ICCJ. Decizia nr. 1277/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1277/2011

Dosar nr. 08822/99/2009

Şedinţa publică din 31 martie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 179 din 11 noiembrie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 08822/99/2009 au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaţilor C.C., R.I., A.C., P.I., deţinuţi în Penitenciarul Iaşi, împotriva Sentinţei penale nr. 451 din 9 septembrie 2010 a Tribunalului Iaşi.

S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a fost dedusă arestarea preventivă de la 9 septembrie 2010 la zi.

Au fost obligaţi apelanţii la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 451 din 9 septembrie 2010 a Tribunalului Iaşi s-au dispus următoarele:

S-au respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii C.C., R.I. şi A.C. din infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

1. În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C., fiul lui D. şi M., născut la data de 20 mai 1989 în Hârlău, jud. Iaşi, cetăţean român, studii 10 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat”.

În baza disp. art. 65 alin. (2) şi art. 66 C. pen. a interzis inculpatului C.C. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durata de 7 ani.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „violare de domiciliu”.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.C. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului C.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

2. În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.I., zis "N.", fiul lui I. şi M., născut la data de 09 martie 1987 în Hârlău, jud. Iaşi, cetăţean român, studii 11 clase, căsătorit şi în curs de divorţ, fără antecedente penale, la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat”.

În baza disp. art. 65 alin. (2) şi art. 66 C. pen. a interzis inculpatului R.I. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durata de 7 ani.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „violare de domiciliu”.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul R.I. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului R.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

3. În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.C., fiul lui G. şi E., născut la data de 23 noiembrie 1981 în Hârlău, jud. Iaşi, cetăţean român, studii 8 clase, agricultor, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat”.

În baza disp. art. 65 alin. (2) şi art. 66 C. pen. a interzis inculpatului A.C. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 7 ani.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului A.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

4. În baza art. 26 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.I., fiul lui G. şi R., născut la data de 07 ianuarie 1987 în Iaşi judeţul Iaşi, cetăţean român, studii 11 clase, şomer, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „complicitate la omor calificat”.

În baza disp. art. 65 alin. (2) şi art. 66 C. pen. a interzis inculpatului P.I. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 7 ani.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „violare de domiciliu”.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul P.I. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului P.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor C.C., R.I., A.C. şi P.I.

În baza disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 08 noiembrie 2009 la zi.

În baza art. 357 pct. 2 lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către părţile civile R.N. şi R.M. cu domiciliul în com. Deleni, sat. Deleni, jud. Iaşi a telefonului mobil ce a aparţinut victimei R.C. ce se află la camera de corpuri delicte a Tribunalului Iaşi.

II. În baza disp. art. 14 şi respectiv art. 346 C. proc. pen. a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile R.N. şi R.M. cu domiciliul în com. Deleni, sat. Deleni, jud. Iaşi şi obligă în solidar pe inculpaţii C.C., R.I., A.C. şi P.I., să achite în solidar către părţile civile suma de 19.565,29 RON reprezentând daune materiale şi 200.000 RON reprezentând daune morale.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ., cu referire la art. 313 din Legea nr. 95/2006, actualizată, a admis acţiunile civile formulate de părţile civile şi, în consecinţă:

A obligat inculpaţii să plătească în solidar părţilor civile Serviciul de Ambulanţă Iaşi suma de 1.313 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport ale victimei pe traseul Deleni - Iaşi şi Spitalului Clinic de Urgenţe Iaşi suma de 2.755,52 RON, la care s-a adăugat dobânda de referinţă a BNR până la achitarea efectivă a prejudiciului, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate victimei în ziua de 07 noiembrie 2009.

În baza disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii C.C., R.I., A.C. şi P.I. să achite sume de 500 RON fiecare reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal.

Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

I. Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi emis în Dosarul nr. 1805/P/2009 la data de 18 decembrie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P.I., fiul lui G. şi R., născut la data de 07 ianuarie 1987 în Iaşi, jud. Iaşi, cetăţean român, studii 11 clase, şomer, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 raportat la art. 174 - 175 lit. i) şi art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., C.C., fiul lui D. şi M., născut la data de 20 mai 1989 în Hârlău, jud. Iaşi, cetăţean român, studii 10 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art 174 - 175 lit. i) şi art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., R.I., zis "N.", fiul lui I. şi M., născut la data de 09 martie 1987 în Hârlău, jud. Iaşi, cetăţean român, studii 11 clase, căsătorit şi în curs de divorţ, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 174 - 175 lit. i), C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi A.C., fiul lui G. şi E., născut la data de 23 noiembrie 1981 în Hârlău, jud. Iaşi, cetăţean român, studii 8 clase, agricultor, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., reţinându-se că inculpaţii C.C., R.I. şi P.I. au pătruns la data de 06 noiembrie 2009, pe timp de noapte, în curtea victimei R.C., fiind surprinşi de acesta în momentul în care se uitau pe geamul locuinţei sale, iar după ce au fugit şi au fost urmăriţi de victima R.C., l-au dezarmat de bâta pe care o avea asupra sa, aplicându-i mai multe lovituri în cap şi peste corp, pe drumul sătesc din Deleni, jud. Iaşi, victima fiind agresată şi de inculpatul A.C., în timp ce inculpatul P.I. arunca cu pietre în picioarele şi spatele victimei pentru a o împiedica să-l lovească pe coinculpatul R.I., iar apoi a supravegheat drumul şi casele mărginaşe pentru a nu fi surprinşi de cineva în timp ce ceilalţi trei inculpaţi l-au lovit cu bâtele şi cu pumnii pe R.C., leziunile grave craniene conducând la decesul victimei la câteva ore de la producerea agresiunii.

