ICCJ. Decizia nr. 1523/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 382 din 27 septembrie 2010, pronunțată în dosar nr. 2596/208/2010, Judecătoria Caransebeș a dispus trimiterea cauzei la primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La primul termen de judecată din ședința publică din data de 27 septembrie 2010, instanța de fond a pus în discuție faptul că, în conformitate cu art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției procurorului care în speță este de fapt rezoluția prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, trebuia formulată plângere la prim-procuror, respectiv în speță la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.
în această situație, având în vedere prevederile art. 2781pct. 13 C. proc. pen., instanța de fond a dispus trimiterea cauzei la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul G.P., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Tribunalul Caras Severin prin decizia penală nr. 272/R din 09 noiembrie 2010, pronunțată în dosar nr. 2596/208/2010, a respins, ca nefondat recursul declarat de petentul G.P., împotriva sentinței penale nr. 382 din 27 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Caransebeș.
în baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe recurentul petent la plata sumei de 25 lei - cheltuieli judiciare față de stat.
Examinând sentința atacată față de cererea de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma dispozițiilor art. 3856alin. (3), art. 38514 C. proc. pen., s-a constatat de către tribunal, că recursul declarat de petentul G.P. este nefondat.
Tribunalul a reținut că, în mod corect, prima instanță a dispus trimiterea cauzei Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, pentru a se pronunța cu privire la plângerea petentului G.P.
S-a constatat că petentul a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului din 8 iulie 2010 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș în dosarul 2434/P/2009 direct la instanța de judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 278 alin. (2) și (3) C. proc. pen., împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor prim-procurorului prin care s-a dat o soluție de neîncepere sau scoatere de sub urmărire penală se poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la procurorul ierarhic superior, iar, potrivit dispozițiilor art. 2781alin. (1) C. proc. pen., împotriva ordonanțelor sau rezoluțiilor procurorului prin care s-a dat o soluție de netrimitere în judecată se poate face plângere la instanță după soluționarea plângerii, în condițiile art. 275-278 C. proc. pen., de către primul-procuror.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, și cum rezultă din adresa nr. 2434/P/2009 din 10 august 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, petentul nu a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului din 8 iulie 2010 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș în dosarul 2434/P/2009.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor legale prev. de art. 2781 alin. (13) C. proc. pen. plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent și față de considerentele mai sus expuse, Tribunalul Caraș-Severin a reținut că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.
împotriva deciziei penale nr. 272/R din 09 noiembrie 2010 a Tribunalului Caraș-Severin petentul G.P. a declarat recurs.
Curtea de Apel Timișoara prin decizia penală nr. 50/R din 17 ianuarie 2011 a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul G.P., motivând că petentul a uzat de calea de atac a recursului prevăzută de textul de lege menționat, astfel încât o nouă cale de atac introdusă de petent și neprevăzută de lege în enumerarea limitativă, este inadmisibilă.
împotriva deciziei penale nr. 50/R din 17 ianuarie 2011 a declarat recurs petiționarul, pe care l-a motivat în scris la filele 2 și 7 din dosar.
Recursul declarat de petiționar împotriva deciziei este inadmisibil.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel a dispus respingerea recursului ca inadmisibil.
Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte retine următoarele:
Potrivit art. 385 C. proc. pen. " pot fi atacate cu recurs:
a) sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;
b) sentințele pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;
d) sentințele pronunțate de secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție;
dA1) sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel;
f) sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitare".
De asemenea potrivit art. 2781C. proc. pen. înainte de modificarea acestuia prin Legea 202/2010 " Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate."
Având în vedere dispozițiile mai sus arătate, care arată în mod limitativ care sunt hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, văzând că hotărârea atacată nu face parte dintre aceste hotărâri, înalta Curte a respins ca inadmisibil recursul petentului G.P. și l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1546/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1525/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
