ICCJ. Decizia nr. 1519/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1519/2011
Dosar nr. 8194./62/2008
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 187/S din 16 aprilie 2009 a Tribunalului Braşov a fost condamnat inculpatul M.A. la 10 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
S-a constatat că faţă de inculpat s-a dispus măsura arestării preventive în lipsă pe o durată de 30 zile începând cu data prinderii efective prin încheierea de şedinţă nr. 22 din data de 4 noiembrie 2008 pronunţată în dosarul penal nr. 7201/62/2008 al Tribunalului Braşov, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 21/2008 de către Tribunalul Braşov şi în baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului M.A.
În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ. inculpatul a fost obligat să plătească:
- către partea civilă SC G.B. SRL Bradu suma de 80.217, 81 lei şi penalităţi de întârziere de 0,1 % pe zi calculate la suma datorată de la data 28 octombrie 2005 până la momentul plăţii efective reprezentând daune materiale;
- către SC C. SA Constanţa suma de 50.741,73 lei reprezentând daune materiale;
- către SC B.R. SA Braşov suma de 58.021,9 lei reprezentând daune materiale;
- către SC R.C.P. M.V. SA Braşov suma de 45.948,28 lei şi penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi calculate la suma datorată de la 3 noiembrie 2005 până la momentul plăţii efective, reprezentând daune materiale;
- către SC R.R.T. SA Braşov suma de 46.767,48 lei şi dobânda legală în materie comercială începând cu data de 8 noiembrie 2005 şi până la momentul plăţii efective cu titlu de daune materiale;
- către SC C.B.R. SA Bucureşti suma de 28.681,38 lei şi dobânda legală în materie comercială începând cu 14 noiembrie 2005 până la momentul plăţii efective, reprezentând daune materiale;
- către SC K.T.S. SRL Braşov suma de 10.665,45 lei reprezentând daune materiale şi s-a respins restul pretenţiilor formulate de partea civilă SC K.T.S. SRL Braşov.
S-a dispus comunicarea sentinţei la momentul rămânerii definitive la registrul comerţului Braşov şi la D.G.F.P. Braşov pentru a face cuvenitele menţiuni în cazierul fiscal.
În baza art. 189, art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 4.000 lei cheltuieli judiciare, sumă ce include şi onorariu avocat oficiu de 200 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
La data de 27 mai 2005 inculpatul M.A. cesionează capitalul social al SC S. SRL Braşov, fiind încheiat în acest sens contractul de cesiune autentificat cu nr. 2487/2005 la Biroul Notarului Public T.V. – fila 320 dosar urmărire penală.
Prin actul de cesionare, inculpatul devine unic asociat şi administrator al societăţii amintite, obiectul de activitate al firmei fiind completat şi cu alte activităţi decât cele iniţiale. S-au efectuat menţiunile obligatorii la Oficiul Registrului Comerţului Braşov, iar inculpatul a închiriat două spaţii comerciale pe raza municipiului Braşov în vederea desfăşurării activităţii comerciale.
La data de 6 august 2005, inculpatul solicita deschiderea unui cont în numele societăţii la Raiffeisen Bank, sucursala Braşov, primind de la banca un carnet cu 25 file cec barate cu seria BE 302 şi nr.00274901 – 00274925.
1. La data de 25 octombrie 2005 inculpatul M.A., în calitate de administrator al SC S. SRL Braşov s-a prezentat la sediul SC C.M.P. Constanţa unde solicita în scris achiziţionarea de uree vrac deşeu, stipulând ca modalitate de plata file cec.
În baza acestei cereri, se eliberează inculpatului cantitatea de 136,04 tone uree vrac deşeu în valoare de 48.566,28 lei pentru care s-a emis factura fiscala seria CT XKG nr. 08678261/02 din 25 octombrie 2005, marfa fiind livrată cu mijloacele de transport ale furnizorului – în acest sens s-a emis factura fiscală CT XKG cu nr. 08678262/02 din 25 octombrie 2005.
Pentru plata celor doua facturi inculpatul a emis şi semnat doua file cec – BE 30200274920 şi BE 30200274921 în valoare de 20.741,73 lei şi respective 30.000 lei, pe ambele facturi fiind consemnat ca termen scadent al plătii data de 25 octombrie 2005. De menţionat că sumele cuprinse în filele cec reprezintă sumele înglobate ale celor două facturi emise de partea vătămată.
