ICCJ. Decizia nr. 149/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 149/2011
Dosar nr. 123/32/2010
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 53 din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală cauze minori şi familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul D.P. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din data de 21 decembrie 2009 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 1175/P/2009, menţinută prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe Curtea de Apel Bacău nr. 31/II/2/2009 din 4 februarie 2010.
A fost menţinută rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul să plătească statului suma de 150 lei cheltuielile judiciare.
S-a reţinut că sub numărul nr. 123/32/2010 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău plângerea formulată de petentul D.P. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din data de 21 decembrie 2009 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 1175/P/2009.
În conţinutul plângerii adresată instanţei, petentul a considerat în esenţă că magistraţii judecători A.S., Z.C. şi C.M. faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin rezoluţia atacată au săvârşit faptele reclamate în plângerea sa, a solicitat pe calea acestei plângeri trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale şi continuarea cercetărilor.
Examinând actele si lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din data de 21 decembrie 2009 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus de neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii judecători A.S., Z.C. şi C.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a pronunţa această soluţie procurorul a reţinut:
Petentul D.P. a formulat o plângere în referire la magistraţii S.A., C.Z. şi M.C., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În cauză, s-a invocat de către petentul D.P. că ocazionat de judecarea unor cauze civile referitoare la drepturile succesorale ar fi fost prejudiciat prin hotărârile adoptate în cauză. S-a mai invocat faptul că nu i s-ar fi făcut o partajare justă, că i s-au refuzat anumite cereri, cum ar fi cercetarea la faţa locului etc.
Cele sesizate de petent vizează dosarele civile nr. 850/103/2006, nr. 203/RC/2006, nr. 3586/103/2008, nr. 578/2005 ale Judecătoriei Roman şi Tribunalului Neamţ.
Întrucât acele cauze sunt în curs de judecată în diferite faze ale procesului civil, petentul are posibilitatea formulării de probatorii şi diferite cereri utile cauzei. De altfel şi plângerea petentului D.P. are un caracter general, formulând multiple sesizări în loc să-şi valorifice drepturile procesuale, ce rezultă în cauză.
Trebuie tot astfel reţinut că asupra aspectelor legate de fondul soluţiilor pronunţate prin sentinţele civile invocate, se face menţiunea că instanţa de judecată este suverană în aprecierea pe care o face asupra concludenţei probelor administrate în cadrul procedurii judiciare, justeţea măsurilor luate se verifică tot în cadrul jurisdicţional, prin intermediul căilor de atac prevăzute şi exercitate conform legii.
Tot astfel, interpretarea probatoriului administrat cu consecinţa stabilirii unei anume situaţii de fapt şi a regulilor de drept aplicabile este de esenţa jurisdicţiei.
De asemenea, conform normei constituţionale prevăzute de art. 124 alin. (3), judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
În conformitate cu prevederile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 (republicată) şi ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (republicată) privind organizarea judiciară, nu pot fi puse în discuţie hotărârile judecătoreşti definitive, hotărârile care sunt supuse căilor de atac ordinare şi extraordinare, precum şi dosarele aflate pe rolul instanţelor de judecată, punct de vedere exprimat de altfel şi de Consiliul Superior al Magistraturii.
Petentul D.P. a avut şi are posibilitatea utilizării cererilor propunerii de probatorii, cât şi exercitării tuturor căilor de atac prevăzute de legislaţia civilă în vigoare.
Aşa fiind, întrucât în cauză nu se poate reţine săvârşirea vreunor abuzuri sau fapte penale de către magistraţii implicaţi în soluţionarea unor cauze civile în care petentul este parte, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Soluţia atacată a fost menţinută prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe Curtea de Apel Bacău nr. 31/II/2/2008 din 4 februarie 2010, care a respins plângerea formulată de petentul D.P.
Verificând, soluţia procurorului de netrimitere în judecată, atacată cu plângere de petentul D.P., Curtea a constatat că actul de dispoziţie al procurorului este legal si temeinic.
În mod corect procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare în prezenta cauză, a stabilit că faptele imputate intimaţilor nu există.
Actele premergătoare efectuate în cauză nu confirmă susţinerile petentului referitoare la modalitatea abuzivă de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către intimaţii magistraţi A.S., Z.C. şi C.M. cu prilejul judecării unei cauze civile aflate pe rolul Judecătoriei Roman şi Tribunalului Neamţ.
