plăţii datorate de aceştia pentru îngrijirea animalelor.
Din declaraţiile inculpatului L.L. şi ale martorei T.A., rezultă că aceasta din urmă a dat inculpatului o sumă de bani. În timp ce inculpatul precizează că este vorba despre suma de 30 lei (300.000 lei vechi), martora indică faptul că a dat inculpatului numai suma de 10 lei (100.000 lei vechi).
Tribunalul reţine, pe de o parte, că martora nu avea nici un interes pentru a declara mincinos cu privire la acest amănunt, şi pe de altă parte, că audierea acesteia s-a realizat la un moment suficient de apropiat de data evenimentului, pentru ca martora să-şi poată aminti cu precizie, fără erori datorate uitării, suma de bani dată inculpatului. De asemenea, martora nu putea face confuzie cu privire la banii înmânaţi, câtă vreme numărul bancnotelor nu poate fi decât diferit în cazul sumei de 10 lei, faţă de 30 lei.
În ce priveşte susţinerea inculpatului cu privire la acelaşi aspect, tribunalul reţine că acesta putea avea un interes în afirmarea unei sume mai mari decât cea reală, şi anume acela de a contura implicit faptul că a avut suficienţi bani pentru a consuma o cantitate de alcool care să-l aducă în stare de a nu mai fi stăpân pe actele sale. Potrivit art. 69 C. proc. pen., declaraţiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Astfel fiind, se dovedeşte că inculpatul a luat o sumă de bani de la martora T.A., însă această sumă a fost de 10 lei, şi nu de 30 de lei.
Inculpaţii susţin că au avut asupra lor circa 37 lei (G.F.V.) respectiv 60-70 lei (L.L.), compuşi din banii daţi de familia T., bani daţi anterior de B.I., şi alţi bani ai inculpatului L.L. Martorul B.I. nu a putut confirma dacă i-ar fi dat bani lui L.L., iar suma obţinută de la familia T. se constată a fi exagerată. În concluzie, inculpaţii au dispus de o sumă relativ mică de bani în seara de 01 august 2009.
Tot în scopul de a putea merge în seara respectivă la discotecă, inculpatul L.L. l-a rugat pe martorul P.R. să vină la baracă şi să rămână acolo în locul inculpaţilor, până când ei se vor întoarce din sat.
După ce s-a întors cu animalele de la păscut, inculpatul G.F.V. s-a schimbat la rândul său de haine şi a plecat în localitate, pentru a se întâlni cu inculpatul L.L.
Din declaraţiile a numeroşi martori audiaţi, precum şi din declaraţiile inculpaţilor, rezultă că aceştia s-au deplasat la discoteca T.C. situată pe şoseaua principală, unde au intrat înăuntru, au consumat de principiu bere, iar G.F.V. suc, (sau şi suc), iar inculpatul L.L. a dansat.
Martorii au observat că inculpatul L.L. se afla sub influenţa alcoolului, fără însă ca acesta să-i fi provocat diminuarea consistentă a reflexelor.
Astfel, inculpatul s-a manifestat dezbrăcându-se la bustul gol, ţipând, fluierând, gesticulând din mâini şi împingându-se pentru a-şi face loc, vorbind răstit. De asemenea, inculpatul părea că nu ascultă ceea ce i se spune, mergea mai încet decât mersul normal, se cunoştea şi din felul cum vorbeşte că băuse. Totuşi, inculpatul avea mişcările coordonate, nu trebuia să fie ajutat să se deplaseze, se deplasa drept.
Aceste aspecte au fost sesizate de martorii Z.N., M.A.A., P.Ş., V.L., N.A., C.G., B.I., precum şi, ulterior, de P.R. şi B.F.
În declaraţiile sale, inculpatul L.L. arată că a consumat o cantitate relativ importantă de băuturi alcoolice diferite, fapt ce l-ar fi adus în situaţia de a nu mai raţiona corespunzător : astfel, a susţinut că a băut în cursul zilei pe câmp vin şi bere, a băut singur 13 beri în discotecă, de asemenea a băut 250 grame de votcă şi 250 grame de tequilla, oferite de Z.N., C.G., numitul „B." –identificat ca fiind M.A.A.
Susţinerile sale au fost infirmate de coinculpat, care a arătat că în cursul zilei nu au băut decât o bere la masa de prânz, şi de martori care au indicat că nu i-au oferit de băut inculpatului, cu excepţia martorului M.A.A., care arată că i-a oferit un pahar de aprox 100 grame cu o băutură tare. Această relatare este confirmată implicit de G.F.V., care arată că a băut o gură de tequilla dintr-un pahar de 250 grame umplut pe jumătate cu băutură, restul fiind consumat de L.L. Martorii care i-au observat pe inculpaţi au indicat că aceştia consumau bere, iar G.F.V. a fost văzut consumând şi suc.
Susţinerea inculpatului L.L. privind cantitatea de băutură consumată este infirmată şi de lipsa banilor necesari cumpărării acesteia, câtă vreme rezultă că nici unul din martori nu i-a oferit de băut (fără bani).
Conform aprecierii martorilor, G.F.V. nu prea era băut.
În perioada cât s-au aflat în local, la un moment dat inculpatul L.L. a avut un comportament deranjant pentru ceilalţi clienţi, în sensul că în timpul dansului se împingea în alte persoane, s-a dezbrăcat la bustul gol, a început să fluiere, să ţipe, motiv pentru care agenţii de pază P.Ş. şi N.A. care asigurau ordinea în local i-au pus în vedere să înceteze aceste comportamente, în caz contrar urmând a fi evacuat.
Deşi iniţial inculpatul a dat curs solicitării, după un timp a reluat comportamentul necorespunzător în local, motiv pentru care agenţii de pază l-au scos afară din local. Împreună cu el a ieşit şi inculpatul G.F.V., şi ambii inculpaţi au plecat pe strada principală către stână.
Este de reţinut că urmând şoseaua principală a localităţii spre stână, inculpaţii urmau să treacă prin dreptul locuinţei victimelor T.S. şi T.G., aflată la distanţă de 400 m de local astfel cum s-a stabilit prin procesul verbal de reconstituire dispusă în cursul judecăţii.
Potrivit declaraţiilor martorilor P.Ş., N.A., V.L., C.G., inculpaţii au părăsit localul cel mai târziu în jurul orei 03,00-03,15.
Astfel, martorul P.Ş., agent de pază, arată în declaraţia de la UP că l-a evacuat pe inculpat pe la ora 03,15. În cursul judecăţii a arătat că L.L. a început să se manifeste necorespunzător pe la ora 0,30 -01,00, reîncepând după aproximativ jumătate de oră, deci fiind evacuat pe la ora 1,30. martorul admite că declaraţia din cursul UP este mai aproape de realitate.
N.A. indică faptul că L.L. a fost dat afară la ora 03,00.
De asemenea, martora V.L. arată că a fost deranjată de inculpat când dansa, ea a aplecat la ora 3,30 iar cu puţin anterior plecării sale observase evacuarea inculpatului din local.
Martorul C.G. aproximează că inculpaţii au fost daţi afară pe la orele 02,00-02,30, aspect de natură să confirme în orice caz că aceştia nu au rămas până la o oră târzie (peste ora 03,00) în local.
Începând cu acest moment şi până când inculpaţii au ajuns, pe rând, la stână, aceştia nu au mai fost văzuţi de alţi martori care să relateze activităţile lor, situaţia de fapt urmând a fi stabilită în funcţie de mijloacele de probă obiective coroborate cu declaraţiile inculpaţilor, reţinute conform principiilor de drept procesual penal.
Inculpaţii au dat declaraţii contradictorii pe parcursul urmăririi penale şi judecăţii, iniţial susţinând şi indicând amănunţit că fiecare dintre aceştia a ucis câte o victimă (L.L. pe T.G., iar G.F.V. pe T.S.), apoi revenind asupra acestor declaraţii şi indicând faptul că numai L.L. a ucis cele două victime, în timp ce G.F.V. a intrat doar în casă, şi-a însuşit o sumă de bani şi apoi a fugit la stână, în momentul când au fost sesizaţi de victime.
Inculpaţii au arătat, inclusiv în faţa instanţei şi cu ocazia reconstituirii, că de la discotecă s-au deplasat pe trotuar, pe strada principală, până în dreptul gardului de la stradă al locuinţei victimelor. Aici inculpatul L.L. i-a propus coinculpatului să pătrundă în locuinţa victimelor pentru a căuta băutură, întrucât mai doreau să bea. Rezultă din probe că G.F.V. a acceptat propunerea, precum şi că inculpaţii s-au înţeles să lovească persoanele care i-ar surpride înăuntru. Potrivit declaraţiilor inculpaţilor, fiecare din aceştia avea asupra sa un spray paralizant tip NATO, şi câte un briceag – inculpatul G.F.V. infirmând apoi că ar fi avut briceag asupra sa, deşi din probe rezultă că inculpaţii deţineau mai multe astfel de arme albe.
Cu privire la actele materiale desfăşurate de inculpaţi în interiorul locuinţei şi curţii victimelor, tribunalul reţine următoarele:
După pătrunderea în curte prin escaladarea gardului, inculpatul L.L. a pătruns în casă prin uşa de intrare de la a doua cameră dinspre stradă, odată cu acesta intrând şi inculpatul G.F.V. Tribunalul reţine, potrivit declaraţiilor inculpaţilor şi a martorului H.I., că această uşă nu era încuiată, chiar dacă avea broască tip „ţigănească" pe ea, întrucât mecanismul funcţiona greu şi nu ar mai fi putut fi descuiată ulterior.
L.L. a căutat în prima cameră dinspre stradă, în care erau depozitate diverse bunuri, şi a găsit două bidoane de plastic (peturi) de câte 10 litri, în care se găsea vin. Inculpatul a scos aceste bidoane lângă uşa pe care intraseră, urmând să le ia la momentul plecării.
Între timp inculpatul G.F.V. a căutat sumar între bunurile din camera a doua, apoi a avansat în cea de-a treia cameră, iar într-un sertar al mobilei a găsit suma de 60 de lei, pe care i-a însuşit şi despre care l-a anunţat pe inculpatul L.L.
În continuare inculpaţii au avansat şi în cea de-a patra cameră a locuinţei, iar inculpatul G.F.V. a deschis cuptorul sau capacul aragazului aflat în aceasta (potrivit fotografiilor judiciare), provocând un zgomot ce a fost auzit de victimele T.S. şi T.G., aflaţi în dormitor.
Potrivit propriilor declaraţii, inculpatul L.L. s-a înarmat cu o bucată de lemn găsită lângă cuierul din cea de-a treia cameră. De asemenea, inculpatul a susţinut că avea asupra sa un briceag şi un spray paralizant tip NATO.
Inculpaţii, în declaraţiile inţiale, şi inculpatul L.L., în declaraţiile ulterioare, au arătat că, urmare a zgomotului produs, victimele au vorbit între ele, presupunând că zgomotul a fost produs de câine (deci discuţia a fost auzită de inculpaţi mai înainte ca aceştia să fie observaţi de victime) apoi T.G. a ieşit în holul dintre camere şi a deschis uşa către camera în care se aflau inculpaţii (potrivit declaraţiilor acestora). Întrucât victima T.G. a fost găsită ulterior în camera în care au indicat inculpaţii că se aflau, tribunalul reţine că declaraţiile acestora (confirmate şi prin reconstituirea faptei) reflectă adevărul în această privinţă, respectiv victima T.G. este cea care i-a surprins pe inculpaţi în casă.
Tribunalul reţine astfel că inculpaţii au avut posibilitatea de a fugi din casă mai înainte de a fi văzuţi şi eventual recunoscuţi, însă nu au făcut-o.
Inculpaţii au relatat în declaraţiile lor iniţiale că bătrâna i-a sesizat şi a strigat către soţul ei că „sunt doi" în casă. Ulterior, inculpaţii, şi în special inculpatul G.F.V., nu au mai susţinut această afirmaţie, ca urmare a variantei prezentate de acest din urmă inculpat, în sensul că el a fugit din casă mai înainte de începerea agresiunilor împotriva victimelor, deci înainte ca acestea să îl vadă.
Tribunalul reţine, în contextul în care inculpaţii au dat diferite declaraţii pe parcursul procesului, contradictorii în privinţa unor aspecte esenţiale privind persoana care a cauzat moartea victimelor, că acest amănunt (exclamaţia victimei T.G.) nu se impunea a fi născocit de inculpaţi, câtă vreme aceştia conveniseră oricum să declare că au participat împreună la uciderea bătrânilor. Astfel fiind, tribunalul reţine că declaraţiile din care rezultă că T.G. i-a sesizat pe ambii inculpaţi, reflectă adevărul.
Rezultă din declaraţiile inculpatului L.L., menţinute şi cu ocazia explicaţiilor date la reconstituire, că acesta s-a apropiat de uşa unde se afla victima şi a lovit-o iniţial cu lemnul pe care îl luase dintr-o cameră, inculpatul precizând chiar, în cursul reconstituirii, că prima lovitură a executat-o de deasupra capului, de sus în jus, şi din acest motiv a lovit pragul de sus.
Ca urmare a loviturilor primite, victima T.G. a căzut la pământ, iar concomitent T.S. a ieşit din dormitor strigând „hoţii, miliţia".
Potrivit declaraţiilor inculpatului L.L. date în finalul urmăririi penale şi în faza de judecată, precum şi la reconstituire, acesta i-a aplicat bătrânului lovituri cu pumnii în faţă şi piept, apoi i-a înfipt briceagul în gât. Victima T.S. a fugit din locuinţă, ieşind pe uşa din holul intermediar (de lângă dormitor) şi parcurgând aleea, către fântână. Aleea era prevăzută la capăt cu o poartă din lemn, care se afla în poziţia închis (astfel cum precizează martorul H.I.) şi pe care victima a depăşit-o, ajungând lângă autoturismul Dacia parcat în stânga aleii.
Acest drum parcurs de victimă, precum şi faptul că în acel moment T.S. fusese tăiat la gât cu un cuţit, deci sângera abundent, sunt stabilite prin procesul verbal de cercetare la faţa locului şi prin declaraţiile martorilor H.I., ale pompierilor ce au intervenit la incendiu, din care rezultă că s-a observat existenţa unei cărări de urme de sânge în lungime de aproximativ 15 metri, începând din zona uşii de intrare în locuinţă, continuând cu aleea de acces, până la autoturism. S-au constatat urme de sânge şi pe şipcile porţii care închide aleea. În consecinţă, susţinerile inculpatului L.L. (şi ale inculpatului G.F.V., în primele declaraţii) potrivit cărora T.S. a fost tăiat la gât iniţial în casă ori imediat lângă casă, reflectă adevărul.
Potrivit declaraţiilor inculpatului L.L., întrucât victima T.G. striga în casă după ajutor, inculpatul s-a întors în casă şi i-a aplicat acesteia lovituri cu briceagul, provocându-i decesul.