Instanţa a constatat că cele două facturi reprezintă în fapt un singur act material al infracţiunii ce se reţine în sarcina inculpatului, inducerea în eroare având loc cu prilejul încheierii unui singur contract între cele două societăţi, a doua factură fiscală şi respectiv a doua filă cec emisă de inculpat constituind un act subsecvent contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două societăţi.
Cele două file cec au fost introduse spre decontare la data de 31 octombrie 2005, însă au fost refuzate la plată din lipsa disponibilului în cont; acest incident a declanşat intrarea SC S. SRL în interdicţie bancară şi anularea filelor cec emise de societatea bancară pe numele acestei societăţi.
Potrivit declaraţiei reprezentantului SC C.M.P. SRL martorul N.A., inculpatul a fost cel care a solicitat în scris achiziţionarea de uree vrac deşeu, asigurând totodată că filele cec aveau acoperirea bancară necesară. Totodată, martorul a afirmat că anterior perfectării contractului s-au efectuat verificări sumare pentru a stabili dacă firma inculpatului se afla în bazele publice de date, constatându-se că nu existau probleme în legătură cu credibilitatea societăţii SC S. SRL; inculpatul a înmânat părţii civile şi o xerocopie a certificatului de înregistrare al SC S. SRL.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 96705 din 10 aprilie 2006 a concluzionat ca semnăturile executate pe filele cec emise de inculpat către partea civilă SC C.M.P. S.R.L. au fost create de inculpatul M.A.; ca modele de comparative s-au folosit în cadrul expertizei fişa specimenului de semnătură completat de inculpat la sediul SC R.F.B. şi contracte de achiziţie încheiate de inculpat cu alte societăţi comerciale.
2. La data de 22 septembrie 2005, inculpatul s-a prezentat la sediul societăţii SC G.B. SRL din localitatea Brad, solicitând achiziţionarea de grâu într-o cantitate apreciabilă.
Între societatea SC G.B. şi societatea reprezentată de inculpat se încheie un contract de vânzare-cumpărare – contract nr. 10/2005, având ca obiect livrarea cantităţii de 250-300 tone grâu, stipulându-se ca modalitate de plată ordin de plată sau fila cec.
Potrivit facturii fiscale seria AG VDS nr. 4632475 din 3 octombrie 2005 s-a livrat societăţii inculpatului cantitatea de 224,850 t grâu în valoare totală de 80.271,45 lei, cantitatea fiind achiziţionată în perioada 26 septembrie -30 septembrie 2005.
Pentru plata produselor achiziţionate s-a emis de către inculpat fila cec BE 30200274917 scadenta la 28 octombrie 2005, fila cec care a fost refuzată la plata la data de 2 noiembrie 2005 pe motiv de lipsă disponibil şi trăgător aflat în incidenta bancară.
Audiat în fata instanţei, reprezentantul SC G.B. – G.M. a precizat că a discutat personal cu inculpatul care, prin modul de prezentare, i-a dat impresia unui comerciant de succes; martorul a afirmat că a făcut verificări ale solvabilităţii societăţii inculpatului, consultând baza de date CIP prin intermediul SC R.F.B., sucursala Argeş, constatând cu acel prilej că societatea inculpatului nu figura cu incidente de plăţi. Totodată, martorul a afirmat că inculpatul nu i-ar fi comunicat împrejurarea că nu are disponibil în cont, din contră a asigurat pe vânzător cu privire la bonitatea firmei sale.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat asupra semnăturii de pe fila cec eliberată de inculpat a statuat că semnătura aparţine inculpatului – raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 96705 din 10 aprilie 2006.
Potrivit declaraţiei martorului – reprezentant al societăţii parte vătămată, marfa achiziţionată de inculpat a fost transportată către un depozit aparţinând unei societăţi din Constanţa, identificată în cursul urmăririi penale ca SC A.C. SRL; partea vătămată a pus la dispoziţie inculpatului inclusiv mijlocul de transport al cerealelor. Se reţine totodată că în cursul urmăririi penale s-au efectuat verificări cu privire la societatea SC A.C. SRL Constanta, stabilindu-se că deşi societatea exista ca entitate juridică, datele sale de contact nu corespund realităţii, iar firma nu îşi desfăşoară activitatea la sediul social declarat fiind sesizat în acest sens Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.
