ICCJ. Decizia nr. 1461/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1461/2011
Dosar nr. 2946/1/2010
Şedinţa publică din 11 aprilie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 2938/2/2011 (1252/2011) s-a constatat legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpaţilor N.G.O., C.G.R. şi I.M.C. dispusă prin încheierea din 8 martie 2011 a aceleiaşi instanţe şi a fost menţinută această măsură.
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut că inculpatul N.G.O. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 217 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 iar inculpaţii C.G.R. şi I.M.C. pentru complicitate la aceeaşi infracţiune, constând în aceea că primul inculpat în calitate de subcomisar de poliţie şef de birou Sector 1, Serviciul Antidrog în cadrul BCCOB, la 25 februarie 2011 a pretins de la L.A., avocat în cadrul Baroului Constanţa, suma de 3.000 Euro, lăsând să se creadă că poate interveni pe lângă angajaţi din cadrul Laboratorului de Analiză a drogurilor pentru a-i convinge să emită un certificat de analiză negativ pentru produsele etnobotanice aparţinând numitului C.M., cercetat într-un dosar penal, iar la 7 martie 2011, fiind ajutat de ofiţerii de poliţie C.G.R. şi I.M.C. a primit suma pretinsă de 3.000 Euro.
S-a mai reţinut că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor art. 1491 cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile arătate este mai mare de 4 ani, că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică şi că menţinerea arestării preventive se impune pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii N.G.O., C.G.R. şi I.M.C. care au susţinut că măsura arestării preventive nu se mai justifică în raport de datele pozitive care îi caracterizează şi că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive şi punerea în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3001 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., după înregistrarea dosarului la instanţă, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanţa este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea şi temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei acesteia, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate instanţa menţine prin încheiere motivată arestarea preventivă.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpaţii au fost arestaţi în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin încheierea din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, existând motive verosimile de a bănui că aceştia au comis infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în cazul inculpatului N.G.O. şi de complicitate la aceeaşi infracţiune prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen., combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în cazul inculpaţilor C.G.R. şi I.M.C., constând în aceea că primul inculpat, ofiţer de poliţie a pretins suma de 3.000 Euro de la avocatul unei persoane pe care o ancheta pentru vânzare de produse etnobotanice, lăsând să se creadă că are influenţă asupra unor angajaţi ai laboratorului de analiză a drogurilor, pentru obţinerea unui act de analiză favorabil şi că ceilalţi doi inculpaţi, de asemenea lucrători de poliţie, l-au ajutat pe primul să primească suma arătată, toţi fiind prinşi în flagrant.
La luarea măsurii s-a luat în considerare faptul că pedepsele pentru faptele arătate sunt mai mari de 4 ani închisoare şi că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, prin rechizitoriul nr. 48/P/2011 din 30 martie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru infracţiunile arătate susţinându-se că faptele imputate sunt dovedite cu procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, cu declaraţiile denunţătorului, cu declaraţiile martorilor asistenţi, cu declaraţiile de nerecunoaştere ale celor trei inculpaţi, astfel că indiciile temeinice arătate s-au transformat în probe.
Ca urmare constată că măsura de menţinere a arestării preventive a inculpaţilor este pe deplin justificată, că temeiurile avute în vedere subzistă în continuare şi că punerea în libertate a recurenţilor este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal aflat în faza incipientă la instanţa de fond. Referitor la măsura alternativă de punere în libertate se apreciază că aceasta ar fi de natură a împieta asupra derulării cercetării judecătoreşti şi ar pune în pericol ordinea publică.
În consecinţă criticile formulate în recurs de către inculpaţi nu pot fi primite.
Faţă de considerentele arătate, încheierea de menţinere a arestării preventive a inculpaţilor este conformă cu dispoziţiile legale evocate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondată recursurile declarate cu obligarea celor trei inculpaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariile parţiale pentru apărătorii din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi să fie avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.G.O., C.G.R. şi I.M.C. împotriva încheierii din 31 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2938/2/2011 (1252/2011).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 144/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1462/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