În faza de urmărire penală a fost administrat următorul material probator: planşa fotografică privind aspectele fixate şi urmele ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului, precum şi fotografiile executate cu ocazia conducerii în teren cu martorul R.C.I., planşa fotografică privind aspectele fixate şi urmele ridicate cu ocazia examinării inculpaţilor A.C. şi C.C., planşa fotografică privind aspectele fixate şi urmele ridicate cu ocazia examinării hainelor victimei R.C., procesul-verbal de ridicare a hainelor victimei de la Spitalul de Neurochirurgie Iaşi, concluziile provizorii ale I.M.L Iaşi din 09 noiembrie 2009, concluziile finale nr. 8330 din 09 noiembrie 2009 ale necropsiei medico-legale efectuată de I.M.L Iaşi, planşa fotografică privind aspectele fixate cu ocazia efectuării necropsiei cadavrului lui R.C., cazierul judiciar al inculpatului A.C., declaraţiile inculpatului A.C., cazierul judiciar al inculpatului P.I., declaraţiile inculpatului P.I., cazierul judiciar al inculpatului R.I., declaraţiile inculpatului R.I., cazierul judiciar al inculpatului C.C., declaraţiile inculpatului C.C., declaraţiile martorilor R.N., R.C.I., R.D.E., C.A.M., A.M., R.M., L.V. , R.A., iar faza de cercetare judecătorească, în faţa instanţei s-au administrat următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor R.N., R.C.I., R.A., N.G., R.D.E., C.A.M., A.M., R.M., G.I., M.E. şi R.M. şi înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt: în seara de vineri, 06 noiembrie 2009, după orele 20, inculpatul P.I. a fost sunat pe telefonul mobil de către inculpatul R.I., zis "N.", care l-a rugat "să-i facă rost" de o fată, ştiind anterior de la acesta că este prieten cu R.C. (zis "C."), la care vin des mai multe fete din sat şi întreţin relaţii sexuale. R.I. i-a spus că mai vine cu încă doi prieteni, care vor şi ei să aibă relaţii sexuale cu acea fată sau alta, astfel încât şi-au dat întâlnire la barul lui M.F. din satul Deleni, în afară de inculpatul P.I., toţi fiind în stare avansată de ebrietate. Inculpatul P.I. le-a propus prietenilor săi să meargă la locuinţa lui R.C., ştiind că la domiciliul acestuia venea des o fată, A.M., care întreţinea relaţii sexuale cu diferiţi băieţi prin sat.

Trei din cei patru tineri, mai puţin A.C., au mers în curtea lui R.C. în jurul orelor 22 şi s-au uitat pe geamul dinspre curte, văzând că în casă se aflau R.C., R.N., R.C.I., surorile acestuia, R.D.E., R.M., precum şi alte două fete, A.M. (fata de 13 ani pe care o căutau inculpaţii) şi C.A.M. La un moment dat, R.C. a ieşit din cameră, având o sticlă goală de 2 l în mână, pentru a merge la beci să aducă vin, ocazie cu care i-a surprins pe cei care se uitau pe geam. P.I., care era în curte în apropierea porţii, a fugit primul în uliţă şi s-a ascuns după un copac mai în deal, iar ceilalţi trei băieţi s-au aşezat pe o bancă aflată peste drum, în faţa barului lui R.A. R.C. a venit la ei întrebându-i "ce căutaţi aici?", dar inculpatul C.C. i-a aplicat câţiva pumni în faţă, astfel încât R.C. s-a retras, intrând în casă şi aruncând sticla pe jos, în faţa casei. Le-a povestit celor din interior ce a păţit, după care a luat o bâtă ţinută după uşa primei camere şi a ieşit din nou ca să-i pedepsească pe cei patru tineri. R.C.I. a ieşit şi el, desculţ, luând un par de circa 1 m lungime, şi a fugit după R.C. "C.", care se îndrepta spre intersecţie, după cei patru tineri. Cei patru inculpaţi au mers din intersecţie circa 25 - 30 metri spre stânga drumului principal din sat, după care au mers la dreapta pe un drum lateral, care urca spre clădirea Şcolii Deleni, îngustându-se ca o cărare spre capătul dinspre şcoală. R.C.I. l-a ajuns din urmă pe inculpatul A.C., care era mai greoi şi mai beat şi l-a lovit cu bâta peste umăr, acesta a căzut jos, după care martorul R.C.I. s-a urcat peste el, încercând să-l lovească cu pumnii, timp în care R.C. "C." a urcat trecând pe lângă ei spre ceilalţi trei inculpaţi opriţi mai în deal, având bâta în mână. Ceilalţi trei inculpaţi au văzut că A.C. fusese ajuns, astfel încât s-au oprit şi s-au întors spre el pentru a-l ajuta. R.C. "C." ajunsese astfel în faţa inculpatului R.I., zis "N.", încercând să-l lovească cu bâta, dar acesta se ferea, retrăgându-se spre deal, astfel încât dădea loviturile în aer sau în pământ. Inculpatul P.I. aflat la circa 5 - 6 metri mai în deal, a început să arunce cu pietre în R.C., în zona picioarelor şi a spatelui, pentru a nu-l nimeri din greşeală pe prietenul său, R.I., care se ferea de loviturile de bâtă date de R.C. în gol. Inculpatul C.C. a mers în acest timp câţiva metri în vale pentru a-l ajuta pe A.C., în momentul în care R.C.I., care se urcase pe inculpat, îl zgâriase cu unghiile pe obrazul drept, aproape de nas. C.C. i-a smuls bâta din mână lui R.C.I. şi i-a aplicat o lovitură în zona umărului stâng, iar acesta s-a ridicat şi a fugit.

