ICCJ. Decizia nr. 1508/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1508/2011
Dosar nr. 3083/1/2011 (1170/2011)
Şedinţa publică din 13 aprilie 201.
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
I. Prin încheierea de şedinţă din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 2599/122/2010 (1170/2011) s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului I.G. în prezent deţinut în Penitenciarul Giurgiu, la 20 (douăzeci), deţinut în baza MAP nr. 25/UP din 10 iulie 2010 emis de Tribunalul Giurgiu).
S-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive.
S-a reţinut că temeiurile de fapt şi de drept [prevăzute de art. 143 şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.], avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul I.G., se menţin şi în prezent, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, inculpatul a fost deja condamnat în prima instanţă, prin sentinţa penală nr. 52/F din data 09 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală, în dosarul nr. 2599/122/2010, la o pedeapsă de 20 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 176 lit. d) C. pen. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de viol.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 20 (douăzeci) de ani închisoare.
S-a reţinut că în noaptea de 08/09 iulie 2010, orele 02,00, în scopul săvârşirii unei tâlhării, inculpatul a pătruns în locuinţa victimei A.I. de 78 de ani din judeţul Giurgiu. Întrucât a fost surprins de victimă, pentru a nu fi denunţat şi în acelaşi timp, pentru a o determina pe aceasta să-i dezvăluie locurile unde îşi ţine banii, inculpatul, cu un obiect contondent (coadă de sapă), i-a aplicat victimei mai multe lovituri în zona capului. Deoarece victima nu i-a dezvăluit locurile unde are banii (nu avea nici o sumă de bani în locuinţă), inculpatul a ucis-o pe aceasta prin sugrumare cu mâinile. După ce a constatat că A.I. a decedat, inculpatul a căutat sume de bani în celelalte încăperi ale locuinţei, fără să găsească şi să-şi însuşească bani. A părăsit locuinţa victimei, având asupra sa coada de sapă, după care s-a deplasat în Cartierul Siliştea, unde avea în construcţie o locuinţă „la roşu" (locuinţă înstrăinată, anterior, altei persoane), ocazie cu care a constatat că, atât pe mâini, cât şi pe pantalonii tip blues-jeans cu care era îmbrăcat, erau urme de sânge. Pentru înlăturarea acestora, după ce şi-a spălat sângele de pe mâini, folosind un cuţit, prin decupare, a îndepărtat părţile inferioare ale crăcilor pantalonilor de blues-jeans pe care, împreună şi cu coada de sapă, le-a ascuns în WC-ul din curtea locuinţei.
În jurul orelor 03,00, a luat hotărârea să se deplaseze la domiciliul minorei L.I.V. (născută la 09 ianuarie 1997), în scopul întreţinerii de raporturi sexuale cu aceasta, cunoscând topografia locuinţei, precum şi faptul că minora locuieşte într-un imobil cu tatăl său. Ajuns în camera minorei, prin constrângere, a încercat să întreţină raporturi sexuale cu ea, însă, datorită împotrivirii şi strigătelor părţii vătămate, precum şi a intervenţiei iminente în ajutor al tatălui acesteia, inculpatul a părăsit locul faptei.
Împotriva sentinţei de condamnare, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti (care a invocat greşita individualizare şi dozare a pedepsei) şi inculpatul (care nu şi-au motivat, până la acest moment procesual, calea de atac exercitată în cauză), fiind fixat termen pentru judecarea apelurilor la data de 21 aprilie 2011.
Totodată, Curtea, observând în prealabil că fapta respectivă constituie o infracţiune pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, constată că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă şi în prezent un pericol concret pentru ordinea publică, sens în care reţine că acesta este acuzat de fapte deosebit de grave, a acţionat cu intenţie directă, în scopul uciderii victimei, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, întrucât mobilul victimei a fost săvârşirea unei tâlhării care nu s-a finalizat. Aşadar, inculpatul a adus atingere celei mai importante valori ocrotite de legea penală, viaţa unei persoane.
De asemenea, în raport cu stadiul procesual al cauzei, Curtea constată că arestarea preventivă a inculpatului este în continuare necesară pentru a asigura buna desfăşurare a judecăţii şi că durata acestei măsuri nu depăşeşte limitele unui termen rezonabil.
Faţă de toate aceste considerente, Curtea, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., va menţine măsura arestării preventive a inculpatului I.G. şi va respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive.
II. Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs inculpatul I.G. criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia şi revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea inculpatului în stare de libertate, arătând că nu poate săvârşi alte fapte, menţionând că, critica încheierii vizează doar dispoziţia cu privire la menţinerea stării de arest.
Examinând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată, în raport de motivul de critică invocat cât şi din oficiu sub toate aspectele aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de faţă declarat de inculpatul I.G. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât, instanţa de apel a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, investită cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi de inculpatul I.G. împotriva sentinţei penale nr. 52/F din data 09 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală, – cauze generale în dosarul nr. 2599/122/2010, a statuat în mod legal şi temeinic că în cauză se menţin temeiurile de fapt avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul I.G., impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, inculpatul a fost condamnat în prima instanţă, prin sentinţa penală nr. 52/F din data 09 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală, în dosarul nr. 2599/122/2010, la o pedeapsă de 20 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 176 lit. d) C. pen. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de viol.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 20 (douăzeci) de ani închisoare.
S-a reţinut că în noaptea de 08/09 iulie 2010, orele 02,00, în scopul săvârşirii unei tâlhării, inculpatul a pătruns în locuinţa victimei A.I. de 78 de ani din judeţul Giurgiu. Întrucât a fost surprins de victimă, pentru a nu fi denunţat şi în acelaşi timp, pentru a o determina pe aceasta să-i dezvăluie locurile unde îşi ţine banii, inculpatul, cu un obiect contondent (coadă de sapă), i-a aplicat victimei mai multe lovituri în zona capului. Deoarece victima nu i-a dezvăluit locurile unde are banii (nu avea nici o sumă de bani în locuinţă), inculpatul a ucis-o pe aceasta prin sugrumare cu mâinile. După ce a constatat că A.I. a decedat, inculpatul a căutat sume de bani în celelalte încăperi ale locuinţei, fără să găsească şi să-şi însuşească bani. A părăsit locuinţa victimei, având asupra sa coada de sapă, după care s-a deplasat în Cartierul Siliştea, unde avea în construcţie o locuinţă „la roşu" (locuinţă înstrăinată, anterior, altei persoane), ocazie cu care a constatat că, atât pe mâini, cât şi pe pantalonii tip blues-jeans cu care era îmbrăcat, erau urme de sânge. Pentru înlăturarea acestora, după ce şi-a spălat sângele de pe mâini, folosind un cuţit, prin decupare, a îndepărtat părţile inferioare ale crăcilor pantalonilor de blues-jeans pe care, împreună şi cu coada de sapă, le-a ascuns în WC-ul din curtea locuinţei.
În jurul orelor 03,00, recurentul inculpat nominalizat a luat hotărârea să se deplaseze la domiciliul minorei L.I.V. (născută la 09 ianuarie 1997), în scopul întreţinerii de raporturi sexuale cu aceasta, cunoscând topografia locuinţei, precum şi faptul că minora locuieşte într-un imobil cu tatăl său. Ajuns în camera minorei, prin constrângere, a încercat să întreţină raporturi sexuale cu ea, însă, datorită împotrivirii şi strigătelor părţii vătămate, precum şi a intervenţiei iminente în ajutor al tatălui acesteia, inculpatul a părăsit locul faptei.
Concomitent, în cauză se menţin şi temeiurile de drept ce au determinat luarea aceleiaşi măsuri relative la dispoziţiile art. 143 C. proc. pen. şi ale cazului de arestare preventivă prevăzut de art.148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Astfel, este întrunită pe deplin condiţia unor pedepse prevăzute de lege cu închisoarea de 4 ani pentru infracţiunile imputate de omor deosebit de grav, tentativă de viol şi violare de domiciliu, precum şi existenţa unui pericol concret pentru ordinea publică, existând probe că lăsarea sa în libertate generează un atari pericol, întrucât recurentul inculpat a acţionat cu intenţie directă, în scopul uciderii victimei, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, întrucât mobilul victimei a fost săvârşirea unei tâlhării care nu s-a finalizat. Aşadar, inculpatul recurent I.G. a adus atingere celei mai importante valori ocrotite de legea penală, viaţa unei persoane.
Văzând şi dispoziţiile art.192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva încheierii de şedinţă din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, pronunţată în dosarul nr. 2599/122/2010(1170/2011).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1483/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1512/2011. Penal → |
|---|
