ICCJ. Decizia nr. 1462/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1462/2011
Dosar nr. 3021/1/2011
Şedinţa publică din 12 aprilie 201.
Asupra recursurilor de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea din 16 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 32186/3/2010 a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor S.M., M.L. zis L. sau A. şi N.E.
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 53 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, inculpatul S.M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; inculpatul M.L. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi inculpatul N.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., constând în aceea că primii doi inculpaţi au înlesnit introducerea în ţară a cantităţii de 1901,4 grame cannabis pe care au vândut-o la 12 mai 2010 cu suma de 9800 Euro investigatorului sub acoperire cu nume de cod „T.V." şi că în aceeaşi zi inculpatul N.E. a deţinut fără drept cantitatea de 1901,4 grame cannabis pe care a dat-o conaţionalului său M.L., în incinta Complexului Plaza din Bucureşti şi a considerat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii M.L. şi N.E. care au susţinut că măsura arestării preventive nu mai este justificată şi au solicitat revocarea acesteia şi judecarea în stare de libertate.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen. , în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanţa, prin încheiere motivată dispune menţinerea stării de arest.
Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale s-a statuat că o persoană poate fi lipsită de libertate dacă este reţinută legal, în baza condamnării pronunţată de un tribunal competent.
Din examinarea actelor dosarului se constată că arestarea inculpaţilor s-a dispus prin încheierea din 13 mai 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, apreciindu-se că sunt întrunite cerinţele art. 143 C. proc. pen. şi că este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. pen., şi totodată că există motive verosimile de a bănui că inculpaţii au introdus în ţară şi au deţinut fără drept cantitatea de 1901,4 grame cannabis.
Aceste motive verosimile au dobândit certitudine şi având în vedere probele de vinovăţie administrate, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus condamnarea inculpaţilor la pedepsele menţionate mai sus.
Ţinând seama de probatoriul cauzei şi de soluţia de condamnare pronunţată, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menţinerea acesteia de către Curtea de Apel Bucureşti, sesizată cu apelurile inculpaţilor este pe deplin justificată şi conformă cu dispoziţiile legale evocate şi că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică, derivat din natura, gravitatea şi rezonanţa în comunitate a faptelor şi din împrejurările comiterii ei.
În consecinţă criticile formulate de recurenţii inculpaţi nu sunt întemeiate.
Faţă de considerentele ce preced Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Curtea urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.L. şi N.E., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariile pentru apărătorii din oficiu să fie avansate din fondul Ministerului Justiţiei, iar onorariul pentru interpretul de limba albaneză să fie plătit din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.L. şi N.E. împotriva încheierii din 16 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, în dosarul nr. 32186/3/2010 (957/2011).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limba albaneză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1461/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1483/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