Reprezentantul părţii vătămate a precizat în acelaşi timp că personal s-a deplasat pe urmele mărfii comercializate, însă şi-a dat seama că a fost înşelat şi că nu mai există posibilitatea recuperării prejudiciului în natură.
Aceasta faptă constituie al doilea act material al activităţii infracţionale.
3. Profitând de derularea anterioară a unor relaţii comerciale cu SC B.A.D.R. SA Braşov, la data de 18 octombrie 2005 inculpatul se deplasează la sediul societăţii amintite în acest paragraf şi solicită achiziţionarea de bunuri; întrucât comanda inculpatului depăşea cu mult valoarea tranzacţiilor anterioare ale SC B.A.D.R. SA cu SC S.C., conducerea SC B.A.D.R. SA solicită inculpatului să facă dovada bonităţii firmei sale, sens în care inculpatul prezintă adresa nr. 6870 din 18 octombrie 2005 emisa de Raiffeisen Bank din care a rezultat ca în perioada 18 octombrie 1998 – 18 octombrie 2005 SC S.C. nu a înregistrat incidente de plăţi majore. S-a reţinut că şi de această dată inculpatul s-a prezentat ca fiind un comerciant de succes, sporind în acest fel încrederea societăţii parte vătămată.
La data de 18 octombrie 2005 SC B.A.D.R. SA livrează către SC S. SRL bunuri în valoare de 20.337,38 lei pentru plata cărora a emis fila cec BE 302 00274914, cu termen scadent la 1 noiembrie 2005, menţiune care s-a făcut şi pe factura fiscală eliberată în vederea transportării mărfii.
La data de 20 octombrie 2005 inculpatul achiziţionează din nou marfa de la SC B.A.D.R. SA Braşov în valoarea de 37.687,84 lei, pentru care s-a emis factura fiscală, iar pentru plata căreia inculpatul a emis fila cec BE 30200274915 scadentă tot la data de 3 noiembrie 2005.
Ambele file cec au fost refuzate la plată pentru lipsa disponibilului în cont şi pentru că trăgătorul se află în incidenta bancară.
Întrucât a fost vorba de executarea a două contracte diferite, instanţa a avut în vedere în acest caz comiterea a două acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune.
Potrivit declaraţiei martorei D.E., relaţia contractuală anterioară a SC B.A.D.R. cu SC S.C. s-a desfăşurat normal, fără incidente, în limita unor operaţiuni comerciale cu valoare mică.
Şi în acest caz s-a dispus efectuarea unei constatări ştiinţifice grafoscopice, constatându-se că semnătura de pe filele cec a fost executată de inculpat – raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 29128 din 14 decembrie 2005.
Inculpatul s-a prezentat de fiecare dată ca reprezentant, delegat al societăţii SC S. SRL, iar mijlocul de transport utilizat în vederea ridicării mărfurilor de la SC B.A.D.R. nu îi aparţine – fila 121 dosar urmărire penală.
4. La data de 14 septembrie 2005, după ce anterior discutase posibilitatea obţinerii unei comenzi, inculpatul M.A. se deplasează la sediul societăţii SC R.C.P.M.V. SA Braşov şi încheie contractul de vânzare-cumpărare nr. 44 din 14 septembrie 2005, în care s-a prevăzut ca modalitate de efectuare a plăţii cec-ul sau ordinul de plată vizat de bancă sau numerar la casierie în momentul preluării mărfurilor.
Reprezentanţii SC R.C.P.M.V. au verificat bonitatea societăţii reprezentată de inculpat în evidentele MEF şi au solicitat inculpatului date de identificare ale sale şi ale firmei pe care o reprezenta.
După perfectarea contractului inculpatul a ridicat de la sediul societăţii marfa în valoare de 21.220,08 lei conform facturii fiscale BV XKH nr. 01879247/02/2005 pentru plata căreia a emis fila cec BE 302 00274903, însă anterior termenului scadent inculpatul a plătit contravaloarea mărfii în numerar, astfel încât fila cec nu a mai fost introdusă în circuitul bancar.
La data de 29 septembrie 2005, Romcompressor MV livrează către inculpat în calitate de reprezentant al SC S.C. bunuri în valoare totală de 32.512,7 lei pentru care a eliberat factura fiscală nr. BV VED nr.1610901 pe care s-a menţionat că plata s-a efectuat cu fila cec seria BE 302 00274907.