Cadavrul victimei T.G. a fost găsit în camera în care fuseseră surprinşi inculpaţii, întins pe podea în decubit ventral şi cu mâna stângă întoarsă la spate, cu numeroase urme de ardere pe corp şi prezentând zece plăgi tăiate - înţepate la sânul stâng, la gât şi sub umărul stâng posterior una cu interesarea cordului, a pericardului şi secţionarea a trei coaste.
Prin raportul de constatare medico-legală din 25 noiembrie 2009 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Constanţa, s-a conchis că: „Moartea victimei T.G. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, urmarea hemotoraxului stâng şi hemopericardului, consecinţe ale unei plăgi tăiate - înţepate toraco-cardio-pericardice, în cadrul unui politraumatism cu plăgi tăiate şi tăiate - înţepate numeroase (10 plăgi). Leziunile de violenţă s-au putut produce prin loviri repetate cu corp tăietor-înţepător şi lovire cu şi de corpuri dure, cu puţin timp anterior decesului. Între leziunile toraco-pericardo-cardiace şi deces există legătură directă imediată de cauzalitate. Agentul vulnerant tăietor-înţepător (tip cuţit sau similar) poate avea lungimea minimă de circa 10 cm, o singură margine tăioasă cu lăţime progresivă de la vârf spre mâner, maximă de cca. 3,5 cm, nu este exclusă existenţa unui profil pe marginea netăioasă a lamei.
În afara leziunilor de violenţă menţionate, la autopsie s-au constatat leziuni întinse de arsură prin flacără, gradele III-IV, fără caracter vital. În momentul aplicării/ recepţionării loviturilor, victima şi autorul se puteau afla în mai multe poziţii: faţă în faţă, autor spre dreapta victimei, victima cu ½ stângă a corpului în faţa autorului. Direcţiile din care şi spre care s-a lovit sunt diferite: dinainte - înapoi şi de sus în jos pentru plăgile tăiate din regiunea pielii păroase a capului; de la dreapta la stânga şi uşor spre superior pentru plaga tăiată cervicală profundă şi cea mandibulară dreaptă; de la stânga la dreapta şi de sus în jos pentru plaga tăiată cervicală dreaptă antero-laterală; în sus şi spre dreapta pentru plăgile tăiate-înţepate mandibular drepte; de sus în jos, de la dreapta la stânga şi uşor dinainte-înapoi pentru plaga tăiată-înţepată toracică stângă.; dinainte-înapoi, de sus în jos şi uşor oblic inferior pentru plaga tăiată-înţepată toracică stângă posterioară. Având în vedere aspectul şi dispoziţia plăgilor mandibulare şi submandibulare drepte, se poate opina că acestea sunt leziuni de tatonare, iar plaga tăiată de la police drept poate fi considerată ca leziune de autoapărare. În sângele aparţinând grupului sanguin A nu s-a constatat alcool şi nici monoxid de carbon. Examenul serologic al secreţiilor vaginală şi anală nu a relevat prezenţa spermei, iar moartea poate data de 18-19 ore faţă de momentul necropsiei medicale."
Inculpatul L.L. susţine că a plecat apoi în urmărirea bătrânului, căutându-l şi găsindu-l lângă autoturism. Aici inculpatul i-a tăiat gâtul stând în spatele victimei, introducând mâna dreaptă în care avea briceagul sub bărbia acestuia şi trăgând puternic, de la stânga la dreapta. Actul medico-legal, ca şi fotografiile judiciare, au dovedit faptul că victima T.S. a suferit mai multe leziuni de tăiere în zona gâtului, din care una foarte profundă, ce a dus la cvasidecapitarea sa.
În urma necropsiei, potrivit raportului de constatare medico-legală din 24 noiembrie 2009 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Constanţa, s-a conchis că: „Moartea victimei T.S. a fost violentă. Ea s-a datorat secţionării cvasicomplete a formaţiunilor respiratorii, vasculo-nervoase, vertebro-medulare şi digestive de la nivelul regiunii cervicale, în cadrul unui politraumatism cu numeroase plăgi tăiate şi tăiate - înţepate. Leziunile de violenţă s-au putut produce cu puţin timp anterior decesului, prin:
- loviri repetate cu corp tăietor-înţepător (tip cuţit sau similar) cu o singură muchie tăioasă, lăţime maximă de circa 3,5 cm; lungimea lamei tăioase nu poate fi apreciată; nu este exclusă prezenţa unui profil pe marginea netăioasă a lamei;
- prin lovire cu şi de corpuri dure.
Leziunile de violenţă de la nivelul regiunii cervicale au caracter tanato-generator direct, imediat, iar cele produse prin lovire cu şi de corpuri dure nu au legătură de cauzalitate cu mecanismul tanato-generator. Leziunile de violenţă de la nivelul feţei, submandibulare şi cele cervicale inferioare ar putea fi interpretate ca leziuni de tatonare, iar cele de la nivelul degetelor au aspectul unor leziuni de autoapărare. Direcţiile din care şi spre care s-a lovit sunt diferite, pentru plăgile tanato-generatoare antero-laterale ale gâtului direcţia de lovire este de la dreapta la stânga, unele orizontale, altele oblice, ascendent spre stânga şi dinspre anterior spre posterior. Poziţiile ipotetice ale agresorului faţă de victimă pot fi faţă în faţă şi autorul în spatele victimei. În sângele aparţinând grupului AB sau B cu aglutinine distruse nu s-a constatat alcool.
Moartea poate data de 21-22 ore faţă de ora finalizării autopsiei medico-legale."
S-a constatat existenţa a cel puţin şaisprezece plăgi tăiate-înţepate pe corpul victimei T.S., cu secţionarea gâtului, inclusiv a coloanei cervicale.
Tribunalul reţine că şi aceste relatări privind modul în care a fost ucis T.S., se susţin prin probe obiective administrate.
Victima a fost găsită având pantalonii de trening şi chiloţii traşi până la genunchi, iar în dreptul ambilor genunchi pantalonii prezentau urme de pământ recente. Cu privire la acest aspect, inculpatul L.L. a furnizat mai multe explicaţii: fie că l-a ajuns din urmă pe bătrân şi l-a tras de pantaloni, provocând dezbrăcarea şi căderea acestuia, fie că l-a găsit pe bătrân culcat la pământ şi încercând să intre sub autoturism, şi l-a tras de picioare pentru a-l scoate afară, în acelaşi timp trăgând de pantaloni şi dezbrăcându-l astfel. Faptul că pe genunchii pantalonilor s-au impregnat urme de pământ semnifică însă că victima a căzut în genunchi destul de puternic, prin urmare prima variantă ar fi confirmată de acest amănunt.
În ce priveşte poziţia în care se găsea victima în momentul cât a fost (aproape) decapitată de inculpat, de asemenea acesta indică mai multe variante în declaraţiile sale şi cu ocazia reconstituirii, astfel : într-o variantă susţine că victima era în picioare lângă autoturism, într-o a doua variantă că era culcat pentru a intra sub autoturism (inculpatul venind dinspre casă), iar în a treia variantă, susţinută la reconstituire, că victima era culcată lângă autoturism, însă inculpatul l-a observat abia după ce s-a întors din locul unde se afla câinele (după ce trecuse deci pe lângă victimă).
Inculpatul a indicat însă corect, la reconstituire, poziţia victimei, respectiv faptul că era culcat cu capul spre faţa autoturismului şi spre alee, şi cu picioarele oblic către spatele maşinii, aspect care duce la concluzia că l-a văzut pe T.S. la momentul uciderii acestuia, deci s-a aflat în locul respectiv.
L.L. a mai menţionat că, urmărindu-l pe T.S., s-a lovit de poarta de lemn care se afla în poziţia închis, pe care a deschis-o astfel şi i-a rupt şipci. Se confirmă prin procesul verbal de cercetare la faţa locului şi prin declaraţia martorului H.I. că într-adevăr poarta era ţinută în mod obişnuit în poziţia închis (deci noaptea o persoană ce nu ştia de existenţa ei se lovea de aceasta) şi mai ales că există o ruptură a unei şipci din poarta respectivă.
Inculpatul L.L. declară că, după uciderea victimei (iar în varianta prezentată la reconstituire, înaintea găsirii acesteia), întrucât câinele acesteia, (legat în lanţ în zona din spate a curţii, lângă un porumbar) lătra, s-a deplasat acolo şi a încercat să omoare sau să lovească câinele cu o cazma găsită în apropierea casei, apoi a pulverizat spray paralizant către acesta. Ca urmare a acestor acţiuni câinele s-a smucit şi a scăpat din lanţ, fugind.
Cu ocazia cercetării locului faptei au fost găsite urme de lovire pe hambarul de care fusese legat câinele, partea metalică activă a unei cazmale fără coadă fiind descoperită lângă lanţul şi cureaua ruptă a câinelui. De asemenea, cada cazmalei a fost descoperită într-un alt loc, parţial arsă după ce fusese folosită pentru a da foc casei. Aceste probe materiale confirmă acţiunea relatată de inculpat.
Prin rapoartele de constatare medico legală s-a stabilit cert că victima T.S. prezenta pe corp cel puţin 16 leziuni de tăiere-înţepare, iar victima T.G. prezenta 10 astfel de leziuni.
Dintre acestea, pentru T.S. leziunea mortală a fost cea a secţionării cvasicomplete a formaţiunilor respiratorii, vasculo-nervoase, vertebro-medulare şi digestive de la nivelul regiunii cervicale, inclusiv a coloanei cervicale, iar pentru T.G. leziunea mortală a fost cea a plăgii tăiate-înţepate toraco-cardio-pericardice.
Actele medico legale au stabilit că o mare parte din celelalte leziuni, situate la ambele victime în regiunile feţei, mandibulare-submandibulare şi cervicale, au fost leziuni de tatonare, respectiv de autoapărare - cele de la nivelul mâinilor.
S-au mai constatat de asemenea leziuni de violenţă prin lovire cu şi de corpuri dure suferite de victime.
Se constată astfel că agresiunea asupra fiecăreia dintre victime a avut o durată relativ îndelungată, în care inculpatul L.L. a aplicat atât lovituri cu pumnii sau picioarele ori cu obiecte contondente, cât şi multiple lovituri de cuţit.
Majoritatea acestor lovituri de cuţit, cu caracter tăietor sau înţepător, nu au fost profunde, nu au pus viaţa victimelor în pericol imediat sau în stare de inconştienţă, astfel încât nu rezultă intenţia inculpatului de a suprima viaţa victimelor prin aplicarea acestor lovituri de tatonare. De asemenea, victimele au avut timp să se apere de unele lovituri prin folosirea mâinilor. Se observă că leziunile de tatonare au fost situate în zona feţei, mandibulei şi gâtului, astfel încât nimic nu l-ar fi împiedicat pe inculpat să aplice de la început lovituri puternice în aceste zone „tatonate", dacă ar fi vizat numai decesul victimelor.
Ori, un asemenea comportament al inculpatului, de a întârzia aplicarea loviturilor decisive, şi de a chinui victimele prin leziuni relativ superficiale, aplicate mai ales în zona feţei şi gâtului, poate avea ca explicaţie fie caracterul deosebit de crud al acestuia şi resimţirea unei plăceri în chinuirea victimelor, eventual grefată pe un sentiment de răzbunare (conflictul de anul trecut), fie încercarea de a le speria pe victime cu scopul de a nu divulga identitatea agresorilor recunoscuţi sau cu scopul de a obţine diverse bunuri – cum ar fi bani ascunşi în casă. În fiecare din aceste situaţii, în mod normal agresorul rosteşte şi cuvinte care să-i satisfacă scopul agresiunii, prelungind timpul până la care va aplica loviturile mortale.
Tribunalul reţine că nici unul dintre inculpaţi, şi în special L.L., nu au dat explicaţii cu privire la existenţa numeroaselor leziuni pe corpul victimelor, deşi au fost întrebaţi expres despre acest lucru, rezultând că au interes în a trece sub tăcere şi a lăsa nelămurite aceste aspecte. Ori, în condiţiile în care inculpatul a mărturisit fapta de omor asupra a două persoane, deci o faptă de o gravitate extremă, evitarea furnizării amănuntelor despre leziunile nemortale duce la concluzia că scopul aplicării acestora este în sine atât de grav încât depăşeşte gravitatea omorului, preferând să nu-l divulge.
Conform susţinerilor inculpatului L.L., după uciderea celor două victime acesta s-a gândit să dea foc la casă, pentru a nu îi fi găsite amprentele, aşa încât a căutat şi găsit în bucătărie o sticlă cu spirt sau alt lichid inflamabil precum şi o lampă veche de gaz, pe care le-a folosit pentru a provoca incendierea casei.
Inculpatul arată că a înfăşurat pe coada (ruptă) a cazmalei un material textil – probabil propria-i şapcă pe care o purta – l-a stropit cu substanţa inflamabilă găsită, pe care a împrăştiat-o şi pe bunurile inflamabile din locuinţă, şi a pus foc în camerele casei victimelor, începând cu dormitorul acestora (cel mai îndepărtat de stradă) şi continuând cu celelalte, până la penultima. Inculpatul declară că nu a mai pus foc şi în ultima cameră, considerînd că aceasta va lua foc de la celelalte.
Inculpatul a golit. unul din bidoanele cu vin (umplut parţial) pe care le pusese lângă uşă, în celălalt, şi a plecat luând şi bidonul de 10 litri cu vin, cu care a şi ajuns la stână.
La examinarea locuinţei, compusă din 5 camere, hol, bucătărie şi magazie, s-a constatat că doar prima cameră de la stradă nu fusese cuprinsă de incendiu, ci doar afumată, iar că toate celelalte patru camere au fost arse în cea mai mare parte, inclusiv mobI.rul şi acoperişul a fost de asemenea în mare parte distrus. După înlăturarea molozului rezultat din incendiu, în cea de-a treia cameră, în care existau urmele unui televizor şi reprezenta sufrageria, au fost găsite în trei locuri diferite, printre volume de cărţi arse parţial sau alte înscrisuri umede (ca urmare a acţiunii pompierior) mai multe bancnote totalizând 19.050 lei, bani predaţi rudelor victimelor.
În cursul reconstituirii, deşi nu mai exista în fiinţă casa şi bunurile din aceasta, inculpatul L.L. a indicat cu precizie atât acţiunile de incendiere desfăşurate, precum şi bunurile direct incendiate, susţineri care sunt confirmate prin cercetarea la faţa locului din momentul imediat ulterior faptei.
Astfel, inculpatul a indicat camerele şi locurile din diverse camere în care se găseau anumite bunuri de mobI.r precum dulap, frigider, fotoliu, televizor, saci cu cărţi pe care le-a răsturnat pentru a le da foc, perdele în dormitor cărora de asemenea le-a dat foc, mochetă şi covoare pe care le-a strâns grămadă în acelaşi scop, etc.
Aceste amănunte confirmă faptul că inculpatul relatează aspecte reale astfel cum le-a perceput, rezultând deci că într-adevăr a săvârşit faptele relatate.