După aceasta, C.C. a revenit spre deal şi l-a lovit cu bâta în spate pe R.C., zis "C.", care s-a aplecat, după care l-a prins cu ambele mâini de braţe, pe la spate, fiind muşcat de degetul mare al mâinii drepte. Imediat, inculpatul R.I., zis "N." i-a smuls bâta din mâna lui R.C. şi i-a aplicat mai multe lovituri în cap, la fel făcând şi inculpatul C.C. R.C. "C." căzuse cu faţa în jos, iar inculpatul A.C., care urcase şi el spre grupul său, a început să lovească victima cu pumnul peste faţă şi gât. În acest timp, inculpatul P.I. stătea lângă cei care îl băteau pe R.C. şi supraveghea zona pentru a nu fi surprinşi de vecini sau de vreo persoană venită în ajutor.

Imediat, a apărut R.N., fratele victimei, fiind văzut de toţi inculpaţii în acelaşi timp, astfel încât au abandonat victima fugind cu toţii în deal, pe drumul îngust care desparte şcoala de gardul de sârmă al unei grădini. R.N. i-a fugărit până la locul în care se îngusta drumul, după care s-a întors la fratele său şi l-a ajutat să se ridice, întorcându-se amândoi spre locuinţa lor.

R.C. a fost transportat în aceeaşi noapte cu maşina Secţiei de Ambulanţă Hârlău la Spitalul Clinic de Neurochirurgie Iaşi, unde a fost operat în regim de urgenţă, dar a decedat imediat ca urmare a leziunilor grave suferite.

Din concluziile Raportului de constatare medico-legală de necropsie al I.M.L. Iaşi din 07 decembrie 2009 a rezultat că victima infracţiunii prezenta un traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie cerebrală, hematom subdural temporo-parietal stâng, două plăgi contuze epicraniene, mai multe tumefacţii echimotice şi exepriaţii, echimoză antebraţ stâng, fractură falangă proximală deget 2 mâna stângă, excoriaţii antebraţ drept, echimoze violacee în zona ochiului şi pleoapei stângi, a pavilionului urechii drepte, fiind produse prin lovituri active repetate cu corpuri contondente, care puteau fi: bâte, pumni, picior, între leziunile de violenţă şi deces există o legătură directă de cauzalitate.

Această dinamică infracţională s-a reţinut în urma coroborării declaraţiilor inculpaţilor care au recunoscut în faza de urmărire penală comiterea faptelor, mai puţin inculpatul P.I., care a declarat că el a rămas împreună cu A.C. în afara curţii victimei, ori A.C. şi ceilalţi doi inculpaţi confirmă faptul că P.I. a intrat şi el în curte, dar s-a oprit în apropierea porţii, spre deosebire de C.C. şi R.I., care au mers şi s-au uitat pe geam în camera unde se aflau victima şi celelalte persoane, declaraţia martorei A.M. care a arătat că s-a uitat pe geam şi a văzut afară şase persoane, recunoscându-l pe inculpatul P.I., cu declaraţia martorului R.C.I. care a declarat în faţa instanţei că a văzut când victima a fost lovită şi l-a recunoscut din grupul de agresori pe inculpatul P.I., declaraţiile martorilor R.N., R.C.I., R.A., R.D.E.; C.A.M., A.M. şi R.M. care erau în casă în momentul în care victima a intrat şi a spus că i-a bătaie la el în poartă şi cu concluziile Raportului medico-legale de necropsie al I.M.L. Iaşi din 07 decembrie 2009 din care a rezultat că victima infracţiunii prezenta un traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie cerebrală, hematom subdural temporo-parietal stâng, două plăgi contuze epicraniene, mai multe tumefacţii echimotice şi exepriaţii, echimoză antebraţ stâng, fractură falangă proximală deget 2 mâna stângă, excoriaţii antebraţ drept, echimoze violacee în zona ochiului şi pleoapei stângi, a pavilionului urechii drepte, fiind produse prin lovituri active repetate cu corpuri contondente, care puteau fi: bâte, pumni, picior, între leziunile de violenţă şi deces există o legătură directă de cauzalitate.

În drept, prima instanţa a apreciat că, faptele inculpaţilor C.C., R.I. şi P.I. care în noaptea de 06 noiembrie 2009 au pătruns fără drept în curtea victimei R.C., inculpatul P.I. rămânând în apropierea porţii în timp ce inculpaţii C.C. şi R.I. se uitau pe geamul locuinţei, fiind surprinşi de victima R.C., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de "violare de domiciliu" în forma agravată prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat în acţiunea de intrare în curtea locuinţei victimei R.C. fără consimţământul acestuia, urmarea imediată constând în încălcarea libertăţii persoanei de a avea un domiciliu în care să-şi desfăşoare viaţa personală fără nici un amestec din partea altcuiva, iar între faptă şi urmarea imediată existând legătură directă de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a apreciat că inculpaţii au acţionat cu intenţie directă, acesta prevăzând şi urmărind rezultatul faptelor lor, aspect care rezultă din aspectul că nici măcar nu au încercat să discute cu victima.

