ICCJ. Decizia nr. 1544/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1544/2011
Dosar nr. 3166/1/2011
Şedinţa publică din 15 aprilie 2011
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 martie 2010 pronunţată în dosarul nr. 31542/3/2010 (nr. 956/2011), Curtea de Apel Bucureşti a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a inculpaţilor U.A., N.I., S.V.A., C.P.V., C.M.I. şi I.D. şi a fixat termen de fond la data de 7 aprilie 2011.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor se menţin şi impun, pe mai departe, privarea lor de libertate, cu atât mai mult cu cât a intervenit şi o hotărâre de condamnare a inculpaţilor în primă instanţă la pedepse cu executare în regim de detenţie.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpaţii U.A., N.I. şi S.V.A. au declarat recurs, prin care au solicitat judecarea lor în stare de libertate, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recursurile nu sunt fondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
În cauză, Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă de apel, a procedat la verificările dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept – art. 148 lit. f) C. proc. pen., care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaţilor.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. c) C. pen., corelat cu natura relaţiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpaţilor la pedepse privative de libertate (U.A. la pedeapsa de 14 ani închisoare, N.I. la 10 ani închisoare, S.V.A. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, urmare a revocării beneficiului liberării condiţionate) prin sentinţa penală nr. 67 din 31 ianuarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, hotărârea de condamnare, chiar nedefinitivă, constituind un temei suficient pentru a se constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât dispoziţiile cuprinse în legea internă, cât şi prevederile C.E.D.O.
Toate aceste aspecte justifică dispoziţia instanţei de apel, în sensul menţinerii arestării preventive, motiv pentru care recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii U.A., N.I. şi S.V.A. împotriva încheierii din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 31542/3/2010.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 152/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 158/2011. Penal → |
|---|