În cursul cercetărilor, ginerele victimelor, H.I., a relatat că la verificarea camerei nearse din locuinţă, soţia sa a remarcat lipsa unui bidon din plastic tip PET de 10 litri, cu eticheta de „apă plată de izvor C.", plin pe trei sferturi cu vin roşu, iar soţia sa, H.V., a confirmat acest aspect, precizând că de fapt două astfel de bidoane a 10 litri lipsesc din locuinţă, celălalt având un conţinut de un sfert cu vin, adică amândouă conţinând în total circa 10 litri de vin roşu.
Din actele de cercetare efectuate, lângă baraca metalică de la stâna de oi şi capre a martorului B.I. zis „I.", unde locuiau şi munceau ambii inculpaţi, a fost găsit printre altele un bidon tip pet de 10 litri cu apă, cu eticheta „apă de izvor plată C.", însă care emana un miros specific vinului şi despre care inculpaţii au afirmat că a conţinut vin roşu, adus de către L.L., existând astfel bănuiala că bidonul respectiv ar putea proveni de la locuinţa victimelor. Explicaţia iniţială a inculpatului L.L. despre provenienţa vinului din acel bidon, în sensul că l-a primit de la persoane din sat ale căror animale le îngrijea, a fost infirmată de către martorii B.I. (care a relatat că niciodată nu i-a dat inculpatului băuturi alcoolice) şi A.M. (care a relatat că nu i-a dat nici băuturi alcoolice şi nici bidonul de 10 litri inculpatului). În consecinţă, bidonul a fost ridicat şi trimis la Institutul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, în vederea efectuării unei constatări tehnico-ştiinţifice biocriminalistice (ADN), laolaltă cu obiectele de îmbrăcăminte ale victimelor şi alte corpuri delicte găsite în locuinţa acestora. Potrivit raportului de constatare tehnico ştiinţifică biocriminalistică din 11 noiembrie 2009 al Institutului de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, la răspunsul nr. 9, genotiparea urmei prelevate de partea exterioară a capacului bidonului-pet de 10 litri ridicat de la târlă a pus în evidenţă un amestec de profiluri genetice parţial şi nereproductibil, în care sunt regăsite alele din profilul genetic recoltat de la victima T.S. precum şi de la inculpatul L.L., cei doi neputând fi excluşi ca posibili contributori la crearea acestor urme. De asemenea, genotiparea urmei de sânge uman în cantitate redusă prelevată din zona etichetei bidonului, cadranul A, a pus în evidenţă un amestec de profiluri genetice parţial şi nereproductibil, în care sunt regăsite alele din profilul genetic recoltat de la victima T.G., precum şi de la inculpatul L.L., cei doi neputând fi excluşi ca posibili contributori la crearea acestor urme.
În consecinţă, se face dovada prin această probă cu grad mare de certitudine că bidonul ce a conţinut vin a intrat în contact cu ambele victime, şi în acelaşi timp a fost adus la stână de inculpatul L.L., în dimineaţa de 02 august 2009, concluzia fiind că acest bidon este cel semnalat ca fiind lipsă din casa victimelor.
H.I. şi H.V. au precizat, anterior descoperirii petului la baraca inculpaţilor, conţinutul inscripţiei de pe etichetă, această precizare confirmată fiind un element în plus care întăreşte concluzia că inculpatul L.L. a luat bidonul din casa victimelor în noaptea de 01/02 august 2009.
După declanşarea incendiului şi extinderea focului, incendiul a fost sesizat prima dată de martorii I.P., S.G. şi S.M., ce dormeau în casa famiIia S., (vecini cu victimele) ca urmare a fumului adus de vânt.
Aceşti martori au intervenit încercând să stingă incendiul şi respectiv apelând la numărul de urgenţă 112, apoi au alertat şi pe familia T., a cărei casă este amplasată în spatele casei victimelor.
Din declaraţiile martorilor audiaţi s-a stabilit. următoarea situaţie de fapt din momentul descoperirii incendiului:
- primul apel telefonic către numărul de urgenţă 112, pentru anunţarea incendiului, a fost recepţionat la ora 5,25 (fila 68 dosar UP) de către acest serviciu, apelul fiind dat de martorul I.P. după cca 5-10 minute d ela sesizarea incendiului. Ulterior, la orele 5,28, martorul I.P. a mai apelat odată serviciul de urgenţă 112, anunţând şi existenţa unei victime (T.S.) al cărui corp îl observase căzut lângă autoturism.
- la momentul descoperirii incendiului, acesta nu era extins, în sensul că martorii au observat flăcări la bucătărie, iar uşa de la intrarea de pe mijloc ardea, iar abia ulterior flăcările s-au înteţit, cuprinzând şi celelalte camere, după ce un martor a încercat să intre pe uşa de la camera a doua, creând curent de aer.
- martorii I.P., S.G. şi S.M. au precizat că au fost primele persoane care au sesizat incendiul, la momentul respectiv neexistând nici o altă persoană la faţa locului.
- martorul I.P. a indicat faptul că lângă cadavrul bătrânului, respectiv pe traseul dintre fântână şi casă, se afla o găleată plină cu apă, pe care a luat-o şi a aruncat apa spre foc. La acel moment a simţit un impuls electric, concluzionând că apa a intrat în contact cu instalaţia electrică, şi luând apoi măsuri pentru scoaterea siguranţelor electrice ale casei. De asemenea, acest martor a sesizat că pompa din fântâna victimelor era pornită, se auzea funcţionând.
- martorul S.M. a indicat că a observat funcţionând pompa fântânii victimelor, aflată la câţiva metri de autoturism, precum şi faptul că aceasta epuizase apa pe care putea să o pompeze (nivelul apei din fântână coborâse sub nivelul pompei); acest martor a apreciat, din experienţa sa, că apa din fântână poate fi epuizată dacă pompa funcţionează continuu aproximativ o jumătate de oră.
- cei trei martori indicaţi au făcut precizarea că este exclusă posibilitatea ca ei înşişi să fi pornit pompa fântânii sau să fi umplut găleata cu apă. De asemenea, a rezultat că aceştia nu au întins un furtun spre casă şi nu au încercat să arunce cu apă spre incendiu utilizînd un furtun racordat la pompa victimelor. Aceşti martori au descris propriile acţiuni şi constatări directe, astfel încât tribunalul reţine că martorii nu se puteau înşela şi nu puteau percepe eronat aspectele relatate. Spre exemplu, nu puteau relata despre existenţa unei găleţi pline cu apă, dacă aceasta nu ar fi existat, nu ar fi indicat lipsa altor persoane la faţa locului, dacă acestea ar fi fost acolo, sau nu ar fi văzut că pompa funcţionează în gol dacă aceasta ar fi fost oprită.
- cercetarea locului faptei a evidenţiat că pompa avea montat un racord de evacuare a apei, şi că la distanţă de 3,8 metri de acest racord se afla capătul unui furtun care se putea monta la racordul respectiv. Furtunul era întins către casă, fără însă a ajunge lângă aceasta (în acest sens este relevantă schiţa locului faptei) trecând prin imediata apropiere a locului unde se afla victima T.S., şi unde se formase o băltoacă de sânge. Pe lungimea de 3,8 metri începând de la capăt, furtunul era mânjit de sânge.
- după ce au fost alertaţi, membrii famiIiei T. (T.I. şi T.A. – tată şi fiu), aceştia au întins propriul furtun, de la pompa din curtea lor, către casa victimelor, încercând fără succes să stingă incendiul.
- martorii au mai relatat că le-a fost teamă să se apropie de casă, întrucât luase foc acoperişul, care era construit din materiale inflamabile şi puteau sări bucăţi aprinse din el. De asemenea, au precizat că focul luase amploare, în sensul că în zona dormitorului bătrânilor incendiul ieşise prin acoperiş, şi de asemenea uşile şi ferestrele ardeau, ca şi bunurile din interior.
Potrivit aprecierii martorilor, focul se putea extinde şi la casele vecinilor, dacă nu se intervenea de către pompieri. Tribunalul reţine, având în vedere data faptelor - 01/ 02 august – că datorită căldurii anotimpului toate obiectele şi materialele inflamabile puteau lua foc mai uşor, existând astfel pericolul real al extinderii incendiului.
Declaraţiile martorilor privind aproximarea orei la care au constatat incendiul (în jur de 04,30) sunt uşor eronate, făcându-se dovada certă a orei la care s-a apelat la 112, apel care evident nu putea surveni după.
Potrivit declaraţiilor coroborate ale martorilor B.F., B.I., P.R. şi S.T., tribunalul reţine că inculpatul G.F.V. a ajuns la stână în jurul orei 5,00, iar inculpatul L.L. a ajuns aproximativ cu o jumătate de oră mai târziu.
Astfel, B.F. relatează cu siguranţă faptul că a plecat spre stână la ora 4,30, ştiind acest lucru din experienţa cotidiană, pentru că la ora respectivă se sting luminile de la iluminatul public. Ţinând cont şi de timpul necesar înhămării cailor la căruţă, precum şi de faptul că martora a mânat caii cu viteză mică, datorită întunericului şi drumului accidentat pe ultima porţiune (în acest sens este şi constatarea făcută cu prilejul reconstituirii), aceasta a aproximat – ca şi B.I. - că a ajuns la stână după cca. jumătate de oră, deci la ora 5. Ori, inculpatul G.F.V. şi martorul P.R. confirmă faptul că acest inculpat a ajuns la stână cu 1-2 minute înaintea martorei, neavând timp decât să se întindă pe pat şi să se învelească, până când martora a intrat în baracă pentru a-i trezi. în cursul urmăririi penale martorul P.R. a admis, de asemenea, că G.F.V. a venit în jurul orei 4,30 - 05,00.
În acelaşi timp, martora B.F. aproximează, cu privire la sosirea la stână a inculpatului L.L., că aceasta s-a întâmplat la jumătate de oră după venirea ei, orientându-se în această apreciere după faptul că martora ştia, din experienţa zilnică, că prin mulsul oilor şi caprelor o găleată se umple cu lapte în cca o jumătate de oră, iar când a venit L.L., tocmai se umplea găleata la care mulgea martora.
Totodată, martorul S.T., şofer pe maşina de colectare a laptelui, arată, pe de o parte, că colecta de la B.I. cca. 60-70 litri de lapte zilnic, şi pe de altă parte, că venea în localitatea Corbu pentru a colecta laptele, în jurul orei 6,45 - 7,00 dimineaţa.
Ori, toate aceste informaţii se coroborează pentru a confirma declaraţia martorei B.F.; astfel, în condiţiile în care o găleată are capacitatea de 12 litri (aprox 10 litri lapte) şi se umple cu lapte prin muls în jumătate de oră, şi în condiţiile în care la stâna inculpaţilor mulgeau două persoane (G.F.V. şi martora B.F. iniţial, apoi cei doi inculpaţi, fiecare cu găleata lui), se poate constata că în două ore, adică de la ora 5 la ora 6,45 - 7 când trebuia predat laptele, se putea mulge cantitatea de 60-70 litri lapte indicată de martor. Prin urmare, având experienţa de zi cu zi în această activitate, nu era necesar ca martora să vină la stână (mult) înaintea orei 5,00 dimineaţa.
Cu privire la gradul de participare a inculpatului G.F.V. la faptele constatate obiectiv: pătrunderea în domiciliul unor persoane fără consimţământul acestora, însuşirea unor bunuri ale altor persoane, existenţa a numeroase leziuni de violenţă prin tăiere - înţepare şi prin lovire pe corpul a două victime, decesul acestora ca urmare a unor leziuni produse cu obiect tăietor - înţepător, incendierea unei case – tribunalul reţine, astfel cum se va analiza în continuare, că sunt mincinoase declaraţiile inculpaţilor în sensul că G.F.V. nu a avut nici o contribuţie la uciderea victimelor T.S. şi T.G.
Un prim aspect general care face dovada actelor de complicitate morală ale inculpatului G.F.V., chiar şi în situaţia în care ar fi acceptate ca reale susţinerile sale, este cel din care rezultă că acest inculpat a perceput posibilitatea producerii rezultatului periculos-decesul vicitimelor din următoarele circumstanţe :
- G.F.V. ştia că L.L. poartă briceag asupra sa, precum şi spray tip NATO.
- acest inculpat ştia că L.L. este sub influenţa băuturilor alcoolice, percepuse că se comportase cu tentă agresivă în discotecă, şi deci putea continua acest mod de comportament.
- G.F.V. ştia, de asemenea, că în casa vizată locuiesc doi bătrâni, întrcât, din moment ce L.L. i-a propus să intre în acea casă şi totodată ştia cine locuieşte acolo, nu se întrevede motivul pentru care l-ar fi minţit, în sensul că locuinţa este nelocuită. Inculpaţii au relatat, de altfel, că s-au înţeles ca, la apariţia vreunei persoane,,să dea şi să fugă", aspect care presupune că au conştientizat că în casă locuieşte cineva.
De asemenea, anterior momentului când bătrânii s-au sesizat, inculpatul observase frigiderul funcţionând, şi-l observase pe L.L. înarmându-se cu un lemn, acestea indicându-i acelaşi lucru, şi anume că locuinţa este folosită.
După săvârşirea faptelor, la stână, inculpatul G.F.V. s-a preocupat personal pentru distrugerea mijloacelor materiale de probă care i-ar fi divulgat, arzând mai multe bunuri ale lui L.L. şi ale sale (resturile au fost găsite într-o groapă din apropierea barăcii). De asemenea, inculpatul nu a divulgat vreunei persoane faptele săvârşite de L.L., despre care luase cunoştinţă atât direct cât şi din relatările acestuia, şi chiar după autodenunţare a susţinut o altă variantă mincinoasă care crea o situaţie mai favorabilă coinculpatului.
Cei doi inculpaţi aveau o relaţie de prietenie şi încredere strânsă, derivată din munca şi viaţa ce le desfăşurau în comun.
Faţă de toate aceste elemente rezumate, tribunalul reţine, pe de o parte, că inculpatul G.F.V. a prevăzut posibilitatea ca L.L. să aibă o comportare violentă faţă de bătrânii din casa în care intraseră, a prevăzut că există chiar posibilitatea uciderii acestora, însă a acceptat propunerea coinculpatului de a-l însoţi în locuinţă, şi chiar a pătruns în camere înaintea acestuia, căutând bunuri de interes patrimonial.
Pe de altă parte, inculpatul G.F.V. a prevăzut că, datorită relaţiilor foarte apropiate dintre ei, inculpatul L.L. are încredere că va fi ajutat în diverse modalităţi să-şi asigure scăparea sau să evite răspunderea penală.
Potrivit art. 26 teza a II-a C. pen. „Este complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită".