Referitor la încadrarea faptelor săvârşite de inculpaţi, instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. pen., acţiunea de intrare în curtea locuinţei victimei R.C. fără consimţământul acestuia realizându-se pe timp de noapte.

Faptele inculpaţilor C.C., R.I. şi A.C., care în noaptea de 6 noiembrie 2009, au aplicat mai multe lovituri în cap şi peste corp victimei R.C., pe drumul sătesc din Deleni, jud. Iaşi, producându-i leziuni grave craniene care au condus la decesul victimei la câteva ore de la producerea agresiunii, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor "omor calificat", prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat în acţiunea de lovire a victimei cu bâte, pumni, picior în zona capului, urmarea imediată constând în decesul acesteia, conform concluziilor examinărilor medico-legale efectuate în cauză, moartea a fost violentă, iar între leziunile traumatice şi decesul victimei există legătură directă de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a apreciat că inculpaţii au acţionat cu intenţie directă acesta prevăzând şi urmărind rezultatul faptei sale, aspect care rezultă din zona vitală care a fost agresată, respectiv zona capului.

Referitor la încadrarea faptei săvârşite de inculpaţi, instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 175 lit. i) C. pen., lovirea producându-se, în loc public, respectiv pe drumul comunal.

Fapta inculpatului P.I., care a fugit pe drumul sătesc împreună cu ceilalţi inculpaţi, urmăriţi de victimă, a început să arunce cu pietre în picioarele şi spatele victimei pentru a o împiedica să-l lovească pe coinculpatul R.I., apoi a supravegheat drumul şi casele mărginaşe pentru a nu fi surprinşi de cineva în timp ce ceilalţi trei inculpaţi l-au lovit cu bâtele şi cu pumnii pe R.C., acesta decedând în aceeaşi noapte ca urmare a leziunilor grave suferite, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "complicitate la omor calificat", prev. de art. 26 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat în acţiunea de supraveghere a drumului şi a caselor mărginaşe pentru a nu fi surprinşi de cineva în timp ce ceilalţi trei inculpaţi l-au lovit cu bâtele şi cu pumnii pe R.C., consolidând astfel rezoluţiunea infracţională a celorlalţi inculpaţi, urmarea imediată constând în decesul victimei, conform concluziilor examinărilor medico-legale efectuate în cauză, moartea a fost violentă, iar între leziunile traumatice şi decesul victimei există legătură directă de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a apreciat că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, acesta prevăzând şi urmărind rezultatul faptei sale, aspect care rezultă din faptul că a văzut că ceilalţi inculpaţi lovesc victima în zona vitală care a fost agresată, respectiv zona capului.

Referitor la încadrarea faptei săvârşită de inculpat, instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 175 lit. i) C. pen., activitatea infracţională realizându-se în loc public în loc public, respectiv pe drumul comunal.

Referitor la cererile de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., respectiv lovituri cauzatoare de moarte, formulate de inculpaţii C.C., R.I. şi A.C. deoarece nu au avut intenţia de a ucide victima, prima instanţa le-a apreciat ca nefondate pentru următoarele considerente:

Conform concluziilor Raportului medico-legale de necropsie al I.M.L. Iaşi din 07 decembrie 2009 rezultă că victima infracţiunii prezenta un traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie cerebrală, hematom subdural temporo-parietal stâng, două plăgi contuze epicraniene, mai multe tumefacţii echimotice şi exepriaţii, echimoză antebraţ stâng, fractură falangă proximală deget 2 mâna stângă, excoriaţii antebraţ drept, echimoze violacee în zona ochiului şi pleoapei stângi, a pavilionului urechii drepte, fiind produse prin lovituri active repetate cu corpuri contondente, care puteau fi: bâte, pumni, picior, între leziunile de violenţă şi deces există o legătură directă de cauzalitate. Prin urmare, în condiţiile în care, inculpaţii au lovit victima într-o zonă vitală a corpului, respectiv în cap şi cu un obiect contondent, respectiv bâtă, iar aceştia au înţeles să se oprească din aplicarea loviturilor în momentul în care a apărut martorul R.N., fratele victimei, instanţa a apreciat că aceştia au prevăzut urmarea imediată a faptelor lor, respectiv decesul victimei şi au urmărit producerea acestuia, niciunul dintre inculpaţi neacţionând pentru a întrerupe atacul asupra victimei.

Referitor la susţinerea apărătorului inculpatului P.I. în sensul de a se dispune o soluţie de achitare în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) şi e) C. proc. pen., prima instanţa a apreciat ca nefondată, având în vedere că din ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii, rezultă că este pe deplin dovedită vinovăţia sub forma intenţiei directe a inculpatului cu privire la cele două infracţiuni pentru care este cercetat, respectiv complicitate la infracţiunea de omor calificat şi violare de domiciliu.

Prin urmare:

1. În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. i) C. pen. inculpatul C.C., a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat”.

În baza disp. art. 65 alin. (2) şi art. 66 C. pen. s-a interzis inculpatului C.C. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 7 ani.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. inculpatul C.C., a fost condamnat pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „violare de domiciliu”.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului C.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

2. În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. i) C. pen. inculpatul R.I., a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat”.

În baza disp. art. 65 alin. (2) şi art. 66 C. pen. s-a interzis inculpatului R.I. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 7 ani.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. inculpatul R.I., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „violare de domiciliu”.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul R.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului R.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

3. În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. i) C. pen. inculpatul A.C., a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat”.

