ICCJ. Decizia nr. 1634/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 403 din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta A.G. împotriva ordonanței din 27 august 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și menținută această ordonanță. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constat:
Prin ordonanța nr. 225/P/2009 din 27 august 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus după cum urmează:
- neînceperea urmăririi penale față de N.A.N., notar public în cadrul Biroului Notarului Public "N.A.N.", cu sediul în București, sector 3, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată și fals intelectual, prev. și ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);
- disjungerea cauzei privind pe făptuitorii S.V., S.N. și P.L., în vederea cercetării acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la înșelăciune prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2) C. pen.;
- declinarea dosarului nou format privind pe făptuitorii S.V., S.N. și P.L. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, spre competentă soluționare.
Pentru a hotărî astfel, procurorul de caz, evaluând probatoriul administrat în cauză a stabilit că, în ceea ce o privește pe N.A.N. - notar public nu se pot reține infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât pe de o parte nu se poate proba o înțelegere între mandanții, S.N. și S.V. și notarul public în vederea inducerii în eroare a petentei, iar pe de altă parte la întocmirea actelor, notarul public a respectat prevederile legale.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive întrucât nu au fost atestate fapte sau împrejurări care nu corespund adevărului.
Această ordonanță a fost confirmată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin rezoluția din 29 septembrie 2010 emisă în soluționarea lucrării nr. 200/II-2/2010.
împotriva ordonanței nr. 225/P/2009 din 27 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în termen legal, petenta A.G. a făcut plângere întemeiată pe dispozițiile art. 2781C. proc. pen.
în susținerea plângerii, petenta a arătat că cercetarea penală nu a elucidat toate aspectele cauzei, existând "carențe în administrarea probatoriului"
Examinând soluția de neurmărire penală adoptată prin ordonanța atacată, din perspectiva criticilor și susținerilor petentei, Curtea a constat că plângerea este nefondată.
în acest sens, instanța a constat că în raport cu presupusa activitate infracțională ce ar fi fost comisă de notarul public N.A.N., actele de cercetare premergătoare efectuate în cauză nu au pus în relevanță aspectele ce s-ar putea circumscrie ilicitului penal.
Astfel, întocmirea procurilor solicitate de intimații S.V. și S.N. cât și revocarea acestor acte, la cererea petentei au fost realizate de notar în limita competențelor și cu respectarea dispozițiilor legale.
Instanța a constat că soluția adoptată prin ordonanța atacată este temeinică și legală, motiv pentru care, în temeiul art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea petentei.
împotriva acestei hotărârii a declarat recurs petenta A.G. criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a plângerii sale.
La termenul din data de 21 aprilie 2011, reprezentantul ministerului public a invocat inadmisibilitatea recursului declarat de recurenta petiționară A.G. împotriva sentinței penale nr. 403 din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Concluziile apărătorului petiționarului, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ale apărătorului intimatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri urmând a nu mai fi reluate.
Examinând cauza, înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta petiționară A.G. împotriva sentinței penale nr. 403 din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010 "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentința penală nr. 403 din 26 noiembrie 2010 a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în calitate de instanță de fond, fiind rămasă definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiționar.
Această sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul unicității exercitării căilor de atac decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate.
Pentru considerentele anterior arătate recursul în cauză s-a respins ca inadmisibil în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. cu consecința obligării petiționarei potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1643/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 1570/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