Legea nu se referă numai la promisiunile explicit şi expres asumate de complice faţă de autor, ci şi la promisiunile ce rezultă din întreaga atitudine anterioară a complicelui, şi care dau siguranţă autorului că acesta îl va ajuta în funcţie de conjunctură. În cazul de faţă, L.L. a avut siguranţa că, din moment ce sunt în relaţii atît de strînse de prietenie, şi din moment ce G.F.V. a acceptat să participe la săvârşirea cel puţin a unei părţi din faptele săvârşite, acesta îl va şi favoriza ulterior, în sensul evitării răspunderii penale. Dar nu numai L.L. a avut această siguranţă, ci şi G.F.V. a conştientizat că L.L. se bazează pe sprijinul său, indiferent ce ar săvârşi.
S-a dovedit că această percepţie a fost una reală, întrucât într-adevăr G.F.V. a ascuns mult timp adevărul în faţa organelor judiciare, şi a luat măsuri imediate de distrugere a urmelor materiale care i-ar fi pus în conjuncţie cu omorul.
Astfel fiind, se dovedeşte existenţa actelor de complicitate morală ale inculpatului G.F.V. în raport cu infracţiunea de omor deosebit de grav săvârşită de L.L.
Tribunalul reţine, în referire la declaraţiile inculpatului G.F.V.:
Acest inculpat a dat primele declaraţii de recunoaştere a faptelor susţinând că el personal i-a înfipt cuţitul în gât victimei T.S., lângă casă, atunci când acesta a început să strige după ajutor, apoi a urmărit victima şi „l-am apucat de pantaloni, i-am tras în vine" (aspect constatat ca fiind real), după care l-a ucis „trăgând contra pe toată circumferinţa gâtului"(de asemenea aspect confirmat obiectiv). Inculpatul a furnizat şi alte amănunte, verificate prin alte probe, care au făcut credibilă susţinerea sa.
O astfel de asumare a răspunderii pentru o infracţiune de o gravitate extremă, este neverosimilă pentru o persoană, în condiţiile în care ar fi real că singura sa culpă este că a intrat în casa victimelor şi şi-a însuşit o sumă de bani minoră.
Dincolo de aspectul juridic al infracţiunilor, de pedepsele aplicabile, etc., o persoană cu intelectul normal, indiferent de lipsa de educaţie generală ori juridică, percepe instinctiv diferenţa între gravitatea omorului (mai ales în conjunctura asumată) faţă de fapta de furt calificat (susţinută ca fiind singura reală). Din această perspectivă, nu poate fi credibilă susţinerea inculpatului potrivit căreia a acceptat să recunoască în fals omorul asupra unei victime, pe considerentul că ar fi crezut afirmaţia numitului C.N. - persoană cu antecedente penale, cunoscut de L.L. - că complicele primeşte o pedeapsă mai mare decât autorul. În concret, este neverosimil ca o persoană să creadă că, pentru fapta de a fi intrat noaptea într-o locuinţă şi de a-şi fi însuşit o sumă de bani, fugind apoi, va primi o pedeapsă mai mare decît partenerul său care a rămas în locuinţă şi a ucis două persoane, apoi a dat foc la casă.
Apoi, este neverosimilă şi diligenţa inculpatului de a se informa amănunţit de la coinculpat despre amănuntele pe care să le susţină în declaraţie, (acceptând ideea că nu le-a văzut direct) ca şi cum ar fi urmărit să obţină propria condamnare pentru omor, contrar oricărui interes real al inculpatului. Trebuie precizată în acest context vârsta inculpatului - 18 ani, deci cu diverse dorinţe de viaţă - şi faptul că prin biletul găsit în agenda sa a încercat să-şi protejeze părinţii de vestea arestării sale pentru omor, aspecte care vin în contradicţie cu aparenta indiferenţă a inculpatului pentru perspectiva condamnării sale la o pedeapsă grea, pentru o faptă pentru care nu ar fi vinovat şi pe baza propriei recunoaşteri false.
Comportamentul procesual al inculpatului, în raport cu aspectele de mai sus, conduce la concluzia că, pentru a accepta asumarea răspunderii pentru uciderea unei persoane, inculpatul a conştientizat că fapta sa reală este de natură să îi atragă o răspundere similară celei recunoscute, şi astfel să fie indiferent dacă recunoaşte un omor sau recunoaşte fapta reală.
Este real că, în urma testării poligraf a ambilor inculpaţi în cursul urmăririi penale, şi a inculpatului G.F.V. în cursul judecăţii, expertul psiholog a indicat faptul că nu s-au constatat indicii comportamentului simulat la întrebările relevante, concluzia fiind că victimele au fost ucise numai de către inculpatul L.L.
Această concluzie nu exclude însă posibilitatea ca G.F.V., chiar dacă nu a ucis personal victimele, să fi dat ajutor inculpatului L.L. la aceste fapte.
Din perspectivă psihologică, întrebările „Numai L.L. a omorât-o pe T.G." „Numai L.L. l-a omorât pe T.S.", „Tu ai omorât-o pe T.G.", „Tu i-ai omorât pe soţii T.S. şi T.G.", etc, puse la testele poligraf, semnifică numai autoratul, nu şi complicitatea, de aceea este posibil ca răspunsurile inculpaţilor la teste să fie sincere, fără însă ca aceasta să însemne că G.F.V. nu a contribuit la omorul deosebit de grav.
În cursul judecăţii instanţa a dispus reefectuarea testului poligraf pentru inculpatul G.F.V., cu indicarea unor întrebări relevante care ar fi lămurit dacă acesta a participat în orice mod la săvârşirea omorurilor.
Astfel, întrebarea „I-ai înfipt briceagul în gât lui T.S." viza stabilirea faptului dacă inculpatul comisese acte de agresiune împotriva acestei victime, indiferent dacă actele de agresiune au avut sau nu caracter tanatogenerator. Ori, dovedirea existenţei oricărui astfel de act de agresiune însemna dovedirea faptului că inculpatul G.F.V. fusese la faţa locului la momentul uciderii victimei, şi însemna dovedirea poziţiei psihice faţă de această ucidere realizată de o altă persoană.
În acelaşi sens era şi întrebarea „L-ai văzut pe T.S. în noaptea de 01/02 august 2009", precum şi întrebarea „Ai lovit-o sau ai tăiat-o pe T.G.", câtă vreme inculpatul susţine că a fugit mai înainte de a percepe actele agresive ale inculpatului L.L. împotriva victimelor.
Contrar dispoziţiei instanţei, psihologul criminalist a procedat însă la administrarea altor întrebări care nu au avut capacitatea de a lămuri posibilitatea complicităţii lui G.F.V., iar o a treia testare poligraf a fost considerată inoportună, mai ales în condiţiile în care aceasta nu constituie în sine un mijloc de probă.
Tribunalul apreciază că declaraţiile de recunoaştere a omorului asupra uneia din victime sunt explicabile dacă G.F.V. s-a gândit că, în schimbul pedepsei pentru complicitate la omorul a două persoane, va primi pedeapsa pentru omorul asupra unei singure persoane. În acest context este explicabilă şi susţinerea sa că a crezut că complicele primeşte o pedeapsă mai mare decât autorul, rezultând însă că inculpatul a avut în vedere fapte distincte - omor simplu în forma autoratului şi respectiv complicitate la omor deosebit de grav (în condiţiile în care inculpatul nu are pregătirea necesară pentru a decela încadrările juridice reale).
Faţă de considerentele expuse, tribunalul reţine - astfel cum se va indica şi prin alte probe - că faptele reale ale inculpatului G.F.V. din noaptea de 01/ 02 august 2009, ce nu au fost divulgate de nici unul dintre inculpaţi, s-au concretizat în acte de complicitate suficient de grave pentru ca inculpatul să-şi conştientizeze vinovăţia şi să accepte condamnarea.
Cu privire la relatările inculpatului G.F.V. referitoare la activităţile sale desfăşurate la momentul ajungerii la stână, activităţi indicate şi de martorii P.R. şi B.F., tribunalul reţine următoarele:
- inculpatul G.F.V. arată în declaraţia iniţială că, ajngând la baracă, s-a dezbrăcat de haine afară (pantaloni, tricou, adidaşi) şi le-a ascuns, pentru că erau murdare de sânge, intrând dezbrăcat în baracă.
Tribunalul apreciază că nu apărea ca necesară o astfel de minciună (în ipoteza în care în realitate inculpatul nu ar fi participat la săvârşirea omorurilor şi deci nu ar fi avut cum să fie murdar de sânge) pentru a susţine declaraţiile de recunoaştere a faptei de omor, mai ales că nu au fost identificate obiectele cu care inculpatul a fost îmbrăcat şi încălţat. Din această perspectivă, declaraţiile inculpatului se conturează a fi sincere, şi astfel acestea dovedesc că inculpatul era murdar de sânge pe haine, a simţit nevoia să le ascundă de martor, deci a fost de faţă cel puţin în momentul în care o victimă a sângerat, şi s-a apropiat de ea suficient de mult încât să se murdărească de sânge pe haine.
- în condiţiile în care atât inculpatul, cât şi martorul P.R. au indicat faptul că martora B.F. a venit la stână imediat în urma inculpatului, practic inculpatul auzind zgomotul căruţii în spatele său, şi în condiţiile în care martora venea pentru a începe împreună cu inculpaţii mulsul de dimineaţă al oilor şi caprelor, apare ca nefiresc comportamentul inculpatului de a se întinde pe pat şi de a se înveli complet, dând impresia martorei că abia atunci se trezea.
- având în vedere gradul mare de pauperitate al inculpatului (în acest sens sunt locul său de muncă şi modul în care era plătit, bunurile pe care le deţinea în baraca în care locuia, observabile în fotografiile judiciare, greutatea obţinerii unor sume de bani modeste - câţiva zeci de lei ambii inculpaţi - pentru a merge la un local şi a face o consumaţie redusă) tribunalul reţine că inculpatul G.F.V. nu ar fi ars propria încălţăminte (adidaşii cu care ieşea în sat) dacă nu avea un motiv serios pentru aceasta.
Inculpatul a susţinut constant, chiar şi în cursul judecăţii, că el este cel care a ars unele obiecte ale inculpatului L.L., precum şi propria încălţăminte sport, invocând ca motiv faptul că se temea să nu i se identifice amprentele acestei încălţăminte în locuinţa victimelor şi să fie astfel identificat. Acest motiv nu poate fi însă cel real, câtă vreme, înainte de a arde obiectele respective, inculpatul a luat la cunoştinţă că L.L. a dat foc la întreaga casă a victimelor, că au intervenit pompierii, rezultând deci că orice eventuale urme din casă ale adidaşilor săi au fost distruse, şi astfel neimpunându-se distrugerea acestora. De altfel, şi scopul incendiului fusese acela de înlăturare a urmelor inculpaţilor.
Rezultă deci că inculpatul a avut un alt motiv pentru a-şi arde propria încălţăminte, deşi îi era necesară, acest alt motiv neputând fi decât cel legat de impregnarea încălţămintei cu sîngele victimelor. În special inculpatul s-a putut murdări pe încălţăminte de sângele victimei T.S., care cursese abundent şi formase o băltoacă. Este de remarcat că, iniţial, inculpatul a susţinut că a avut contact cu T.S., relatând şi scena de lângă autoturism, acolo unde s-a format băltoaca de sânge.
Ori, dacă inculpatul a ars încălţămintea din acest motiv, rezultă că el a fost la faţa locului la un moment când victimele suferiseră leziunile grave de tăiere - înţepare, deci l-a asistat pe inculpatul L.L. în actele de ucidere a victimelor.
Tribunalul reţine, de asemenea, existenţa altei împrejurări dovedite cert prin mjloace de probă, care conduce la concluzia că inculpatul G.F.V. a asistat la actele infracţionale ale lui L.L., şi anume existenţa găleţii pline cu apă, a pompei care funcţiona în gol şi a furtunului întins către casă, dar scos din racordul său.
Astfel, aceste obiecte observate în starea respectivă de primii martori ajunşi la faţa locului semnifică faptul că cineva a încercat să stingă focul.
Această persoană este una care s-a aflat în locul respectiv mai înaintea martorilor.
Nu se poate reţine, ca fiind neverosimilă, ipoteza că o terţă persoană a observat incendiul, a încercat să intervină prin pornirea pompei, întinderea furtunului şi umplerea găleţii cu apă, apoi a abandonat şi a plecat mai înainte de intervenţia martorilor. O astfel de persoană care ar avut iniţiativa de a interveni la incendiu, pe de o parte nu ar fi avut motive să dispară, şi pe de altă parte ar fi alertat ea însăşi vecinii, cerând ajutor.
Prin urmare, încercarea de a stinge focul deja pus nu putea fi făcută decât de una din cele 4 persoane aflate la faţa locului - cele două victime şi cei doi inculpaţi.
Cu privire la T.G., rezultă că aceasta a fost ucisă în casă, şi nici o informaţie nu converge către ideea că a putut ieşi în vreun moment afară. De asemenea, actul medico-legal a constatat lipsa monoxidului de carbon în plămânii acestei victime, deci ea a decedat mai înainte de producerea fumului de la incendiu. Nu se întrevede cum putea ajunge victima în una din cele mai incendiate încăperi, decedată, dacă ea ar fi fost cea care a ajuns la fântână pentru a încerca stingerea incendiului.
Cu privire la T.S., tribunalul reţine de asemenea că acestuia i-a fost secţionat gâtul mai înainte de producerea incendiului, deci nu ar fi putut încerca să-l stingă.
Din examinarea traseologică a furtunului, rezultă că acesta a fost întins de o persoană care nu cunoştea dacă furtunul ajunge până lângă casă, iar când l-a desfăşurat, a tras de el în încercarea de a-l apropia de incendiu, furtunul ieşind din racordul pompei şi deplasându-se pe lungimea de 3,8 metri prin băltoaca de sânge a victimei, mânjindu-se de acesta. În concluzie, la momentul încercării de stingere a incendiului prin udare cu furtunul, victima T.S. era deja mort.
Nici unul din martorii care au intervenit la incendiu nu relatează că ar fi întins acest furtun, ori ar fi tras de el, şi de altfel, martorii s-au retras în scurt timp, de teamă să nu sară bucăţi din acoperiş, şi pentru că şi-au dat seama că incendiul este extins şi nu-l pot stinge. Martorul H.I., care cunoştea îndeaproape gospodăria victimelor, venind des la acestea, arată că furtunul nu era păstrat întins.
Cu privire la inculpatul L.L., tribunalul reţine că este puţin verosimil ca acesta să fie persoana care a încercat stingerea incendiului, în condiţiile în care tot el este cel care a pus foc sistematic în aproape toate camerele. Dacă ar fi fost astfel, inculpatul ar fi indicat şi această acţiune a sa care era de natură să-i creeze o situaţie mai favorabilă.
Rezultă astfel că singura persoană care putea să observe incendiul la debutul lui (cînd mai putea fi stins) şi care a putut porni pompa de apă, întinde furtunul spre casă (prin sângele victimei T.S.), umple găleata cu apă (probabil după ce a constatat că furtunul nu este suficient de lung) este inculpatul G.F.V., concluzia fiind că acesta s-a aflat până aproape de final la locul faptei. Concluzia se coroborează şi cu motivul pentru care inculpatul şi-a ars adidaşii.