Fila cec a fost girată de R.C.P.M.V. în favoarea M. SA şi fiind introdusă la plată la data de 1 noiembrie 2005 a fost refuzată datorită lipsei disponibilului în cont şi trăgător aflat în interdicţie bancară. Datorita acestei împrejurări M. SA restituie fila cec către R.C.P.MV.
La data de 30 septembrie 2005 inculpatul cumpără de la R.C.P.M.V. bunuri în valoare de 13.435,58 lei pentru care a emis fila cec BE 302 00274909; fila cec a fost introdusă la plata la data de 3 noiembrie 2005 însă a fost refuzată de unitatea bancară pentru lipsa disponibilului în cont.
Se constată R.C.P.M.V. că în vederea încheierii contractului între SC S.C. şi SC R.C.P.M.V., inculpatul s-a prezentat personal la sediul societăţii parte vătămată unde a discutat personal cu directorul general al societăţii asigurându-l de buna sa credinţă.
Marfa a fost transportată de inculpat cu ajutorul autovehiculului condus de martorul P.D. – autovehicul înmatriculat cu nr., la spaţiul comercial închiriat de inculpat în Braşov pe strada Roşiorilor, unde funcţiona un magazin de piese auto. Bunurile nu au mai fost găsite ulterior în spaţiul comercial menţionat anterior de către partea vătămată.
Şi în acest caz, expertiza grafoscopică efectuată – nr. 29128 din 14 decembrie 2005 a evidenţiat faptul că semnătura de pe fila cec aparţine inculpatului M.A.
În această cauză instanţa a reţinut două elemente materiale ale infracţiunii de înşelăciune, corelativ cu acţiunile efective de inducere în eroare a părţii vătămate.
5. La data de 23 august 2009 între SC R.R.T. SA şi SC S.C. se încheie un contract cu executare succesiva având ca obiect distribuirea de produse de către SC S.C., produse achiziţionate de la SC R.R.T. SA.
Contractul se desfăşoară fără incidente până la sfârşitul lunii septembrie 2005, iar la data de 6 octombrie 2005 inculpatul achiziţionează un număr de 189 radiatoare de diverse tipuri de la SC R.R.D., pentru care societatea parte vătămată emite factura fiscală BV XJF 9905393, în valoare de 48.213, 9 lei, acordându-se un discount de 1.446,42 lei care s-a dedus din marfă. Pentru achitarea sumei rămase de plată, inculpatul eliberează fila cec BE 302 00274911, cu termen scadent la 5 noiembrie 2005.
Fila cec este introdusă la plată în data de 8 noiembrie 2005, însă este refuzată la plată pentru lipsa disponibilului în cont şi trăgător aflat în incidenta bancară.
Potrivit declaraţiilor reprezentantului părţii vătămate, martorul G.A., inculpatul s-a prezentat personal la sediul societăţii parte vătămată, a încheiat contractul şi s-a prezentat ulterior în vederea achiziţionării mărfurilor. Totodată, martorul a afirmat că a primit asigurări de la inculpat referitor la solvabilitatea societăţii sale, a verificat bilanţul contabil al societăţii şi totodată a constatat că nu au existat incidente bancare referitoare la SC S. SRL.
Acest caz prezintă al şaptelea act material ce intră în conţinutul infracţiunii de înşelăciune.
6. La data de 12 septembrie 2005 inculpatul trimite SC C.B.R. SA Bucureşti o cerere de oferta prin care s-a arătat interesat de achiziţionarea de produse ale acestei societăţi în vederea încheierii unui contract de colaborare.
Martorul N.S. efectuează o verificare a societăţii SC S.C. la R.F.B. şi constată că nu au existat pentru această societate incidente de plăţi majore.
La data de 10 octombrie 2005 inculpatul înaintează o comandă scrisă pentru achiziţionarea de 14 produse - echipamente de aer condiţionat, iar societatea vânzătoare eliberează factura proformă numai pentru 12 aparate. Către SC S. SRL se livrează numai 11 aparate de aer condiţionat la data de 12 octombrie 2005 prin intermediul lui A.P. În cuprinsul facturii fiscale seria BV EB 1038087/2005 s-a trecut menţiunea plăţii tuturor celor 12 aparate cu fila cec BE 302 00274912, cu termen scadent la 12 noiembrie 2005.