În baza disp. art. 65 alin. (2) şi art. 66 C. pen. s-a interzis inculpatului A.C. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 7 ani.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului A.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

4. În baza art. 26 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen. inculpatul P.I., a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „complicitate la omor calificat”.

În baza disp. art. 65 alin. (2) şi art. 66 C. pen. s-a interzis inculpatului P.I. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 7 ani.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. inculpatul P.I., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „violare de domiciliu”.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului P.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respectiv dispoziţiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în parte specială pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpaţi este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, aşa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise – noaptea şi pe drumul comunal, şi nu în ultimul rând urmarea cea mai gravă produsă, respectiv pierderea unei vieţi.

La rândul lor, inculpaţii prezintă un pericol social, fapt dovedit de modalitatea şi împrejurările în care au comis infracţiunile, instanţa a apreciat că reinserţia socială a inculpaţilor nu poate avea loc decât prin stabilirea şi, ulterior, aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu executare efectivă în regim de detenţie, dar având în vedere faptul că inculpaţii nu au antecedente penale, iar din caracterizările depuse şi din declaraţiile martorilor în circumstanţiere rezultă că aceştia nu sunt cunoscuţi ca fiind persoane violente sau cu un comportament antisocial, pedepsele au fost orientate spre minimul special, respectiv 15 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat şi 3 ani închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu.

Cu privire la faptul că a aplicat aceleaşi pedepse pentru cei patru inculpaţi, prima instanţă a reţinut următoarele:

Inculpaţii C.C., R.I. şi A.C. au contribuit în mod egal la săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen., în condiţiile în care leziunile produse victimei au rezultat în urma aplicării unor lovituri active repetate cu corpuri contondente, care puteau fi: bâte, pumni, picior, în zona capului, între leziunile de violenţă şi deces existând o legătură directă de cauzalitate, neputându-se stabili dacă lovitura unui anumit inculpat a condus la decesul victimei.

Referitor la inculpatul P.I. cercetat pentru infracţiunea de complicitate la omor calificat, instanţa a aplicat aceeaşi pedeapsă ca şi a autorilor infracţiunii de omor calificat, având forma de complicitate materială realizată prin supravegherea zonei în timp ce ceilalţi trei inculpaţi agresau victima, acţiunea sa fiind de natură să contribuie la încurajarea autorilor să continue lovirea victimei.

Referitor la susţinerile apărătorilor inculpaţilor în sensul ca la individualizarea pedepsei instanţa să reţină o anumită stare de provocare deoarece victima a plecat în urmărirea inculpaţilor înarmată cu o bâtă, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., în condiţiile în care astfel cum s-a reţinut inculpaţii C.C., R.I. şi P.I. au pătruns fără drept în curtea victimei R.C., iar producerea unei puternice tulburări sau emoţii în persoana inculpaţilor nu este plauzibilă, victima fiind singură, iar inculpaţii în număr de patru, aceştia lovind victima în zona capului şi după ce au dezarmat-o.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., având în vedere natura infracţiunii pentru care a dispus condamnarea, activitate infracţională ce denotă un comportament deosebit de nedemn, incompatibile cu dreptul de a fi ales.

Referitor la măsura preventivă a arestării inculpaţilor, instanţa a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive nu s-au schimbat, ci dimpotrivă ele subzistă şi impun în continuare, pentru aceleaşi considerente mai sus prezentate, privarea de libertate a acestora.

În consecinţă, în baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menţinerea arestării inculpaţilor, iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dispus deducerea din pedepsele aplicate a perioadei reţinerii şi arestării preventive, la 08 noiembrie 2009 la zi.

În baza art. 357 pct. 2 lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către părţile civile R.N. şi R.M. cu domiciliul în com. Deleni, jud. Iaşi a telefonului mobil ce a aparţinut victimei R.C. ce se află la camera de corpuri delicte a Tribunalului Iaşi.

II. Referitor la latura civilă a cauzei, prima instanţă a constatat următoarele:

În şedinţa publică din 11 martie 2010, părţile civile R.N. şi R.M. au solicitat de la inculpaţi suma de 19.565,29 RON reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli de înmormântare şi praznice şi suma de 50.000 RON de la fiecare inculpat cu titlu de daune morale.

Cu privire la daunele materiale, respectiv suma de 19.565,29 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare şi praznice, instanţa a apreciat că acestea au fost pe deplin dovedite cu înscrisuri şi cei doi martori, G.I. şi M.E., în cauză fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 C. civ., existând: fapta ilicită a inculpaţilor – acţiunea de lovire a victimei cu bâte, pumni, picior în zona capului şi acţiunea de supraveghere a drumului şi a caselor mărginaşe; prejudiciul - decesul victimei şi efectuarea cheltuielilor cu înmormântarea acesteia şi cu praznicele ulterioare, vinovăţia inculpaţilor - sub forma intenţiei şi legătură directă de cauzalitate dintre faptele licite şi urmarea produsă.

Cu privire la daunele morale, respectiv suma de 50.000 RON de la fiecare inculpat, prima instanţa a apreciat că şi acestea au fost pe deplin dovedite cu cei doi martori, G.I. şi M.E., în cauză fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 C. civ., existând: fapta ilicită a inculpaţilor – acţiunea de lovire a victimei cu bâte, pumni, picior în zona capului şi acţiunea de supraveghere a drumului şi a caselor mărginaşe; prejudiciul - decesul victimei şi suferinţa inerentă produsă părinţilor victimei, vinovăţia inculpaţilor - sub forma intenţiei şi legătura directă de cauzalitate dintre faptele licite şi urmarea produsă. La reţinerea sumei totale de 200.000 RON reprezentând daune morale, instanţa a avut în vedere şi faptul că practica judiciară a acordat în mod constant despăgubirile morale mult mai substanţiale, decât suma solicitată de părţile civile, pentru infracţiuni care au avut acelaşi rezultat, pierderea unei vieţi, dar care au fost săvârşite cu forma de vinovăţie a culpei.

