ICCJ. Decizia nr. 1506/2011. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1506/2011
Dosar nr.1238/1/2011
Şedinţa publică din 13 aprilie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin contestaţia în anulare formulată de condamnatul S.C., înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. 1238/1/2011, s-a solicitat anularea deciziei penale nr. 440 din 7 februarie 2011 pronunţată în dosarul nr. 5347/99/2010.
În conţinutul cererii, contestatorul condamnat a invocat încălcarea dreptului la apărare în recurs, apreciind că apărătorul desemnat din oficiu nu a efectuat o apărare corespunzătoare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând contestaţia prin prisma dispoziţiilor art. 386 şi următoarele C. proc. pen., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri.
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art.10 alin. (1) lit.f-i1 cu privire la care existau probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1) ori art.38516 alin. (1) C. proc. pen.
Anterior soluţionării pe fond a contestaţiei în anulare, legea obligă instanţa să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile privind admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie.
Astfel, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa verifică dacă cererea de contestaţie este formulată în termen, că motivul pe care se sprijină contestaţia este unul dintre cele prevăzute în art. 386 şi că în sprijinul contestaţiei au fost depuse şi au fost invocate dovezi care sunt la dosar.
Din actele dosarului rezultă că prin sentinţa penală nr. 440 din 7 februarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus respingerea, ca inadmisibil, a recursului declarat de recurentul condamnat S.C. împotriva deciziei penale nr. 738 din 26 octombrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că motivul invocat de contestatorul condamnat – pregătirea apărării în mod efectiv – nu se circumscrie cazurilor de contestaţie limitativ şi expres prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
De asemenea, revizuentul condamnat nu a invocat temeiul de drept al contestaţiei în anulare şi nici nu a fost depus, în sprijinul contestaţiei, dovezi.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.C. împotriva deciziei penale nr. 440 din 07 februarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 5347/99/2010.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat S.C. împotriva deciziei penale nr. 440 din 07 februarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 5347/99/2010.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1504/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1510/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