Aparatul de aer condiţionat cu nr. 12 a fost trimis ulterior de SC C.B.R. printr-o firmă de curierat, la data de 24 octombrie 2005.
Inculpatul a mai solicitat SC C.B.R. onorarea unei a doua comenzi de aparate de aer condiţionat, însă pentru prudenţă, comanda a fost refuzată.
Fila cec introdusă spre decontare la bancă a fost refuzată pentru aceleaşi considerente prevăzute la punctele anterioare.
Potrivit declaraţiei martorului N.S., acesta s-a prezentat personal la Braşov la momentul predării bunurilor unde a discutat cu inculpatul, stabilind ca plăţile să se efectueze cu fila cec, pentru a se convinge personal de bonitatea SC S.C. Cu acel prilej a constatat că inculpatul se prezenta ca o persoană de încredere, bine îmbrăcat şi a condus pe reprezentantul SC C.B. la spaţiul comercial despre care a afirmat că este sediul societăţii. Totodată, martorul a afirmat că s-a deplasat şi ulterior la Braşov, unde a constatat că spaţiul comercial pe care l-a vizitat cu inculpatul nu mai exista cu aceasta destinaţie; martorul a contactat telefonic persoana al cărei număr de telefon se află afişat la fostul spaţiu comercial al inculpatului, comunicându-i-se faptul că marfa ar fi fost încărcată şi transportată spre localitatea Constanta.
Acesta constituie al optulea act material al infracţiunii de înşelăciune.
7. Inculpatul M.A. a purtat discuţii şi cu reprezentanţii SC K.T.S., iar în data de 26 octombrie 2005 se încheie între această societate şi SC S.C. reprezentată de inculpat contractul de distribuţie nr. K 346/2005 prin care se prevedea ca societatea inculpatului să promoveze desfacerea mărfurilor puse la dispoziţie de societatea parte vătămată.
În acest sens, SC K. pune la dispoziţie inculpatului centrala termică pentru expunere într-un showroom potrivit contractului de custodie nr. K 349/2005, fiind întocmit un proces verbal în acest sens.
Urmare a solicitării exprese a inculpatului, SC K. vinde către SC S.C. un număr de 3 centrale termice şi kit-urile aferente; inculpatul a achitat contravaloarea acestor centrale în valoare de 8.558,91 lei cu fila CEC BE 302 00274923.
Martora G.C. învederează instanţei faptul a luat legătura personal cu inculpatul care părea o persoană de încredere, prezentându-se ca un comerciant de succes, sens în care au vizitat împreună spaţiul de comercializare în care urmau a fi transportate mărfurile, constatând cu acel prilej că acesta corespundea destinaţiei sale.
Martora a mai afirmat că a doua zi după predarea mărfurilor, potrivit înţelegerii avute cu inculpatul, s-a deplasat la spaţiul comercial prezentat anterior, ocazie cu care a constatat că acolo nu se afla nici o persoană de contact, iar marfa nu mai exista. Aceeaşi martoră a arătat că inculpatul a asigurat-o de bonitatea firmei sale şi niciodată nu s-a pus problema ca filele cec sa fie înmânate pentru garantarea plăţii, ci ca şi instrument de plată efectiv.
Cele două contracte încheiate de inculpat – de custodie şi de achiziţionare a mărfurilor – constituie două acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune.
Tribunalul a analizat mai sus fiecare act material care intră în conţinutul infracţiunii de înşelăciune; s-a constatat că deşi s-a eliberat un număr de 10 file cec care nu aveau provizionul necesar în bancă, instanţa a reţinut efectiv un număr de nouă acte materiale de înşelăciune prin emitere de file cec şi o infracţiune de înşelăciune în convenţii absorbită în infracţiunea continuată.
La punctul 1 al considerentelor se precizează faptul că inculpatul a emis două file cec, însă acestea au fost eliberate în virtutea aceluiaşi contract încheiat cu reprezentantul societăţii părţii vătămate, inducerea în eroare având loc o singură dată.
