ICCJ. Decizia nr. 1485/2011. Penal
| Comentarii |
|
1. Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea de ședință nr. 246/116/2011 din 18 martie 2011 a amânat judecata apelului acestuia, din motive de ordin procedural, la data de 1 aprilie 2011 interval de timp în care a menținut arestarea preventivă în cauză a inculpatului - apelant A.O. în conformitate cu dispozițiile art. 3002raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen.
Dispunând astfel instanța de apel a avut în vedere că în conformitate cu dispozițiile art. 160b C. proc. pen.[având titlul marginal "Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecății"] îi revin din oficiu și următoarele activități judiciare și obligații legale:
"1. în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
2. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere , revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
3. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
Inculpatul A.O. a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale prin încheierea nr. 102 din 16 noiembrie 2010, în temeiul art. 1143raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. și art. 5 paragraf 1 lit. c) din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale [C.E.D.O.] existând motive de bănuială legitimă privind săvârșirea infracțiunilor grave de tentativă la omor calificat și port fără drept a cuțitului în locuri publice prevăzute de art. 20 raportat la art. 174,art. 175 lit. i) C. pen. și art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. prin aceea că, la data de 15 noiembrie 2010 pe fondul consumului de alcool al stării conflictuale preexistente, în stradă, i-a aplicat părții vătămate D.V. lovituri repetate cu un cuțit în zone vitale (gât, spate) ce au pus în primejdie viața victimei, amintite.
Pe parcursul procesului penal, măsura preventivă arătată a fost prelungită / menținută succesiv de instanță cu respectarea condițiilor procedurale prevăzute de art. 155,art. 156,art. 3002_i art. 160b alin. (1) și (2) C. pen. avându-se în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță precum și prin sentința penală nr. 16 din 31 ianuarie 2011 a Tribunalului Călărași, secția penală, ce favoriza obiectul apelului pendinte, la pedeapsa incriminată rezultantă de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenție.
în considerarea învinuirilor amintite instanțele de fond și apel până la termenul de judecată din 18 martie 2011 au apreciat că "temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate".
2. Recursul în termen legal împotriva încheierii amintite declarat de inculpatul-apelant A.O. cu solicitarea de a se reaprecia situația sa juridică actuală la momentul judecății în apel (este arestat preventiv de cca.4 luni, este infractor primar a fost judecat și condamnat în primă instanță) în sensul revocării / înlocuirii măsurii închisorii prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen. raportat la art.5 paragraf 3 din CEDO ["orice persoană arestată în condițiile prevăzute la paragraful 1 lit. c) (.) are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul judecării"] este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Motivele invocate de curte prin încheierea atacată (bănuială rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile de care a fost acuzat, natura serioasă a acestora ca fapte ilicite de tentativă la omor calificat și port ilegal de cuțit în locuri publice confirmate prin pedeapsa grea de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenție aplicată de prima instanță) justifică menținerea arestării preventive a inculpatului și la momentul procesual actual al judecății în apel avându-se în vedere caracterul în continuare necesar al acestei măsuri pentru buna desfășurare a procesului penal și evitarea creării unui pericol pentru ordinea publică prin casarea în libertate a inculpatului.
în plus, condamnarea chiar nedefinitivă în primă instanță de către un tribunal, cu respectarea garanțiilor procesuale din art. 288 - 291 C. proc. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare cu executare prin privare de libertate justifică menținerea arestării preventive a inculpatului pentru termenul nou intervenit prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din CEDO ["dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent"].
Ca atare, încheierea atacată prin care dispus menținerea arestării inculpatului este legală și temeinică, iar reformarea sa nu se justifică.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1505/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1419/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