Prin urmare, în baza disp. art. 14 şi respectiv art. 346 C. proc. pen. instanţa a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile R.N. şi R.M. cu domiciliul în com. Deleni, jud. Iaşi şi a obligat în solidar inculpaţii C.C., fiul lui D. şi M., născut la data de 20 mai 1989 în Hârlău, jud. Iaşi cetăţean român, studii 10 clase, necăsătorit, fără antecedente, R.I., zis "N.", fiul lui I. şi M., născut la data de 09 martie 1987 în Hârlău, jud. Iaşi, cetăţean român, studii 11 clase, căsătorit şi în curs de divorţ, A.C., fiul lui G. şi E., născut la data de 23 noiembrie 1981 în Hârlău, jud. Iaşi, cetăţean român, studii 8 clase, agricultor, necăsătorit şi P.I., fiul lui G. şi R., născut la data de 07 ianuarie 1987 în Iaşi domiciliat în com. Deleni, jud. Iaşi, cetăţean român, studii 11 clase, şomer, necăsătorit, să achite în solidar către părţile civile suma de 19.565,29 RON reprezentând daune materiale şi 200.000 RON reprezentând daune morale.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ., cu referire la art. 313 din Legea nr. 95/2006, actualizată, s-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile şi inculpaţii au fost obligaţi să plătească în solidar părţilor civile Serviciul de Ambulanţă Iaşi suma de 1.313 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport ale victimei pe traseul Deleni - Iaşi şi Spitalului Clinic de Urgenţe Iaşi suma de 2.755,52 RON, la care se adaugă dobânda de referinţă a BNR până la achitarea efectivă a prejudiciului, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate victimei în ziua de 07 noiembrie 2009.

În baza disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii C.C., R.I., A.C. şi P.I. să achite sume de 500 RON fiecare reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal.

În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea primei instanţe a fost apelată de inculpaţii C.C., R.I., A.C. şi P.I. şi criticată ca nelegală şi netemeinică.

Prin apelul declarat, inculpatul C.C. a invocat următoarele critici:

- soluţia pronunţată de prima instanţă privind condamnarea sa pentru infracţiunea de violare de domiciliu este rezultatul unei greşite interpretări a probelor administrate ce nu confirmă pătrunderea fără drept în curtea locuinţei victimei.

Prin declaraţia dată în faza urmăririi penale a arătat că nu a intrat în curte, incidentul cu victima având loc în faţa curţii, în timp ce se afla pe o bancă în stradă împreună cu ceilalţi coinculpaţi.

În lipsa unui suport probator care să dovedească vinovăţia sa în comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, soluţia primei instanţe este greşită, în cauză impunându-se pronunţarea unei soluţii de achitare;

- sub aspectul infracţiunii de omor calificat apelantul consideră că a fost reţinută greşit contribuţia sa materială directă în condiţiile în care nu a lovit victima cu parul în cap, ci a intervenit doar pentru aplanarea conflictului şi pentru a împiedica pe victimă să-l lovească pe inculpatul R.I. fără a urmări sau a dori vreun moment decesul victimei;

- în mod greşit, prima instanţă nu a reţinut în cauză circumstanţa atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. justificată de conduita extrem de violentă a victimei care înarmată cu o bâtă şi însoţită de o altă persoană – R.C.I. de asemenea înarmată, i-a urmărit cu intenţia de a-i agresa;

- sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, apelantul a solicitat a se ţine seama de faptul că este persoana cu o conduită anterioară foarte bună, apreciată în societate, ce nu prezintă pericol social;

- în latura civilă, inculpatul a susţinut că instanţa de fond a apreciat greşit întinderea daunelor materiale şi morale acordate părţilor civile ce nu au prezentat probe care să confirme suma de 19.565,29 RON, iar cuantumul daunelor morale a fost calculat contrar dispoziţiilor legale şi practicii judiciare ce stabilesc că acoperirea prejudiciului moral trebuie să aibă în vedere suferinţa şi paguba părţilor vătămate.

Pentru aceste motive, a solicitat reaprecierea cuantumului despăgubirilor civile stabilite de prima instanţă în raport şi de circumstanţa provocării ce trebuie reţinută în cauză.

Criticile formulate de inculpatul apelant R.I. au vizat următoarele aspecte:

- evaluarea juridică a activităţii sale infracţionale a fost făcută greşit de către prima instanţă ce nu a ţinut seama de faptul că nu a acţionat cu intenţia directă sau indirectă de a ucide, nu a prevăzut urmarea certă a acţiunilor exercitate şi nu a urmărit producerea rezultatului, pe care nu l-a acceptat, ci cu intenţia de a se apăra pe sine şi pe ceilalţi inculpaţi, iar moartea victimei reprezintă un rezultat ce a depăşit intenţia sa;

- în raport de împrejurările concrete ale cauzei trebuia reţinută în cauză circumstanţa atenuantă a provocării, victima fiind cea care a iniţiat agresiunea urmărindu-l şi încercând să-l lovească, conduită ce i-a produs o tulburare psihică sub imperiul căreia a acţionat;

- greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate, fără a se da eficienţă circumstanţelor personale – lipsa antecedentelor penale, buna conduită anterioară şi atitudinea ulterioară caracterizată prin sinceritate şi regret – ce justifică reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, a solicitat, urmare redozării cuantumului pedepsei, aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Inculpatul A.C. a susţinut că:

- instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt contrară probatoriului administrat ce nu dovedeşte că ar fi agresat victima cu pumnii în timp ce aceasta era căzută;

- chiar dacă ar fi real că a aplicat victimei lovituri cu pumnul peste faţă şi gât, aceste lovituri nu au condus la moartea victimei şi nu evidenţiază faptul că ar fi urmărit decesul acesteia;

- nu s-a dovedit că activitatea sa materială a ajutat pe ceilalţi coinculpaţi sau a contribuit în vreun fel la producerea rezultatului.

