ICCJ. Decizia nr. 1409/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1409/2011
Dosar nr. 2707/121/2010
Şedinţa publică din 7 aprilie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 282 din 29 iunie 2010, Tribunalul Galaţi, în baza dispoziţiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea în parte a Sentinţei penale nr. 289 din 1 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 5055/121/ 2006, definitivă prin neapelare la data de 13 iulie 2007.
Conform dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecăţii privind pe inculpatul H.D. din infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din mai 2005) în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din perioada martie - mai 2005) şi în această încadrare juridică s-a dispus condamnarea inculpatului pentru întreaga activitate infracţională la o pedeapsă de 13 (treisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 6 (şase) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiţionate din pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatului H.D. prin Sentinţa penală nr. 2666 din 2 octombrie 2001 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 132 din 6 februarie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, din care a rămas neexecutat un rest de 622 zile închisoare.
Conform art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 13 (treisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 6 (şase) ani după executarea pedepsei principale - aplicată inculpatului H.D. prin hotărârea apelată cu restul de 622 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 2666 din 2 octombrie 2001 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 132 din 6 februarie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 (treisprezece) ani închisoare, sporită la 13 (treisprezece) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 6 (şase) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului H.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului H.D., prin hotărârea apelată, durata arestării provizorii în vederea predării către România, de la 20 iunie 2008 la 18 iulie 2008 şi perioada executată de la 18 iulie 2008 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei din 16 iulie 2007 emis de Tribunalul Galaţi în baza Sentinţei penale nr. 289 din 1 iunie 2007, definitivă prin neapelare la data de 13 iulie 2007 şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă a acesteia.
Prin Decizia penală nr. 2/A din 12 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 2707/121/2010 s-a admis apelul declarat de inculpatul H.D. împotriva Sentinţei penale nr. 282 din 29 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 2707/121/2010 şi s-a desfiinţat în parte sentinţa şi în rejudecare s-a redus de la 13 ani închisoare la 12 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.; în conformitate cu art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 12 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale cu restul de 622 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 2666/2001 a Judecătoriei Ploieşti şi s-a dispus ca inculpatul H.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, sporită la 12 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut în esenţă că în mod judicios instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului H.D., care în calitate de administrator al SC ”E.D.” SRL Galaţi a achiziţionat articole de îmbrăcăminte de la partea vătămată „D.P.C.” SRL Câmpina, în valoare de 4.053 RON, emiţând un bilet la ordin care introdus la plată a fost refuzat, datorită lipsei de disponibil, constituie un act material în conţinutul unei infracţiuni continuate de înşelăciune, pentru care Tribunalul Galaţi l-a condamnat pe inculpatul H.D. la o pedeapsă 12 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 289/2007.
În considerarea acestui fapt instanţa de fond în mod corect a desfiinţat în parte sentinţa sus-menţionată şi a indus acest act material de înşelăciune în conţinutul activităţii infracţionale desfăşurată de inculpat pentru care s-a dispus condamnarea sa prin hotărârea apelată, însă în raport de prejudiciul relativ mic de numai 4.053 RON cauzat părţii vătămate „SC D.P.C.” Câmpina, pedeapsa aplicată inculpatului pentru toată activitatea sa infracţională, de 13 ani, apare vădit disproporţionată în raport de gradul de pericol social şi de valoarea prejudiciului cauzat prin infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin Sentinţa penală nr. 289/2007 a Tribunalului Galaţi.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul H.D., care a apreciat hotărârea atacată ca fiind netemeinică sub aspectul pedepsei aplicate, solicitând redozarea acesteia. Recurentul-inculpat a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat de inculpat întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (2), (3) C. proc. pen. constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică, urmând a o menţine ca atare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 383 alin. (1) C. proc. pen., decizia instanţei de apel trebuie să cuprindă în partea introductivă menţiunile prevăzute în art. 355, iar în expunere temeiurile de fapt şi de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum şi temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluţiile prevăzute în art. 379 pct. 2 C. proc. pen.
Raportat la dispoziţiile legale menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea recurată cuprinde în expunere temeiurile de fapt şi de drept care au dus la adoptarea soluţiei pronunţate în cauză.
Starea de fapt, aşa cum este conturată în considerentele deciziei recurate, corespunde materialului probator judicios administrat, analizat şi coroborat în cauză.
Astfel, s-a reţinut că inculpatul H.D., în calitate de administrator al SC ”E.D.” SRL Galaţi, a comunicat prin e-mail, la data de 15 aprilie 2006, părţii vătămate SC ”D.P.C.” SRL Câmpina o comandă, arătându-se interesat de achiziţionarea unor articole de îmbrăcăminte şi că la data de 12 mai 2005, numitul B.C.O., în calitate de reprezentant al părţii vătămate, a întocmit factura fiscală din 12 mai 2005 şi a livrat inculpatului marfă în valoare de 4.053 RON. Pentru achitarea preţului, inculpatul a emis biletul la ordin scadent la data de 10 iunie 2005, dată la care a fost introdus la plată, însă, din lipsă de disponibil, biletul la ordin a fost refuzat.
Audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul H.D. a precizat că, deşi la data emiterii avea disponibil în cont, a efectuat plăţi, astfel că partea vătămată nu a putut să-şi îndestuleze creanţa. Inculpatul a precizat că fapta ce constituie obiectul prezentei cauze nu constituie o infracţiune unică, ci un act material din conţinutul unei infracţiuni continuate pentru care Tribunalul Galaţi l-a condamnat deja.
Vinovăţia inculpatului pentru fapta dedusă judecăţii a fost dovedită cu probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, şi anume: declaraţia martorului B.C.O., înscrisuri în dovedirea operaţiunii comerciale desfăşurate între partea vătămată SC ”D.P.C.” SRL Câmpina şi partea responsabilă civilmente SC „E.D.” SRL Galaţi, administrată la acel moment de inculpatul H.D., declaraţia inculpatului H.D.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică, s-a reţinut că fapta inculpatului H.D. care, în luna mai 2005 a indus în eroare pe reprezentanţii SC „D.P.C.” SRL Câmpina, cu ocazia încheierii unei convenţii de vânzare-cumpărare a unor produse de îmbrăcăminte, prin prezentarea ca adevărată a împrejurării nereale că poate achita preţul cu un bilet la ordin, deşi nu avea disponibil în cont, împrejurare pe care, dacă societatea cocontractantă ar fi cunoscut-o, în mod evident nu ar mai fi vândut marfa, cauzându-se o pagubă în valoare de 4.053,14 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. În mod corect s-a constatat că fapta dedusă judecăţii nu este o infracţiune unică, ci un act material al infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. pentru care inculpatul H.D. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 289 din 1 iunie 2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin neapelare la data de 13 iulie 2007, la o pedeapsă de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 6 ani. În aceste condiţii, în baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 2666 din 2 octombrie 2001 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 132 din 6 februarie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, din care a rămas neexecutat un rest de 622 zile închisoare şi, în baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 6 ani cu restul de 622 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2666 din 2 octombrie 2001 a Judecătoriei Ploieşti, dispunându-se ca inculpatul H.D. să execute pedeapsa cea mai grea, sporită la 12 ani şi 6 luni închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
Raportat la situaţia de fapt expusă s-a constatat, referitor la modalitatea de comitere a faptei şi la data comiterii faptei deduse judecăţii, că aceasta constituie un act material al infracţiunii continuate de înşelăciune, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului H.D. prin Sentinţa penală nr. 289/2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin neapelare la data de 13 iulie 2007, fiind îndeplinite condiţiile de existenţă ale infracţiuni continuate - conform art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Faţă de această situaţie, în mod corect s-a dispus reunirea cauzei cu cea care a făcut obiectul Dosarului penal înregistrat sub numărul 5055/121/2006 al Tribunalului Galaţi, în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 289 din 1 iunie 2007 a Tribunalului Galaţi.
În baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea în parte a Sentinţei penale nr. 289 din 1 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosar nr. 5055/121/2006, definitivă prin neapelare la data de 13 iulie 2007 şi, în baza dispoziţiilor art. 344 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecăţii privind pe inculpatul H.D. din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din mai 2008) în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din perioada martie - mai 2005) şi în această încadrare juridică, s-a aplicat inculpatului pentru întreaga activitate infracţională o pedeapsă privativă de libertate individualizată conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Având în vedere că fapta dedusă judecăţii a fost săvârşită înainte de împlinirea duratei de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2666 din 2 octombrie 2001 a Judecătoriei Ploieşti, s-a constatat în mod corect că sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. Totodată, în mod corect s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) teza a II-a şi a III-a C. pen., în raport de antecedentele penale ale inculpatului.
Instanţa de prim control judiciar, însă, a reţinut în mod just că efectuând operaţiunea de reindividualizare a pedepsei, având în vedere şi actul material de înşelăciune săvârşit de inculpat în dauna părţii vătămate „D.P.C.” Câmpina, cu un prejudiciu relativ mic de numai 4.053 RON, pedeapsa nou aplicată inculpatului pentru toată activitatea sa infracţională de 13 ani închisoare apare vădit disproporţionată în raport de gradul de pericol social şi de valoarea prejudiciului cauzat prin infracţiunea care a fost adăugată ca act material în conţinutul infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin Sentinţa penală nr. 289/2007 a Tribunalului Galaţi.
În considerarea acestui aspect, instanţa de apel a dat eficienţă deplină criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), argumentând în considerente că scopul pedepsei astfel stabilită poate fi atins, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 52 C. pen.
Având în vedere considerentele sus-arătate, criticile formulate de recurentul-inculpat sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Cum nici din oficiu nu sunt motive de ordine publică care să atragă casarea hotărârii recurate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H.D. împotriva Deciziei penale nr. 2/A din 12 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând că prin Sentinţa penală nr. 282 din 29 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi s-a dispus în mod corect anularea mandatului de executare a pedepsei din 16 iulie 2007 emis de Tribunalul Galaţi în baza Sentinţei penale nr. 289 din 1 iunie 2007, definitivă prin neapelare la 13 iulie 2007, şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei în baza hotărârii atacate, la rămânerea definitivă a acesteia, în baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. urmează a deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 18 iulie 2008 la 7 aprilie 2011.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a-l obliga pe recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.D. împotriva Deciziei penale nr. 2/A din 12 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 18 iulie 2008 la 7 aprilie 2011.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1618/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1392/2011. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