Analizând în concret natura criticilor invocate, Curtea de Apel a observat că acestea reprezintă de fapt nemulţumiri ale petentului referitoare la modalitatea de desfăşurare a proceselor civile în care petentul are calitatea de parte şi de administrare a probelor.
Curtea a reamintit că actele procesuale efectuate în cadrul unei proceduri jurisdicţionale de către un magistrat judecător, nu pot fi supuse unui examen de legalitate şi temeinicie decât în cadrul căilor de atac exercitate în condiţiile legii, neputând face obiectul unei cercetări penale. Eventualele încălcări ale normelor de drept procesual şi/sau substanţial de către judecătorul care a pronunţat o hotărâre judecătorească pot fi analizate numai către instanţele de control judiciar.
Rezultă deci că organului de urmărire penală şi/sau unei alte instanţe judecătoreşti îi este interzis prin Constituţie şi lege să facă cercetări şi/sau aprecieri cu privire la activitatea de judecată a unui magistrat, singura modalitate de cenzurare a actelor de procedură fiind exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate de către acesta, în condiţiile legii.
Pentru cele ce preced, constatând că soluţia de netrimitere în judecată dispusă de procuror, este legală şi temeinică, Curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată în cauză.
Va menţine rezoluţia atacată.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petiţionarul D.P., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a magistraţilor judecători intimate A.S., Z.C. şi C.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de critică invocat, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de petiţionarul D.P. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât prima instanţă, verificând plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. a petiţionarului D.P. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din data de 21 decembrie 2009 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 1178/P/2009, menţinută prin Rezoluţia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 31/II/2/2009 din 04 februarie 2010, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, prin conformare deplină la dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. şi în lipsa unor înscrisuri noi prezentate a statuat în mod legal şi temeinic că din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat ca situaţie de fapt următoarele:
Petentul D.P. a formulat o plângere în referire la magistraţii S.A., C.Z. şi M.C., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În cauză, se invocă de către recurentul petent D.P. că ocazionat de judecarea unor cauze civile referitoare la drepturile succesorale ar fi fost prejudiciat prin hotărârile adoptate în cauză. Se mai invocă faptul că nu i s-ar fi făcut o partajare justă, că i s-au refuzat anumite cereri, cum ar fi cercetarea la faţa locului etc.
Cele sesizate de recurentul petent, vizează dosarele civile nr. 850/103/2006, nr. 203/RC/2006, nr. 3586/103/2008, nr. 578/2005 ale Judecătoriei Roman şi Tribunalului Neamţ.
Întrucât acele cauze sunt în curs de judecată în diferite faze ale procesului civil, petentul are posibilitatea formulării de probatorii şi diferite cereri utile cauzei. De altfel şi plângerea petentului D.P. are un caracter general, formulând multiple sesizări în loc să-şi valorifice drepturile procesuale, ce rezultă în cauză.
Trebuie tot astfel reţinut că asupra aspectelor legate de fondul soluţiilor pronunţate prin sentinţele civile invocate, se face menţiunea că instanţa de judecată este suverană în aprecierea pe care o face asupra concludenţei probelor administrate în cadrul procedurii judiciare, justeţea măsurilor luate se verifică tot în cadrul jurisdicţional, prin intermediul căilor de atac prevăzute şi exercitate conform legii.
Tot astfel, interpretarea probatoriului administrat cu consecinţa stabilirii unei anume situaţii de fapt şi a regulilor de drept aplicabile este de esenţa jurisdicţiei.
De asemenea, conform normei constituţionale prevăzute de art. 124 alin. (3), judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
În conformitate cu prevederile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 (republicată) şi ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (republicată) privind organizarea judiciară, nu pot fi puse în discuţie hotărârile judecătoreşti definitive, hotărârile care sunt supuse căilor de atac ordinare şi extraordinare, precum şi dosarele aflate pe rolul instanţelor de judecată, punct de vedere exprimat de altfel şi de Consiliul Superior al Magistraturii.
Recurentul petent D.P. are posibilitatea utilizării cererilor propunerii de probatorii cât şi exercitării tuturor căilor de atac prevăzute de legislaţia civilă în vigoare.
Aşa fiind, întrucât în cauză nu se poate reţine săvârşirea vreunor abuzuri sau fapte penale de către magistraţii nominalizaţi intimaţi în soluţionarea unor cauze civile în care petentul este parte, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.F.P. împotriva sentinţei penale nr. 53 din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1482/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1490/2011. Penal → |
|---|