Un alt mijloc de probă care indică participarea inculpatului G.F.V. la uciderea vitimelor este convorbirea telefonică interceptată şi înregistrată la data de 20 august 2009, orele 08.24 de la postul telefonic 0721.xxx.xxx „L.L." care a apelat postul 0734.xxx.xxx (post telefonic despre care s-a stabilită că aparţine coinculpatului G.F.V., notat cu „X") cu următorul conţinut: „X"- Da, mă? „L.L."- Băi! Mă auzi mă?„X"- Zi! „L.L."- Nu-i zici lu’ frate-tu nimica.„X"- Nu mă, nu „L.L."- Până nu mă întorc eu. Nu-l suni până nu mă întorc eu.„X"- Nu mă, nu cred că-i zic.„L.L."- A, nu-i zici? „X"- Nu ştiu.„L.L."- Mai bine eu zic să taci din gură şi e mai bine. „X"- Păi da.„L.L."- Cine ştie ce dracu se mai întâmplă la urmă. Îi zice lu’.?. în p**a mea. „X"- Păi normal.„L.L."- Nici eu nu-i zic lu’ soră-mea. Îi zic: "Băi, am greşit la detector la una şi mă arestează cum(?) i-a arestat pe ăştia". Atât îi zic. Ca să ştie de mine. Şi cartela nu i-o las lu’ I.. Dacă sună pe soră-mea: "ştii ceva? Păi ăştia a omorât pe ăla". „X"- Aha. „L.L."-.?. I..X"- Păi da. Nici eu n-o las, mă".
Din această convorbire rezultă că inculpaţii luaseră hotărârea să se autodenunţe, presupuneau că vor fi arestaţi şi au convenit să ia măsuri pentru ca rudele lor să nu afle adevărul. Ori, în concepţia psihologică a lui L.L., exprimându-se într-o discuţie particulară cu G.F.V., (care la rândul său ştia adevărul despre limitele propriei implicări) acesta a indicat că „ăştia (adică amândoi) a omorât pe ăla".
Aceeaşi conturare a propriei vinovăţii se regăseşte şi în conţinutul biletului pe care inculpatul G.F.V. l-a scris lui B.I. într-o filă din agenda sa (n-am avut încotro, trebuia să ne predăm).
Nu în ultimul rând, prin reconstituirea faptelor în cursul judecăţii, tribunalul reţine că verificarea intervalelor de timp critice, coroborată cu activităţile indicate de inculpaţi, conduc la concluzia certă că inculpatul G.F.V. nu justifică unde s-a aflat pe un interval de timp similar celui în care inculpatul L.L. a putut exercita actele de lezionare şi ucidere a victimelor.
Astfel, din examinarea declaraţiilor martorilor care s-au aflat la discoteca T.C. şi care i-au sesizat pe inculpaţi rezultă că aceştia au fost evacuaţi din local şi au plecat pe strada principală în direcţia locuinţei victimelor nu mai târziu de ora 3,30 dimineaţa. Mai mulţi martori s-au orientat în indicarea orei după repere personale pe care le-au memorat.
Din cuprinsul procesului verbal de reconstituire, rezultă că distanţa de la discotecă până la locuinţa victimelor este de 400 metri, şi că aceasta a fost parcursă de inculpaţi, în mers normal, într-un timp de 7 minute.
În continuare, potrivit actelor de reconstituire efectuate separat de fiecare inculpat, de la momentul escaladării gardului şi până când prezenţa inculpaţilor a fost sesizată de victime, moment la care G.F.V. pretinde că a fugit, au trecut aproximativ 5 minute. Acest timp stabilit. este verosimil în raport cu actele materiale concrete efectuate de inculpaţi : parcurgerea a 3 camere, scotocirea sumară prin unele sertare sau locuri, găsirea şi transportarea la uşă a două bidoane cu vin. De asemenea, cei doi timpi obţinuţi separat de fiecare inculpat se coroborează, fiind similari, cu mici diferenţe.
Se mai adaugă la acestea un interval de câteva minute în care inculpaţii au discutat despre hotărârea de a pătrunde în casa victimelor, şi în care G.F.V. a sărit efectiv gardul înainte şi înapoi (activitate ce nu a putut fi desfăşurată pentru a nu periclita siguranţa arestului preventiv).
Totodată, din procesul verbal de reconstituire rezultă că distanţa de la casa victimelor şi până la stâna inculpaţilor, mergând pe şosea şi apoi pe un drum de pământ, astfel cum a indicat traseul G.F.V., este de 1 km măsurat, la care se adaugă un drum de pământ ce poate fi parcurs în câteva minute (baraca fiind vizibilă din şosea, potrivit fotografiilor judiciare).
Inculpatul a declarat ferm, inclusiv cu ocazia reconstituirii, că această distanţă a parcurs-o alergând (relativ) puternic.
Având în vedere că este stabilit. faptul că o persoană se deplasează în mers normal cu viteza de 6 km pe oră, se poate concluziona că inculpatul a alergat cu viteza de aproximativ 10 km/oră, deci a parcurs distanţa de la victime la stână în 9-10 minute.
Totalizând, ar rezulta că de la momentul la care inculpatul a plecat de la discotecă şi până la momentul la care a ajuns la stână au trecut aproximativ 25 minute, deci inculpatul ar fi trebuit să ajungă la stână în jurul orei 3,30.
Această oră este însă infirmată de probele dosarului, astfel cum au fost analizate mai sus, care indică aproximativ ora 5 dimineaţa de sosire a acestui inculpat la stână.
Există astfel un interval de timp de mai mult de o oră pe care inculpatul nu l-a justificat prin declaraţiile date şi prin activităţile verificate, singura concluzie raţională fiind aceea că în realitate inculpatul G.F.V. a plecat mult mai târziu de la locul faptei, şi nu imediat ce au fost sesizaţi în casă. Ori, astfel fiind, este evident că inculpatul a asistat (cel puţin) la actele infracţionale ale lui L.L. îndreptate împotriva victimelor.
Indiferent de timpii uşor relativi în care s-au petrecut faptele, există oricum o perioadă de timp mare neacoperită de explicaţiile inculpatului.
Faptul că G.F.V. a alergat puternic pentru a ajunge la stână apare ca fiind real, motivul fiind însă acela de a ajunge acolo înaintea martorei B.F., ştiind că aceasta va veni pentru mulsul animalelor. Este de menţionat că, potrivit constatărilor martorilor care au intrat în contact cu inculpatul G.F.V. atât în seara de 01 august 2009, cât şi în dimineaţa de 02 august 2009, acesta avea un comportament lucid, fără semne de influenţă a băuturilor alcoolice, concluzia fiind că, spre deosebire de L.L., a avut capacitatea de conştientizare a anumitor implicaţii ale faptelor lor - ce ar crede B.F. dacă nu l-ar găsi la stână, faptul că lumina incendiului poate atrage vecinii - aspect care l-a determinat să fugă din locul respectiv mai înaintea lui L.L., etc.
Ora la care a ajuns inculpatul G.F.V. la stână, comparată cu ora la care martorii au sesizat incendiul şi cu faptul că la acel moment pompa funcţiona de aproximativ jumătate de oră, sunt date de natură a corobora probele analizate pentru fiecare aspect în parte, conducând la singura concluzie posibilă raţional în situaţia dată, astfel cum a fost reţinută.
Faţă de considerentele expuse, tribunalul reţine că în noaptea de 01/02 august 2009 inculpatul G.F.V. a realizat acte materiale ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la omor deosebit de grav, prev de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raprtat la art. 176 lit. a), b) şi d) C. pen.
Oricare din actele materiale de autorat ale acestei infracţiuni puteau fi comise de inculpatul L.L., care de altfel şi-a asumat răspunderea lor, şi în acelaşi timp nici un act material de autorat nu s-a putut demonstra cert că a fost săvârşit de G.F.V., astfel încât, în aplicarea principiului „in dubio pro reo", tribunalul va reţine numai încadrarea juridică mai favorabilă inculpatului G., aceea de complicitate la infracţiunea săvârşită.
De asemenea, concluziile rapoartelor de constatare medico-legală sunt în sensul că este posibil ca ambele victime să fi fost ucise cu aceeaşi armă albă (lamă de cel puţin 10 cm lungime, lăţime variabilă de până la 3,5 cm, o singură muchie tăioasă, posibil profil pe muchia netăioasă). Astfel fiind, există probabilitatea ca o aceeaşi persoană să fi exercitat actele de violenţă împotriva ambelor victime, cncluzie ce se coroborează cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului L.L.
Chiar dacă rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică a comportamentului simulat nu constituie în sine un mijloc de probă acceptat de legislaţie, acestea se constituie într-un mijloc probator care întăresc veridicitatea mijloacelor de probă legal administrate, constând în declaraţiile inculpaţilor.
Pentru aceleaşi considerente, cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat, din complicitate la omor deosebit de grav în infracţiunea prev. de art. 262 C. pen., şi din tâlhărie în furt calificat, va fi respinsă ca nefondată.
Situaţia de fapt a fost reţinută pe baza mijloacelor de probă analizate mai sus.
În drept: faptele inculpatului L.L., care în noaptea de 01/02 august 2009, în jurul orelor 03.30, după o înţelegere prealabilă, a pătruns fără drept, înarmat şi împreună cu coinculpatul G.F.V., în locuinţa comună a victimelor din comuna Corbu, jud. Constanţa, unde le-a ucis în scop de jaf şi prin cruzimi pe victimele T.S., de 85 de ani şi pe soţia sa, T.G., de 84 ani, cu aplicarea în mod repetat şi feroce de lovituri cu o scândură, pumnii şi lama briceagului, în zonele capului, gâtului, pieptului şi membrelor superioare şi provocarea a cel puţin şaisprezece plăgi tăiate - înţepate soţului, cu cvasidecapitare, respectiv zece plăgi tăiate-înţepate soţiei, una cu interesarea cordului, a pericardului şi secţionarea a trei coaste, iar în aceeaşi împrejurare a sustras un bidon de 10 litri cu vin roşu, apoi le-a incendiat şi casa celor două victime cu producerea unui pericol public evident pentru locuinţele învecinate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de: violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. tâlhărie, prev de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a), b) şi c) C. pen. omor deosebit de grav, prev de art. 174-176 lit. a), b) şi d) C. pen. distrugere, prev de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen.
Faptele inculpatului G.F.V., care, în aceeaşi împrejurare, după o înţelegere prealabilă, a pătruns fără drept, înarmat şi împreună cu coinculpatul L.L., în locuinţa comună a victimelor T.S. şi G. din comuna Corbu, jud. Constanţa, în scop de jaf, de unde a sustras suma de 60 de lei, prin violenţe exercitate de coinculpat pentru a asigura scăparea amândurora, iar prin prezenţa sa l-a încurajat şi sprijinit moral pe coinculpat să le ucidă pe cele două victime, în condiţiile şi modurile sus-menţionate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de :violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. tâlhărie, prev de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. (cu menţiunea că a săvârşit acte de autor în ce priveşte infracţiunea scop) complicitate la omor deosebit de grav, prev de art. 26 rap. la art. 174-176 lit. a), b) şi d) C.pen.
La încadrarea juridică a primelor două fapte reţinute în sarcina ambilor inculpaţi s-a ţinut cont de împrejurarea că aceştia au pătruns fără drept, împreună, pe timp de noapte şi înarmaţi în locuinţa victimelor, cu intenţia clară de a comite un jaf, prin asigurarea armelor cu care să le atace pe victime, apoi prin violenţele efective după însuşirea vinului şi banilor, la încadrarea juridică a uciderii celor două victime s-a ţinut cont de modul feroce de acţiune, prin aplicarea repetată şi cu intensitate de numeroase lovituri, într-un mod sălbatic şi neomenos cu lama briceagului, un par sau pumnii asupra a două victime, în aceeaşi împrejurare, ucidere comisă pentru săvârşirea şi apoi ascunderea săvârşirii tâlhăriei, iar la încadrarea juridică a acţiunii de distrugere a locuinţei s-a ţinut cont de modul de producere a distrugerii, prin incendiere casei, incendiul provocat de inculpat creând un pericol public evident pentru locuinţele învecinate, în lipsa intervenţiei pompierilor focul putându-se extinde din cauza proximităţii gospodăriilor şi temperaturilor specifice verii şi la alte locuinţe.
La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) în raport cu care „la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală".
În ce priveşte pericolul social concret al infracţiunilor săvârşite, tribunalul a reţinut că acesta este unul deosebit de mare, mai ales în cazul infracţiunilor de omor deosebit de grav şi de tâlhărie. Infracţiunea de omor deosebit de grav s-a realizat prin acte materiale ce atrag această încadrare juridică din trei perspective diferite: exercitarea de cruzimi - acte ce au produs suferinţe fizice şi psihice victimelor mult peste cele ce rezultă inerent din uciderea lor, oroarea produsă publicului; omorul asupra a două persoane în aceleaşi împrejurări; omorul realizat pentru a ascunde săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie. Infracţiunea de tâlhărie s-a realizat, de asemenea, în împrejurări cu multiple agravări - în timpul nopţii, de două persoane, de persoane având asupra lor armă albă şi substanţă paralizantă, într-o locuinţă.
În ce priveşte persoana inculpaţilor: inculpatul L.L. are vârsta de 23 ani, este necăsătorit, este cioban, nu are antecedente penale, iar atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii a încercat să inducă în eroare organele judiciare, fie prin tăgăduirea implicării sale în comiterea faptelor, apoi prin susţinerea unei versiuni nereale, prin care să îşi atenueze gradul de culpabilitate, fie prin evitarea lămuririi unor aspecte importante, şi respectiv prin susţinerea de aspecte nereale referitoare la inculpatul G.F.V., în sensul disculpării acestuia. Atitudinea procesuală a inculpatului, constatată de instanţă, conduce la concluzia că acesta nu manifestă decât regrete formale, şi nu sincere, din acest punct de vedere inculpatul fiind o persoană cu o periculozitate mare, ca urmare a slabei emotivităţi şi afectivităţi. Prin raportul de expertiză psihiatrică din 30 septembrie 2009 al Institutului Naţional de Medicină Legală M.M. Bucureşti s-a conchis că L.L. prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip antisocial (un intelect liminar, QI-76), că păstrează capacitatea psihică de a apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi că are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Referitor la coinculpatul G.F.V. s-a reţinut că avea vârsta de 18 ani împliniţi la data faptelor, este necăsătorit, este cioban, nu are antecedente penale, iar în cursul urmăririi penale şi judecăţii a încercat să inducă în eroare organele judiciare, prin tăgăduirea implicării sale în comiterea faptelor, apoi prin susţinerea unei versiuni nereale, prin care să atenueze gradul de culpabilitate, atât a sa, cât şi pe cea a coinculpatului, printr-o recunoaştere nesinceră că el ar fi ucis-o pe victima bărbat, deşi ulterior amândoi inculpaţii au relatat că doar L.L. le-a ucis pe cele două victime, pentru ca în final să recunoască parţial faptele reţinute în sarcina sa, în sensul că a pătruns fără drept în locuinţa victimelor, de unde au sustras amândoi bani şi bidonul cu vin şi să le regrete, însă negând că ar fi avut o participaţie efectivă la uciderea victimelor-aspect infirmat de instanţă prin analiza probelor. Prin raportul de expertiză psihiatrică din 30 septembrie 2009 al Institutului Naţional de Medicină Legală M.M. Bucureşti s-a conchis că G.F.V. prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip antisocial (cu inteligenţă inferioară, QI-81), că păstrează capacitatea psihică de a apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi că are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
În ce priveşte împrejurările specifice faptelor, acestea nu sunt de natură a atenua răspunderea penală, şi de asemenea tribunalul reţine că nu sunt întrunite elementele vreunei circumstanţe atenunate care să poată fi reţinută în favoarea inculpaţilor.
