ICCJ. Decizia nr. 1428/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1428/2011
Dosar nr. 2920/1/2011
Şedinţa publică din 7 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 4417/269/2010, s-a constatat legalitatea şi temeinicia stării de arest a inculpaţilor G.I.I., S.M. şi A.V., menţinându-se starea de arest a acestora.
Pentru a dispune astfel, instanţa investită cu soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţii G.I.I., S.M. şi A.V. împotriva sentinţei penale nr. 278 din data de 7 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Olteniţa a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor G.I.I., S.M. şi A.V. subzistă şi în prezent şi impun în continuare menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul G.I.I.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 3851 alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive.
Pe de altă parte, cu referire la încheierile pronunţate în cursul judecăţii, art. 3851 alin. (2) C. proc. pen. reglementează posibilitatea atacării acestora cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Cum dispoziţiile art. 141 C. proc. pen. reglementează posibilitatea atacării, separate, cu recurs numai a încheierilor date în primă instanţă şi în apel, privitoare la luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept a unei măsuri preventive şi menţinerea măsurii arestării preventive, iar în cauză încheierea atacată s-a pronunţat în recurs, nu este incidenţă excepţia prevăzută de art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.
Astfel, conform dispoziţiilor legale menţionate, încheierea atacată de inculpatul G.I.I., pronunţată în cursul judecăţii, în recurs, nu este supusă căii de atac a recursului şi nu face parte dintre hotărârile care pot fi atacate cu recurs separat, fiind definitivă.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G.I.I. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 4417/269/2010.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G.I.I. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 4417/269/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1424/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1430/2011. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
