ICCJ. Decizia nr. 1483/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1483/2011
Dosar nr. 3067/1/2011
Şedinţa publică din 12 aprilie 201.
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea de şedinţă din 5 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, având pe rol judecarea apelurilor formulate de parchet şi inculpatul C.M., a dispus printre altele „menţinerea măsurii arestării preventive faţă de acesta".
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 253 din 30 noiembrie 2010 inculpatul a fost condamnat în baza art. 197 alin. (1) şi (3) teza I cu aplicarea art. 41-42 şi art. 65 la 10 ani închisoare, apreciind că se menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării faţă de complexitatea cauzei, modalitatea de săvârşire a faptei şi urmările produse asupra părţii vătămate în vârstă de 10 ani.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs solicitând personal şi prin apărător că la dosar sunt probe din care rezultă că nu s-a sustras urmăririi penale, iar condamnarea s-a dispus doar pe baza declaraţiilor oscilante ale părţii vătămate.
Recursul este nefondat.
Din lucrările dosarului se reţine că, inculpatul a întreţinut relaţii de concubinaj cu P.I. circa 5 ani locuind împreună cu aceasta şi fiica ei de 13 ani şi începând cu 2007 a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată care nu împlinise încă 10 ani, situaţie ce a trenat până în 2010 când au fost sesizate organele de poliţie.
Ca atare, în cauză subzistând condiţiile legale şi de fapt care au condus la luarea măsurii arestării preventive, existând indicii rezonabile de a se crede că s-au comis faptele pentru care a fost urmărit penal şi condamnat în fond şi de asemenea că persoana inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta desprinzându-se, alături de natura faptelor, persistenţa şi premeditarea lor şi nu în ultimul rând valoarea arătată – integritatea persoanei – ţinând seama că partea vătămată era minoră.
Pentru considerentele sus-arătate, încheierea fiind legală şi temeinică, recursul formulat va fi respins în temeiul art.38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva încheierii din 05 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 8164/95/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1462/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1508/2011. Penal → |
|---|