Pentru considerentele expuse, va aplica inculpatului L.L. o pedeapsă orientată la maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, şi va aplica pedepse între limitele prevăzute de textele de lege, orientate către limita lor superioară, pentru celelalte infracţiuni, având în vedere gravitatea extremă a acestora şi periculozitatea inculpatului pentru societate.
Alături de pedeapsa închisorii pentru omor deosebit de grav, instanţa va aplica şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I şi a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pe durata maximă prevăzută de lege. Se impune aplicarea acestor pedepse complementare întrucât este evident că inculpatul este nedemn de a exercita anumite drepturi în raport de natura şi forma de vinovăţie a infracţiunilor comise, rezultând că nu are calităţile necesare pentru a putea reprezenta interesele generale ale cetăţenilor în cadrul autorităţilor publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. Exerciţiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea faţă de propriile fapte şi conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanţii autorităţilor, caracteristici pe care inculpatul nu le deţine având în vedere comportamentul infracţional astfel cum a fost reţinut. De asemenea, comportamentul inculpatului a dovedit că acesta nu conştientizează şi nu urmăreşte apărarea valorilor sociale, prin urmare nefiind apt să-şi aducă o contribuţie in interesul societăţii, prin exercitarea dreptului de vot. Totodată, comportamentul violent al inculpatului face dovada că acesta nu este apt pentru a exercita îndatoririle de tutore sau curator, existând pericolul real ca acesta să se manifeste violent în relaţiile cu persoana eventual pusă sub tutela sau curatela sa.
Întrucât inculpaţii au săvârşit infracţiunile mai înainte de rămânerea definitivă a vreuneia dintre condamnări, s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi s-a dispus executarea celei mai grele dintre pedepse.
Tribunalul a apreciat de asemenea că se impune aplicarea unui spor de pedeapsă în limita maximă prevăzută de lege, la pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului L.L.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului L.L., pe durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I şi a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pentru aceleaşi considerente pentru care s-a dispus şi aplicarea pedepselor complementare.
Pentru considerentele de mai sus, s-a aplicat inculpatului G.F.V. pedepse în limitele prevăzute de lege, orientate spre minimul acestora, având în vedere actele materiale concrete executate de acest inculpat, ce nu conturează o periculozitate deosebită a sa, şi nici un pericol social concret deosebit de mare al acestor acte materiale.
S-au aplicat aceluiaşi inculpat pedepsele complementare prevăzute de art. art. 64 lit. a) teza I şi a II-a şi lit. b) C. pen., alăturat pedepsei pentru complicitate la omor deosebit de grav, pentru considerente similare celor ale inculpatului L.L.
Tribunalul a apreciat de asemenea că, având în vedere numărul şi cuantumul pedepselor contopite, că se impune aplicarea unui spor de pedeapsă de 2 ani, la pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului G.F.V.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului G.F.V., pe durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I şi a II-a şi lit. b) C. pen. pentru aceleaşi considerente pentru care s-a dispus şi aplicarea pedepselor complementare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din pedeapsa închisorii aplicate inculpaţilor perioada reţinerii şi arestării preventive a acestora, de la 21 august 2009 la zi, astfel cum rezultă din ordonanţa procurorului din 21 august 2009 şi din încheierile instanţei, iar în baza art. 350 C. proc. pen. va menţine arestarea preventivă a inculpaţilor L.L. şi G.F.V., în vederea asigurării prezenţei acestora în faţa instanţelor de control judiciar, pentru prevenirea sustragerii inculpaţilor de la judecată sau de la executarea pedepselor, luând în considerare cuantumul acestora şi lipsa unui domiciliu stabil al inculpaţilor ori a unor legături de famI. care să garanteze prezenţa lor la o anumită adresă.
Prin actele de cercetare la baraca inculpaţilor s-a descoperit existenţa unei lame de cuţit în groapa în care au fost arse lucrurile inculpaţilor. Arderea acestui cuţit, în condiţiile în care în baracă s-au găsit alte numeroase asemenea obiecte, nu poate avea decât semnificaţia că el are legătură cu infracţiunile săvârşite; ca atare, întrucât lama respectivă a fost ridicată şi ambalată în plicul cu nr. 1, în baza art. 118 lit. b) C. pen. va dispune confiscarea de la inculpatul L.L. a acestei lame de cuţit lungă de 12 cm şi lată de 1,5 cm.
Latura civilă: fiica victimelor, H.V., şi nepotul de fiică al acestora, H.E.T., s-au constituit părţi civile în cauză, solicitând obligarea inculpaţilor la plata sumei de 200.000 lei reprezentând daune morale, şi 300.000 lei reprezentând daune materiale.
În ce priveşte daunele materiale solicitate de partea civilă H.T.E., tribunalul a reţinut că aceste pretenţii sunt nefondate. Cu privire la daunele provenind din distrugerea casei şi a bunurilor din aceasta, nepotul de fiică al victimelor defuncte nu poate avea nici un drept, câtă vreme succesiunea şi deci acele bunuri ce ar fi făcut parte din masa succesorală - nu îi revine acestuia, ci mamei sale. Cu privire la daunele reprezentând cheltuieli ocazionate de decesul victimelor, partea civilă H.E.T. nu a produs nici o dovadă, iar prezumţia este că aceste cheltuieli au fost suportate de partea civilă H.V.
În ce priveşte daunele materiale solicitate de partea civilă H.V., tribunalul a reţinut că prin probele dosarului s-a făcut dovada distrugerii complete a imobilului casă aparţinând părinţilor părţii civile, şi în cea mai mare parte a bunurilor din aceasta.
De asemenea, chiar în lipsa unor dovezi punctuale, însă prin declaraţiile martorilor T.E. şi T.I., se face dovada că partea civilă a suportat cheltuieli pentru înmormântarea părinţilor săi şi pentru obiceiurile creştine ulterioare.
Conform adeverinţei emise de Primăria Corbu, valoarea de impunere a casei victimelor este în sumă de 17.044 lei, valoare pe care instanţa o va avea în vedere la stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat de către inculpaţi.
De asemenea, tribunalul a reţinut din actele de constatare că victimele deţineau în locuinţă bunuri de uz casnic îndelungat, precum paturi, dulapuri, vitrine, canapea, fotoliu, televizor, frigider, aragaz, cuier, şi bunuri precum mochete, covor, preşuri, perdele, cărţi, îmbrăcăminte, obiecte decorative, etc.
Tribunalul a apreciat valoarea acestor bunuri incontestabil existente în locuinţă şi distruse, la o sumă minimă de 5.000 lei, pe care o va reţine ca şi prejudiciu material.
În ce priveşte cheltuielile suportate pentru înmormântarea părinţilor părţii civile, precum şi pentru obiceiurile creştine ulterioare, tribunalul le-a apreciat de asemenea la o valoare minimă de 5.000 lei, urmând ca inculpaţii să fie obligaţi la plata acestora.
Referitor la daunele morale pretinse de partea civilă H.V., tribunalul a apreciat că prin decesul prematur şi în condiţii violente a ambilor părinţi, prin conştientizarea durerilor şi spaimei resimţite de aceştia înaintea decesului, părţii civile i-a fost cauzat un prejudiciu nepatrimonial important, care, potrivit declaraţiei martorei T.E., s-a reflectat chiar şi în starea de sănătate şi psihică a părţii civile.
Aceleaşi considerente se impun a fi reţinute şi cu privire la partea civilă H.E.T., nepotul victimelor, cu precizarea însă că nivelul afectării nepatrimoniale a acestuia este mult mai mic decât cel al fiicei acestora, legătura afectivă dintre bunici şi nepotul deja matur nefiind atât de puternică (în orice caz nefiind dovedită).
În consecinţă, tribunalul a apreciat că se impune acordarea unor despăgubiri băneşti care să reflecte echitabil importanţa prejudiciilor nepatrimoniale cauzate de inculpaţi părţilor civile, însă care să nu se constituie într-o îmbogăţire fără justă cauză şi nici într-o pedeapsă civilă aplicată inculpaţilor.
Potrivit art. 109 alin. (3) şi (5) C. proc. pen., până la soluţionarea definitivă a cauzei mijloacele materiale de probă se păstrează de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată la care se găseşte dosarul.
Obiectele care servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării, pot fi restituite persoanei căreia îi aparţin, chiar înainte de soluţionarea definitivă a procesului, afară de cazul când prin această restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevărului.
Rezultă din interpretarea acestor dispoziţii legale că, la soluţionarea definitivă a cauzei, mijloacele materiale de probă care aparţin persoanelor şi care nu sunt supuse confiscării, se restituie persoanei căreia îi aparţin.
Având în vedere că, după soluţionarea definitivă a cauzei, nu mai este necesară păstrarea de către instanţă a mijloacelor materiale de probă ridicate în cursul urmăririi penale, care nu sunt supuse confiscării, tribunalul a dispus restituirea către partea civilă H.V., către martorul B.I. şi către inculpaţii L.L. şi G.F.V., la data rămânerii definitive a hotărârii, a bunurilor ridicate ca mijloc de probă de către organul de urmărire penală, menţionate în adresa din 06 august 2009 a I.P.J. Constanţa - Serviciul Criminalistic (filele 65-67 vol. I dosar UP) şi în în procesul verbal de cercetare la faţa locului încheiat la 20 august 2009 (filele 239-241 vol. I dosar UP).
De asemenea, pentru aceleaşi considerente, în baza art. 110 C. proc. pen. s-a dispus distrugerea, la data rămânerii definitive a hotărârii, a resturilor de materiale găsite în groapa din apropierea barăcii inculpaţilor, ridicate şi ambalate ca mijloace materiale de probă.
2.1. Împotriva hotărârii amintite au declarat în termen apeluri părţile civile H.V. şi H.E.T. şi inculpaţii L.L. şi G.F.V.
Părţile civile nemulţumite fiind doar cu privire la pedepsele aplicate inculpaţilor de prima instanţă au solicitat, majorarea cuantumului acestora la maximele legale prevăzute de lege prin reaprecierea în acest sens a criteriilor legale de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) [gravitatea faptelor comise şi periculozitatea socială sporită a inculpaţilor].
Inculpatul L.L. a criticat sentinţa - sens contrar părţilor civile, solicitând în baza art. 72 şi urm.C. pen. deducerea pedepselor stabilite de prima instanţă inclusiv prin reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în considerarea lipsei de antecedente penale.
Inculpatul G.F.V. a solicitat desfiinţarea sentinţei ca nelegală şi netemeinică, iar în rejudecare pe fond: (i) achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. sub aspectul infracţiunii de complicitate la omor deosebit de grav cu motivarea că nu a cunoscut - şi cu atât mai mult înlesnit sau ajutat - acţiunile de omucidere întreprinse în interiorul locuinţei de coinculpatul L.L. asupra celor două victime (ii) schimbarea parţială a încadrării juridice a faptei de însuşire fără drept a cantităţii de 10 litri vin şi a sumei de 60 lei aparţinând celor două victime din tâlhărie în furt calificat şi reducerea pedepsei aplicate şi; (iii) reducerea pedepsei pentru infracţiunea de violare de domiciliu prin reţinerea circumstanţei atenuante judiciare, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. constând şi în cazul acestuia în lipsa antecedentelor penale.
Prealabil dezbaterilor Curtea a procedat la audierea inculpaţilor în apel în conformitate cu dispoziţiile art. 301 raportat la art. 323 alin. (4) C. proc. pen.
Verificând sentinţa atacată în conformitate cu dispoziţiile art. 378 alin. (1) şi (3) şi art. 371 alin. (2) C. proc. pen. Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 87/ F din 24 septembrie 2010 în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile în cauză – menţinând arestarea preventivă a inculpaţilor/ apelanţi potrivit art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) şi art. 383 alin. (1) C. proc. pen. şi computând din pedepsele aplicate acestora detenţia preventivă cu continuare la zi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) raportat la art. 381 alin. (1) C. proc. pen.].
Decizând astfel, instanţa de control judiciar amintită a statuat că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi a făcut o analiză temeinică a probatoriului, reţinând vinovăţia inculpaţilor sub forma intenţiei directe prev. de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.
În acest sens, Curtea a reţinut că din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, reiese că în noaptea de 01/02 august 2009, în jurul orelor 03.30, după o înţelegere prealabilă, inculpatul L.L. a pătruns fără drept, înarmat şi împreună cu coinculpatul G.F.V., în locuinţa comună a victimelor din comuna Corbu, jud. Constanţa, unde le-a ucis în scop de jaf şi prin cruzimi pe victimele T.S., de 85 de ani şi pe soţia sa, T.G., de 84 ani, cu aplicarea în mod repetat şi feroce de lovituri cu o scândură, pumnii şi lama briceagului, în zonele capului, gâtului, pieptului şi membrelor superioare şi provocarea a cel puţin şaisprezece plăgi tăiate-înţepate soţului, cu cvasidecapitare, respectiv zece plăgi tăiate - înţepate soţiei, una cu interesarea cordului, a pericardului şi secţionarea a trei coaste, iar în aceeaşi împrejurare a sustras un bidon de 10 litri cu vin roşu, apoi le-a incendiat şi casa celor două victime cu producerea unui pericol public evident pentru locuinţele învecinate, iar inculpatul G.F.V. a sustras suma de 60 de lei, prin violenţe exercitate de coinculpat pentru a asigura scăparea amândurora, iar prin prezenţa sa l-a încurajat şi sprijinit moral pe coinculpat să le ucidă pe cele două victime.