În ceea ce priveşte primul act material descris la punctul 7, se constată că fapta inculpatului îmbracă tot forma juridică a infracţiunii de înşelăciune şi nu pe aceea a infracţiunii de abuz de încredere, întrucât inculpatul a acţionat cu aceeaşi forma de vinovăţie şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale. Contractul de custodie încheiat de părţi nu reprezintă în fapt pentru inculpat decât o modalitate de a câştiga încrederea părţii vătămate; intenţia inculpatului a fost aceea de a induce în eroare partea vătămată şi cu acest prilej.
În ceea ce priveşte şi restul acţiunilor descrise mai sus, se constată că acestea formează conţinutul infracţiunii de înşelăciune în convenţii prin emitere de file cec. Inducerea în eroare s-a realizat de fiecare dată prin prezentarea unei situaţii normale a societăţii pe care o reprezenta, actele prezentate părţilor vătămate netrezind suspiciuni acestora cu privire la bonitate firmei.
Se constată că inculpatul a premeditat fapta: a achiziţionat o societate comercială cu activitate îndelungată care nu a întâmpinat dificultăţi de ordin financiar în decursul timpului – a se vedea actul emis de Raiffeisen Bank potrivit căruia în perioada 1998-2005 nu au existat incidente la plată; pentru a câştiga încrederea reprezentanţilor societăţii părţilor vătămate inculpatul desfăşura cu aceste societăţi relaţii comerciale a căror valoare nu era foarte mare, achita marfa astfel achiziţionată, creând în acest mod deschiderea pentru afacerile prejudiciabile viitoare; inculpatul a deschis puncte de lucru ale societăţii în localitatea Braşov pentru a spori încrederea reprezentanţilor părţilor vătămate, puncte de lucru care nu au fiinţat decât pentru perioada necesară desfăşurării activităţii ilicite – luna septembrie – octombrie 2005; modul de prezentare al inculpatului – îmbrăcat bine, cu discurs comercial a sporit încrederea părţilor vătămate care doar într-o mică măsură au bănuit adevăratele intenţii ale inculpatului.
Se constată ca inculpatul a acţionat cu intenţie directă, inducerea în eroare a părţilor vătămate – rezultând din acţiunile sale anterior prezentate – fiind în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unor foloase materiale. Probele din dosar fac posibilă presupunerea că nu numai inculpatul a profitat de pe urma infracţiunii ci şi alte persoane – mărfurile erau transportate către o societate din localitatea Constanţa. Părţile vătămate au suferit prejudicii considerabile, care au făcut necesara reţinerea dispoziţiilor art. 215 alin. (5) C. pen.
Toate acţiunile inculpatului sunt comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, sens în care este de remarcat împrejurarea că s-au produs într-o perioadă scurtă de timp – luna octombrie 2005, fiecare act material prezintă elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen.
„Eliberarea" de urgenţă a spaţiilor comerciale deţinute, ca şi dispariţia intempestivă a inculpatului de la domiciliu şi probabil şi din ţară, sunt elemente ce contribuie la întărirea convingerii că inculpatul a acţionat cu intenţia clară de a înşela părţile vătămate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul M.A., solicitând reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată de instanţa de fond.
Prin Decizia penală nr. 82/Ap din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs peste termen inculpatul M.A., iar prin Decizia penală nr. 59/R din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel Braşov a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a recursului.
Recursul este tardiv.
Potrivit art. 3853 alin. (2) raportat la art. 365 C. proc. pen., partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât şi la pronunţare poate declara recurs şi peste termen, dar nu mia târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile.
În speţă, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cerute de dispoziţiile legale invocate.
Astfel, inculpatul a lipsit într-adevăr la toate termenele de judecată acordate în apel, cât şi la dezbaterile ce au avut loc la data de 4 noiembrie 2009, însă nu este îndeplinită cea de a doua condiţie, respectiv aceea ca recursul să fie declarat în termen de 10 zile de la data începerii executării pedepsei.
Din actele dosarului rezultă că la data de 3 decembrie 2009 s-a emis mandatul de executare nr. 219, iar inculpatul M.A. a fost încarcerat la 26 octombrie 2010 la Penitenciarul Codlea, recursul fiind declarat la data de 15 noiembrie 2010, deci peste termenul de 10 zile prevăzut de dispoziţiile art. 3853 raportat la art. 365 C. proc. pen.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul peste termen declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul peste termen declarat de recurentul inculpat M.A. împotriva deciziei penale nr. 82/A din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori .
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1510/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 153/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