În raport de aceste motive, a solicitat reevaluarea activităţii sale infracţionale ce nu a avut ca urmare decesul victimei, ci cel mult o vătămare corporală a acesteia şi pe cale de consecinţă recalificarea juridică a faptei;

- în cauză trebuia să se dea eficienţă prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. în condiţiile în care nu a pătruns în curtea locuinţei victimei, a fost urmărit şi lovit cu bâta de către numitul R.C.I., ce o însoţea pe victimă;

- la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond nu a ţinut cont de activitatea materială efectivă, apreciind pentru toţi inculpaţii aceeaşi pedeapsă; considerând că răspunderea penală şi întinderea pedepsei trebuie să fie în raport cu activitatea efectivă şi personală, pe fondul stării de provocare, apelantul a solicitat reanalizarea cuantumului pedepsei aplicate;

- în latura civilă a cauzei, a solicitat reaprecierea cuantumului daunelor materiale şi morale acordate ţinându-se seama şi de circumstanţa provocării.

Motivându-şi apelul declarat, inculpatul P.I. a formulat următoarele critici:

- încadrarea juridică dată faptei sale este eronată întrucât nu a avut intenţia să suprime viaţa victimei, dimpotrivă a încercat să aplaneze conflictul şi a aruncat cu pietre pentru a despărţi victima de inculpaţi; după terminarea conflictului, victima s-a deplasat la domiciliul său şi a refuzat să meargă la spital pentru a i se acorda îngrijiri medicale, decesul intervenind după circa 8 - 10 ore.

În raport de aceste elemente, consideră că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la loviri cauzatoare de moarte prev. şi ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 183 C. pen.

- pe planul individualizării pedepsei a susţinut că ,,prima instanţă nu a ţinut seama de contribuţia sa sub forma complicităţii, de lipsa antecedentelor penale şi de faptul că este o persoană integrată social, cu o bună conduită în familie şi comunitate conform caracterizărilor depuse la dosar;

- în latura civilă, a solicitat reanalizarea daunelor materiale şi morale prin prisma contribuţiei sale la săvârşirea infracţiunii în calitate de complice.

Curtea examinând hotărârea apelată şi actele şi lucrările dosarului de fond, prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat următoarele:

Instanţa de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, fiind evidenţiate aspectele concordante ce susţin vinovăţia inculpaţilor şi probele ce au servit ca temei la soluţionării cauzei.

De asemenea, a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor formulate de inculpaţi, argumentându-şi soluţia de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt şi de drept ce au fundamentat opinia, a analizat elementele de fapt şi de drept pe care şi-a întemeiat soluţia de condamnare pronunţată rezolvând astfel fondul cauzei şi făcând posibil controlul judiciar.

Ţinând seama de dispoziţiile art. 289 C. proc. pen., instanţa de fond şi-a îndeplinit obligaţia de a readministra probele din cursul urmăririi penale pentru a fi percepute prin filtrul punctelor de vedere exprimate de către toate părţile în şedinţa publică.

Astfel, prima instanţă a procedat la audierea martorilor din lucrări R.N., R.C.I., R.A., R.M., C.A.M., R.D.E., A.M., a admis probele solicitate de inculpaţi – acte şi martori în circumstanţiere şi de părţile civile - înscrisuri şi martori pentru dovedirea pretenţiilor civile – şi în consecinţă a audiat martorii N.G., R.M., G.I. şi M.E.

Pe baza analizei amănunţite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar şi a celor administrate în mod nemijlocit în faza cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă, existând probe certe de vinovăţie a inculpaţilor C.C., R.I., A.C. şi P.I. în săvârşirea faptelor, probe ce au înlăturat prezumţia de nevinovăţie instituită de dispoziţiile art. 66 alin. (2) C. proc. pen.

Vinovăţia inculpaţilor C.C., R.I., A.C. şi P.I. în comiterea faptelor a fost reţinută corect de prima instanţă pe baza procesului-verbal de cercetare la faţa locului şi conducere în teren de către martorii R.C.I. şi R.N., a planşelor fotografice privind aspectele fixate şi urmele ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului, precum şi cu examinarea obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei, a concluziilor Raportului de necropsie medico-legală ce atestă că moartea victimei R.C. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie cerebrală, hemoragie subarahnoidiană, hematom subdural, plăgi contuze epicraniene, leziunile fiind produse prin loviri active repetate cu corpuri contondente, iar, între leziuni şi deces există o legătură directă de cauzalitate, a depoziţiilor date de martorii R.N., R.C.I., R.A., R.D.E., C.A.M., A.M., R.M. şi a declaraţiilor inculpaţilor.