Mijloacele de probă relevante în reţinerea faptelor ilicite sus-menţionate, astfel cum în mod corect s-a arătat prin sentinţă – a statuat la rândul său Curtea – sunt constituite de: procesul verbal de cercetare la faţa locului; declaraţiile martorilor Z.N., M.A.A., P.Ş., V.L., N.A., C.G., B.I., P.R., I.P., S.G. şi S.M., T.I., T.A. şi B.F.; raportul de constatare medico-legală din 25 noiembrie 2009 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Constanţa, prin care s-a concluzionat că: „Moartea victimei T.G. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, urmarea hemotoraxului stâng şi hemopericardului, consecinţe ale unei plăgi tăiate-înţepate toraco-cardio-pericardice, în cadrul unui politraumatism cu plăgi tăiate şi tăiate-înţepate numeroase (10 plăgi). Leziunile de violenţă s-au putut produce prin loviri repetate cu corp tăietor-înţepător şi lovire cu şi de corpuri dure, cu puţin timp anterior decesului. Între leziunile toraco-pericardo-cardiace şi deces există legătură directă imediată de cauzalitate. Agentul vulnerant tăietor - înţepător (tip cuţit sau similar) poate avea lungimea minimă de circa 10 cm, o singură margine tăioasă cu lăţime progresivă de la vârf spre mâner, maximă de cca. 3,5 cm, nu este exclusă existenţa unui profil pe marginea netăioasă a lamei. În afara leziunilor de violenţă menţionate, la autopsie s-au constatat leziuni întinse de arsură prin flacără, gradele III-IV, fără caracter vital. În momentul aplicării/ recepţionării loviturilor, victima şi autorul se puteau afla în mai multe poziţii: faţă în faţă, autor spre dreapta victimei, victima cu ½ stângă a corpului în faţa autorului. Direcţiile din care şi spre care s-a lovit sunt diferite: dinainte - înapoi şi de sus în jos pentru plăgile tăiate din regiunea pielii păroase a capului; de la dreapta la stânga şi uşor spre superior pentru plaga tăiată cervicală profundă şi cea mandibulară dreaptă; de la stânga la dreapta şi de sus în jos pentru plaga tăiată cervicală dreaptă antero-laterală; în sus şi spre dreapta pentru plăgile tăiate-înţepate mandibular drepte; de sus în jos, de la dreapta la stânga şi uşor dinainte-înapoi pentru plaga tăiată - înţepată toracică stângă.; dinainte - înapoi, de sus în jos şi uşor oblic inferior pentru plaga tăiată - înţepată toracică stângă posterioară. Având în vedere aspectul şi dispoziţia plăgilor mandibulare şi submandibulare drepte, se poate opina că acestea sunt leziuni de tatonare, iar plaga tăiată de la police drept poate fi considerată ca leziune de autoapărare. În sângele aparţinând grupului sanguin A nu s-a constatat alcool şi nici monoxid de carbon. Examenul serologic al secreţiilor vaginală şi anală nu a relevat prezenţa spermei, iar moartea poate data de 18-19 ore faţă de momentul necropsiei medicale"; raportul de constatare medico-legală din 24 noiembrie 2009 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Constanţa, prin care s-a concluzionat că: „Moartea victimei T.S. a fost violentă. Ea s-a datorat secţionării cvasicomplete a formaţiunilor respiratorii, vasculo-nervoase, vertebro-medulare şi digestive de la nivelul regiunii cervicale, în cadrul unui politraumatism cu numeroase plăgi tăiate şi tăiate-înţepate. Leziunile de violenţă s-au putut produce cu puţin timp anterior decesului, prin: loviri repetate cu corp tăietor-înţepător (tip cuţit sau similar) cu o singură muchie tăioasă, lăţime maximă de circa 3,5 cm; lungimea lamei tăioase nu poate fi apreciată; nu este exclusă prezenţa unui profil pe marginea netăioasă a lamei; prin lovire cu şi de corpuri dure. Leziunile de violenţă de la nivelul regiunii cervicale au caracter tanato-generator direct, imediat, iar cele produse prin lovire cu şi de corpuri dure nu au legătură de cauzalitate cu mecanismul tanato-generator. Leziunile de violenţă de la nivelul feţei, submandibulare şi cele cervicale inferioare ar putea fi interpretate ca leziuni de tatonare, iar cele de la nivelul degetelor au aspectul unor leziuni de autoapărare. Direcţiile din care şi spre care s-a lovit sunt diferite, pentru plăgile tanato-generatoare antero-laterale ale gâtului direcţia de lovire este de la dreapta la stânga, unele orizontale, altele oblice, ascendent spre stânga şi dinspre anterior spre posterior. Poziţiile ipotetice ale agresorului faţă de victimă pot fi faţă în faţă şi autorul în spatele victimei. În sângele aparţinând grupului AB sau B cu aglutinine distruse nu s-a constatat alcool. Moartea poate data de 21-22 ore faţă de ora finalizării autopsiei medico-legale." S-a constatat existenţa a cel puţin şaisprezece plăgi tăiate-înţepate pe corpul victimei T.S., cu secţionarea gâtului, inclusiv a coloanei cervicale; procesele verbale din care reies orele la care s-a apelat serviciul de urgenţă 112; astfel primul apel telefonic către numărul de urgenţă 112, pentru anunţarea incendiului, a fost recepţionat la ora 5,25 (fila 68 dosar UP) de către acest serviciu, apelul fiind dat de martorul I.P. după cca 5-10 minute d ela sesizarea incendiului, iar ulterior, la orele 5,28, martorul I.P. a mai apelat odată serviciul de urgenţă 112, anunţând şi existenţa unei victime (T.S.) al cărui corp îl observase căzut lângă autoturism;procesul verbal de reconstituire a faptelor; declaraţiile date de către cei doi inculpaţi, atât în cursul urmăririi penale cât şi a cercetării judecătoreşti, în măsura coroborării cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Din probatoriul administrat în cauză, Curtea a constatat că nu este temeinic motivul de recurs al inculpatului G.F.V., prin care a susţinut că nu a înlesnit sau ajutat în vreun fel pe inculpatul L.L. la săvârşirea omorului deosebit de grav, inculpatul G.F.V. neavând cunoştinţă despre actele pe care inculpatul L.L. le-a întreprins în casa celor 2 victime.
Curtea a constatat că această apărare a inculpatului G.F.V. nu este susţinută de mijloacele de probă administrate în cauză.
Astfel, potrivit declaraţiilor coroborate ale martorilor B.F., B.I., P.R. şi S.T., tribunalul reţine că inculpatul G.F.V. a ajuns la stână în jurul orei 5,00, iar inculpatul L.L. a ajuns aproximativ cu o jumătate de oră mai târziu.
Astfel, B.F. relatează cu siguranţă faptul că a plecat spre stână la ora 4,30, ştiind acest lucru din experienţa cotidiană, pentru că la ora respectivă se sting luminile de la iluminatul public. Ţinând cont şi de timpul necesar înhămării cailor la căruţă, precum şi de faptul că martora a mânat caii cu viteză mică, datorită întunericului şi drumului accidentat pe ultima porţiune (în acest sens este şi constatarea făcută cu prilejul reconstituirii), aceasta a aproximat – ca şi B.I. -că a ajuns la stână după cca jumătate de oră, deci la ora 5. Ori, inculpatul G.F.V. şi martorul P.R. confirmă faptul că acest inculpat a ajuns la stână cu 1-2 minute înaintea martorei, neavând timp decât să se întindă pe pat şi să se învelească, până când martora a intrat în baracă pentru a-i trezi; în cursul urmăririi penale martorul P.R. a admis, de asemenea, că G.F.V. a venit în jurul orei 4,30 - 05,00.
În acelaşi timp, martora B.F. aproximează, cu privire la sosirea la stână a inculpatului L.L., că aceasta s-a întâmplat la jumătate de oră după venirea ei, orientându-se în această apreciere după faptul că martora ştia, din experienţa zilnică, că prin mulsul oilor şi caprelor o găleată se umple cu lapte în cca o jumătate de oră, iar când a venit L.L., tocmai se umplea găleata la care mulgea martora.
Dovada actelor de complicitate morală ale inculpatului G.F.V., prin faptul că acest inculpat a perceput posibilitatea producerii rezultatului periculos (decesul victimelor), rezultă din următoarele circumstanţe:G.F.V. ştia că L.L. poartă briceag asupra sa, precum şi spray tip NATO; acest inculpat ştia că L.L. este sub influenţa băuturilor alcoolice, percepuse că se comportase cu tentă agresivă în discotecă, şi deci putea continua acest mod de comportament; G.F.V. ştia, de asemenea, că în casa vizată locuiesc doi bătrâni, întrucât, din moment ce L.L. i-a propus să intre în acea casă şi totodată ştia cine locuieşte acolo, nu se întrevede motivul pentru care l-ar fi minţit, în sensul că locuinţa este nelocuită. Inculpaţii au relatat, de altfel, că s-au înţeles ca, la apariţia vreunei persoane,,să dea şi să fugă", aspect care presupune că au conştientizat că în casă locuieşte cineva;anterior momentului când bătrânii s-au sesizat, inculpatul observase frigiderul funcţionând, şi-l observase pe L.L. înarmându-se cu un lemn, acestea indicându-i acelaşi lucru, şi anume că locuinţa este folosită;după săvârşirea faptelor, la stână, inculpatul G.F.V. s-a preocupat personal pentru distrugerea mijloacelor materiale de probă care i-ar fi divulgat, arzând mai multe bunuri ale lui L.L. şi ale sale (resturile au fost găsite într-o groapă din apropierea barăcii). De asemenea, inculpatul nu a divulgat vreunei persoane faptele săvârşite de L.L., despre care luase cunoştinţă atât direct cât şi din relatările acestuia, şi chiar după autodenunţare a susţinut o altă variantă mincinoasă care crea o situaţie mai favorabilă coinculpatului;cei doi inculpaţi aveau o relaţie de prietenie şi încredere strânsă, derivată din munca şi viaţa ce le desfăşurau în comun; inculpatul G.F.V. a prevăzut posibilitatea ca L.L. să aibă o comportare violentă faţă de bătrânii din casa în care intraseră, a prevăzut că există chiar posibilitatea uciderii acestora, însă a acceptat propunerea coinculpatului de a-l însoţi în locuinţă, şi chiar a pătruns în camere înaintea acestuia, căutând bunuri de interes patrimonial; inculpatul G.F.V. arată în declaraţia iniţială că, ajungând la baracă, s-a dezbrăcat de haine afară (pantaloni, tricou, adidaşi) şi le-a ascuns, pentru că erau murdare de sânge, intrând dezbrăcat în baracă; declaraţiile inculpatului se conturează a fi sincere, şi astfel acestea dovedesc că inculpatul era murdar de sânge pe haine, a simţit nevoia să le ascundă, deci a fost de faţă cel puţin în momentul în care o victimă a sângerat, şi s-a apropiat de ea suficient de mult încât să se murdărească de sânge pe haine ; în condiţiile în care atât inculpatul, cât şi martorul P.R. au indicat faptul că martora B.F. a venit la stână imediat în urma inculpatului, practic inculpatul auzind zgomotul căruţii în spatele său, şi în condiţiile în care martora venea pentru a începe împreună cu inculpaţii mulsul de dimineaţă al oilor şi caprelor, apare ca nefiresc comportamentul inculpatului de a se întinde pe pat şi de a se înveli complet, dând impresia martorei că abia atunci se trezea; inculpatul G.F.V. nu ar fi ars propria încălţăminte (adidaşii cu care ieşea în sat) dacă nu avea un motiv serios pentru aceasta, având în vedere starea sa financiară precară;inculpatul G.F.V. a avut un alt motiv pentru a-şi arde propria încălţăminte, deşi îi era necesară, acest alt motiv neputând fi decât cel legat de impregnarea încălţămintei cu sângele victimelor; în special inculpatul s-a putut murdări pe încălţăminte de sângele victimei T.S., care cursese abundent şi formase o băltoacă (de remarcat că, iniţial, inculpatul a susţinut că a avut contact cu T.S., relatând şi scena de lângă autoturism, acolo unde s-a format băltoaca de sânge) ;ori, dacă inculpatul a ars încălţămintea din acest motiv, rezultă că el a fost la faţa locului la un moment când victimele suferiseră leziunile grave de tăiere-înţepare, deci l-a asistat pe inculpatul L.L. în actele de ucidere a victimelor; singura persoană care putea să observe incendiul la debutul lui (când mai putea fi stins) şi care a putut porni pompa de apă, întinde furtunul spre casă (prin sângele victimei T.S.), umple găleata cu apă (probabil după ce a constatat că furtunul nu este suficient de lung) este inculpatul G.F.V., concluzia fiind că acesta s-a aflat până aproape de final la locul fapte; concluzia se coroborează şi cu motivul pentru care inculpatul şi-a ars adidaşii; din convorbirea telefonică interceptată şi înregistrată la data de 20 august 2009, orele 08.24 de la postul telefonic 0721.xxx.xxx „L.L." care a apelat postul 0734.xxx.xxx (post telefonic despre care s-a stabilită că aparţine coinculpatului G.F.V., notat cu „X") rezultă că inculpaţii luaseră hotărârea să se autodenunţe, presupuneau că vor fi arestaţi şi au convenit să ia măsuri pentru ca rudele lor să nu afle adevărul; ori, în concepţia psihologică a lui L.L., exprimându-se într-o discuţie particulară cu G.F.V., (care la rândul său ştia adevărul despre limitele propriei implicări) acesta a indicat că „ăştia (adică amândoi) a omorât pe ăla"; aceeaşi conturare a propriei vinovăţii se regăseşte şi în conţinutul biletului pe care inculpatul G.F.V. l-a scris lui B.I. într-o filă din agenda sa (n-am avut încotro, trebuia să ne predăm); prin reconstituirea faptelor în cursul judecăţii, tribunalul a reţinut că verificarea intervalelor de timp critice, coroborată cu activităţile indicate de inculpaţi, conduc la concluzia certă că inculpatul G.F.V. nu justifică unde s-a aflat pe un interval de timp similar celui în care inculpatul L.L. a putut exercita actele de lezionare şi ucidere a victimelor; având în vedere că distanţa de la casa victimelor şi până la stâna inculpaţilor, mergând pe şosea şi apoi pe un drum de pământ, astfel cum a indicat traseul G.F.V., este de 1 km măsurat, la care se adaugă un drum de pământ ce poate fi parcurs în câteva minute (baraca fiind vizibilă din şosea, potrivit fotografiilor judiciare) şi că inculpatul a alergat cu viteza de aproximativ 10 km/ oră, deci a parcurs distanţa de la victime la stână în 9-10 minute, inculpatul G.F.V. ar fi trebuit să ajungă la stână în jurul orei 03.30, această oră fiind însă infirmată de probele dosarului, astfel cum au fost analizate mai sus, care indică aproximativ ora 5 dimineaţa de sosire a acestui inculpat la stână; există astfel un interval de timp de mai mult de o oră pe care inculpatul nu l-a justificat prin declaraţiile date şi prin activităţile verificate, singura concluzie raţională fiind aceea că în realitate inculpatul G.F.V. a plecat mult mai târziu de la locul faptei, şi nu imediat ce au fost sesizaţi în casă; ori, astfel este evident că inculpatul a asistat (cel puţin) la actele infracţionale ale lui L.L. îndreptate împotriva victimelor.
Faţă de considerentele expuse, Curtea a constatat la rândul său că în noaptea de 01/02 august 2009 inculpatul G.F.V. a realizat acte materiale ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la omor deosebit de grav, prev de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raprtat la art. 176 lit. a) b) şi d) C. pen., în condiţiile în care nici un act material de autorat nu s-a putut demonstra cert că a fost săvârşit de G.F.V., astfel încât, în aplicarea principiului „in dubio pro reo", astfel încât în mod temeinic s-a reţinut numai încadrarea juridică mai favorabilă inculpatului G., aceea de complicitate la infracţiunea săvârşită.
Având în vedere aceleaşi argumente expuse mai sus, din care reiese că inculpatul G.F.V. nu a plecat imediat din locuinţa victimelor, Curtea a reţinut că nu este temeinic nici motivul de apel al acestui inculpat prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b)) şi alin. (2)1 lit. a), b) C. pen., în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., inculpatul G.F.V. sustrăgând suma de 60 de lei, violenţele asupra victimelor fiind exercitate de coinculpatul L.L. pentru a asigura scăparea ambilor inculpaţi.
Astfel, Curtea a constatat că în mod temeinic prima instanţă a reţinut că faptele inculpatului L.L., astfel cum s-a reţinut starea de fapt, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., omor deosebit de grav, prev de art. 174-176 lit. a), b) şi d) C. pen. şi distrugere, prevăzute de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., iar faptele inculpatului G.F.V. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a), b) şi c) C. pen. (cu menţiunea că a săvârşit acte de autor în ce priveşte infracţiunea scop) şi complicitate la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 26 raportat la art. 174-176 lit. a), b) şi d) C. pen.
La încadrarea juridică a primelor două fapte reţinute în sarcina ambilor inculpaţi, în mod corect instanţa de fond a ţinut cont de împrejurarea că aceştia au pătruns fără drept, împreună, pe timp de noapte şi înarmaţi în locuinţa victimelor, cu intenţia clară de a comite un jaf, prin asigurarea armelor cu care să le atace pe victime, apoi prin violenţele efective după însuşirea vinului şi banilor, la încadrarea juridică a uciderii celor două victime s-a ţinut cont de modul feroce de acţiune, prin aplicarea repetată şi cu intensitate de numeroase lovituri, într-un mod sălbatic şi neomenos cu lama briceagului, un par sau pumnii asupra a două victime, în aceeaşi împrejurare, ucidere comisă pentru săvârşirea şi apoi ascunderea săvârşirii tâlhăriei, iar la încadrarea juridică a acţiunii de distrugere a locuinţei s-a ţinut cont de modul de producere a distrugerii, prin incendiere casei, incendiul provocat de inculpat creând un pericol public evident pentru locuinţele învecinate, în lipsa intervenţiei pompierilor focul putându-se extinde din cauza proximităţii gospodăriilor şi temperaturilor specifice verii şi la alte locuinţe.
Prin urmare, încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpaţi este legală, instanţa de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Fiind întrunite toate condiţiile cerute de dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpaţilor pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată.
În cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepselor ce urmau a fi aplicate, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a stabilit. pentru fiecare inculpat pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracţiunilor, persoanei acestora şi gradului de participare la săvârşire a faptelor.
Astfel, Curtea a avut în vedere atât circumstanţele reale de săvârşire a faptelor (în ceea ce priveşte infracţiunea de omor deosebit de grav: exercitarea de cruzimi – acte ce au produs suferinţe fizice şi psihice victimelor mult peste cele ce rezultă inerent din uciderea lor, oroarea produsă publicului, omorul asupra a două persoane în aceleaşi împrejurări, omorul realizat pentru a ascunde săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie; pentru infracţiunea de tâlhărie: faptul că s-a realizat, de asemenea, în împrejurări cu multiple agravări – în timpul nopţii, de două persoane, de persoane având asupra lor armă albă şi substanţă paralizantă, într-o locuinţă) precum şi circumstanţele personale ale celor doi inculpaţi (au încercat să inducă în eroare organele judiciare, prin tăgăduirea implicării în comiterea faptelor, apoi prin susţinerea unei versiuni nereale, prin care să atenueze gradul de culpabilitate; din rapoartele de expertiză psihiatrică reieşind că ambii inculpaţi au fost diagnosticaţi cu tulburare de personalitate de tip antisocial).
Faţă de aceste expuse mai sus, Curtea a apreciat că nu se impune reţinerea în favoarea inculpaţilor a vreuneia dintre circumstanţele atenuante facultative prevăzute de art. 74 C. pen., astfel că motivele de apel ale inculpaţilor cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor (în sensul reducerii pedepselor aplicate de către prima instanţă) nu sunt întemeiate.
Curtea a constatat că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului L.L., cu privire la reducerea cuantumului sporului de pedeapsă aplicat de către instanţa de fond, având în vedere violenţele deosebite exercitate de către acest inculpat asupra celor două victime, cruzimea de care a dat dovadă, contextul în care au fost săvârşite infracţiunile concurente, aspecte faţă de care pedeapsa cea mai grea, respectiv maximul special al pedepsei închisorii de 25 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, nu este îndestulător, justificându-se aplicarea unui spor, în cuantumul maxim al acestuia, respectiv de 5 ani în condiţiile art. 34 lit. b) C. pen., rezultând o pedeapsă finală de 30 ani închisoare.
Curtea a constatat că nu sunt fondate nici apelurile părţilor civile H.V. şi H.T.E., prin care s-a criticat hotărârea instanţei de fond exclusiv sub aspectul laturii penale, respectiv a individualizării pedepselor, având în vedere că pedeapsa finală de 30 ani închisoare aplicată inculpatului L.L. reprezintă maximul pedepsei închisorii ce poate fi aplicat, potrivit art. 53 pct. 1 lit. b) C. pen., iar pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată inculpatului G.F.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 174 – art. 176 lit. a), b) şi d) C. pen. a fost judicios individualizată, raportat la participaţia redusă a acestui inculpat la săvârşirea faptei (sub forma complicităţii morale prin prezenţa sa la faţa locului), faţă de aceeaşi circumstanţe fiind judicios individualizat şi sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare (în final rezultând o pedeapsă de 19 ani închisoare).
Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanţă, scopul pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepselor.
III. Recursurile în termen împotriva deciziei amintite declarate de părţile civile H.V. şi H.T.E. şi inculpaţii L.L. şi G.F.V. reţinând motivele de nelegalitate şi netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, 17 şi 18 C. proc. pen. sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare:
Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, pe baza actelor lucrărilor din dosarul cauzei şi raportat la motivele de apel invocate, Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a probatoriului, reţinând vinovăţia inculpaţilor sub forma intenţiei directe prevăzute de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.
În acest sens, Înalta Curte reţine că din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, reiese că în noaptea de 01/02 august 2009, în jurul orelor 03,30, după o înţelegere prealabilă, inculpatul L.L. a pătruns fără drept, înarmat şi împreună cu coinculpatul G.F.V., în locuinţa comună a victimelor din comuna Corbu, jud. Constanţa, unde le-a ucis în scop de jaf şi prin cruzimi pe victimele T.S., de 85 de ani şi pe soţia sa, T.G., de 84 ani, cu aplicarea în mod repetat şi feroce de lovituri cu o scândură, pumnii şi lama briceagului, în zonele capului, gâtului, pieptului şi membrelor superioare şi provocarea a cel puţin şaisprezece plăgi tăiate-înţepate soţului, cu cvasidecapitare, respectiv zece plăgi tăiate - înţepate soţiei, una cu interesarea cordului, a pericardului şi secţionarea a trei coaste, iar în aceeaşi împrejurare a sustras un bidon de 10 litri cu vin roşu, apoi le-a incendiat şi casa celor două victime cu producerea unui pericol public evident pentru locuinţele învecinate, iar inculpatul G.F.V. a sustras suma de 60 de lei, prin violenţe exercitate de coinculpat pentru a asigura scăparea amândurora, iar prin prezenţa sa l-a încurajat şi sprijinit moral pe coinculpat să le ucidă pe cele două victime.
Din probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte constată că nu este întemeiat motivul de recurs al inculpatului G.F.V., prin care a susţinut că nu a înlesnit sau ajutat în vreun fel pe inculpatul L.L. la săvârşirea omorului deosebit de grav, inculpatul G.F.V. neavând cunoştinţă despre actele pe care inculpatul L.L. le-a întreprins în casa celor 2 victime.
Înalta Curte constată la rândul său – pentru argumentele probatorii şi justificative arătate în sentinţă şi confirmate ulterior de Curte a căror repetare se apreciază a nu mai fi necesară - că această apărare a inculpatului G.F.V. nu este susţinută de mijloacele de probă administrate în cauză.
Înalta Curte, având în vedere argumentele probatorii expuse detaliat în sentinţă, constată de asemenea că în noaptea de 01/02 august 2009 inculpatul G.F.V. a realizat acte materiale ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 176 lit. a) b) şi d) C. pen., în condiţiile în care nici un act material de autorat nu s-a putut demonstra cert că a fost săvârşit de G.F.V.
Având în vedere aceleaşi argumente expuse în sentinţă, din care reiese că inculpatul G.F.V. nu a plecat imediat din locuinţa victimelor, Curtea a reţinut că nu este temeinic nici motivul de apel al acestui inculpat prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) C. pen., în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), at. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., inculpatul G.F.V. sustrăgând suma de 60 de lei, violenţele asupra victimelor fiind exercitate de coinculpatul L.L. pentru a asigura scăparea ambilor inculpaţi.
Ca atare, Înalta Curte constată la rândul său că în mod temeinic prima instanţă – soluţie menţinută în apel - a reţinut că faptele inculpatului L.L., astfel cum s-a reţinut starea de fapt, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a), b) şi c) C. pen., omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174-176 lit. a), b) şi d) C. pen. şi distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., iar faptele inculpatului G.F.V. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a), b) şi c) C. pen. (cu menţiunea că a săvârşit acte de autor în ce priveşte infracţiunea scop) şi complicitate la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 26 raportat la art. 174-176 lit. a), b) şi d) C. pen.
La încadrarea juridică a primelor două fapte reţinute în sarcina ambilor inculpaţi, în mod corect instanţa de fond a ţinut cont de împrejurarea că aceştia au pătruns fără drept, împreună, pe timp de noapte şi înarmaţi în locuinţa victimelor, cu intenţia clară de a comite un jaf, prin asigurarea armelor cu care să le atace pe victime, apoi prin violenţele efective după însuşirea vinului şi banilor, la încadrarea juridică a uciderii celor două victime s-a ţinut cont de modul feroce de acţiune, prin aplicarea repetată şi cu intensitate de numeroase lovituri, într-un mod sălbatic şi neomenos cu lama briceagului, un par sau pumnii asupra a două victime, în aceeaşi împrejurare, ucidere comisă pentru săvârşirea şi apoi ascunderea săvârşirii tâlhăriei, iar la încadrarea juridică a acţiunii de distrugere a locuinţei s-a ţinut cont de modul de producere a distrugerii, prin incendiere casei, incendiul provocat de inculpat creând un pericol public evident pentru locuinţele învecinate, în lipsa intervenţiei pompierilor focul putându-se extinde din cauza proximităţii gospodăriilor şi temperaturilor specifice verii şi la alte locuinţe.
Prin urmare, încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpaţi este legală, instanţa de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Fiind întrunite toate condiţiile cerute de dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpaţilor pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată.
În cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepselor ce urmau a fi aplicate, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a stabilit pentru fiecare inculpat pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracţiunilor, persoanei acestora şi gradului de participare la săvârşire a faptelor.
Astfel instanţa de fond a avut în vedere atât circumstanţele reale de săvârşire a faptelor (în ceea ce priveşte infracţiunea de omor deosebit de grav: exercitarea de cruzimi – acte ce au produs suferinţe fizice şi psihice victimelor mult peste cele ce rezultă inerent din uciderea lor, oroarea produsă publicului, omorul asupra a două persoane în aceleaşi împrejurări, omorul realizat pentru a ascunde săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie; pentru infracţiunea de tâlhărie: faptul că s-a realizat, de asemenea, în împrejurări cu multiple agravări – în timpul nopţii, de două persoane, de persoane având asupra lor armă albă şi substanţă paralizantă, într-o locuinţă) precum şi circumstanţele personale ale celor doi inculpaţi (au încercat să inducă în eroare organele judiciare, prin tăgăduirea implicării în comiterea faptelor, apoi prin susţinerea unei versiuni nereale, prin care să atenueze gradul de culpabilitate; din rapoartele de expertiză psihiatrică reieşind că ambii inculpaţi au fost diagnosticaţi cu tulburare de personalitate de tip antisocial).
Faţă de aceste expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că nu se impune reţinerea în favoarea inculpaţilor a vreuneia dintre circumstanţele atenuante facultative prevăzute de art. 74 C. pen., astfel că motivele de apel ale inculpaţilor cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor (în sensul reducerii pedepselor aplicate de către prima instanţă) nu sunt întemeiate.
Înalta Curte constatată că nu este întemeiat nici motivul de recurs al inculpatului L.L., cu privire la reducerea cuantumului sporului de pedeapsă aplicat de către instanţa de fond, având în vedere violenţele deosebite exercitate de către acest inculpat asupra celor două victime, cruzimea de care a dat dovadă, contextul în care au fost săvârşite infracţiunile concurente, aspecte faţă de care pedeapsa cea mai grea, respectiv maximul special al pedepsei închisorii de 25 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, nu este îndestulător, justificându-se aplicarea unui spor, în cuantumul maxim al acestuia, respectiv de 5 ani în condiţiile art. 34 lit. b) C. pen., rezultând o pedeapsă finală de 30 ani închisoare.
Înalta Curte constatată că nu sunt fondate nici recursurile părţilor civile H.V. şi H.T.E., prin care s-a criticat hotărârea instanţei de fond exclusiv sub aspectul laturii penale, respectiv a individualizării pedepselor, având în vedere că pedeapsa finală de 30 ani închisoare aplicată inculpatului L.L. reprezintă maximul pedepsei închisorii ce poate fi aplicat, potrivit art. 53 pct. 1 lit. b) C. pen., iar pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată inculpatului G.F.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 174-176 lit. a), b) şi d) C. pen. a fost judicios individualizată, raportat la participaţia redusă a acestui inculpat la săvârşirea faptei (sub forma complicităţii morale prin prezenţa sa la faţa locului), faţă de aceeaşi circumstanţe fiind judicios individualizat şi sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare (în final rezultând o pedeapsă de 19 ani închisoare).
Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanţă, scopul pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen. putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepselor.
Înalta Curte va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 august 2009 la 29 apriIie 2011.
Conform art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen., obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, precum şi pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile H.V. şi H.T.E. şi de inculpaţii L.L. şi G.F.V. împotriva Deciziei penale nr. 87/ P din 24 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 august 2009 la 29 aprilie 2011.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1376/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2196/2011. Penal → |
|---|