Audiaţi în faza urmăririi penale, inculpaţii C.C., R.I. şi A.C. au recunoscut comiterea faptelor şi au relatat în detaliu circumstanţele concrete în care s-a derulat activitatea infracţională şi contribuţiile avute de fiecare la aceasta.

Inculpatul P.I. a recunoscut sprijinul acordat celorlalţi inculpaţi în timpul derulării activităţii infracţionale şi a relatat maniera de implicare a fiecăruia în lovirea victimei. A negat că ar fi intrat în curtea locuinţei victimei, declarând că a rămas cu inculpatul A.C. în uliţă.

În faţa primei instanţe, inculpaţii au declarat că nu doresc să fie audiaţi, prevalându-se de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul P.I. precizând că nu a fost în curtea victimei şi nu a văzut ce s-a întâmplat când s-au lovit părţile implicate în conflict, el doar a aruncat cu pietre şi a fugit de la locul faptei.

În faza apelului, inculpaţii şi-au menţinut poziţia adoptată şi nu au dorit să dea declaraţie.

Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, prima instanţă a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. ce impun a se face o analiză a tuturor probelor administrate şi a se argumenta soluţia pronunţată pe acele probe care coroborate susţin situaţia de fapt reţinută.

Din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor date în faza urmăririi penale cu constatările din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, din Raportul de necropsie medico-legală şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză au rezultat contribuţiile concrete ale inculpaţilor la săvârşirea infracţiunilor şi consecinţele acestora.

Astfel, în ce priveşte infracţiunea de violare de domiciliu reţinută în sarcina inculpaţilor C.C., R.I. şi P.I. s-a probat cu certitudine faptul că în noaptea de 6 noiembrie 2009, cei trei inculpaţi au pătruns fără drept, în curtea locuinţei victimei R.C., inculpatul P.I. rămânând în apropierea porţii în timp ce inculpaţii C.C. şi R.I. se uitau pe geamul locuinţei, fiind surprinşi de victimă.

În acest sens, elocvente sunt:

- depoziţiile date de inculpaţii C.C. şi R.I. în faza urmăririi penale prin care au relatat că au intrat în curte împreună cu inculpatul P.I., s-au uitat pe geam şi au fugit în uliţă când victima a ieşit în curte şi i-a surprins;

- declaraţiile inculpatului P.I. care, în mod constant, i-a indicat pe inculpaţii C.C. şi R.I. ca fiind cei ce au pătruns în curtea victimei, s-au uitat pe geam şi fiind surprinşi de victimă au fugit şi s-au aşezat pe o bancă de peste drum.

Cu privire la participarea sa la comiterea acestei fapte, iniţial, în faza urmăririi penale a declarat că a rămas în stradă, ulterior, în aceeaşi fază a procesului penal, a relatat că a intrat doar după poartă şi nu a mai înaintat, iar, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti a susţinut că nu a pătruns în curtea locuinţei victimei.

- relatările făcute de inculpatul A.C. ce a descris în detaliu condiţiile în care inculpaţii C.C., R.I. şi P.I. au intrat în curtea locuinţei victimei R.C.;

- depoziţia martorei A.M. din cursul urmăririi penale, persoană ce se afla în locuinţa victimei în seara zilei de 6 noiembrie 2009 şi a declarat că s-a uitat pe geam şi l-a văzut pe inculpatul P.I. în curte.

Evaluând toate aceste probe, Curtea a constatat că, în mod judicios, a apreciat prima instanţă că este dovedită pe deplin participarea inculpaţilor C.C., R.I. şi P.I. la comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, prin coroborarea declaraţiilor tuturor inculpaţilor, date imediat după fapte, declaraţii care coincid în toate aspectele relevante şi se coroborează cu împrejurările relevate şi de martora A.M.

Declaraţiile date de inculpatul P.I. prin care a prezentat varianta neimplicării sale în acţiunea de pătrundere, fără drept, în curtea locuinţei victimei au fost evaluate de prima instanţă în contextul tuturor probelor administrate în cauză şi au fost înlăturate în mod just întrucât nu se coroborează cu restul probelor administrate şi sunt infirmate chiar de declaraţia dată de acelaşi inculpat în faţa procurorului prin care a recunoscut că a intrat în curte, dar, a rămas în apropierea porţii.

De asemenea, analiza depoziţiei date în faza cercetării judecătoreşti de către martora A.M. prin care aceasta a revenit şi a susţinut că nu s-a uitat pe geam şi nu a văzut cine era în curte, în contextul probator al cauzei a îndreptăţit instanţa de fond să nu o reţină sub acest aspect întrucât revenirea sa nu a fost justificată, nefiind dovedită exercitarea asupra sa a unor mijloace de constrângere enumerate de art. 68 C. proc. pen. pentru ca declaraţia sa iniţială dată imediat după derularea evenimentelor să-şi piardă valoarea probatorie şi nu se coroborează cu restul probelor administrate.

Concluzionând, faţă de întreg materialul probator administrat şi elementele evidenţiate în urma analizării acestuia, în mod justificat, prima instanţă a reţinut, fără putinţă de tăgadă, vinovăţia inculpaţilor C.C., R.I. şi P.I. în comiterea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., criticile formulate de inculpaţi prin apelurile declarate sub acest aspect s-a reţinut a fi neîntemeiate.

În ce priveşte infracţiunea de omor calificat reţinută în sarcina inculpaţilor C.C., R.I. şi A.C., sub forma coautoratului şi a complicităţii în cazul inculpatului P.I., Curtea a constatat că prin apelurile promovate inculpaţii au criticat soluţia de condamnare dispusă în sensul că prima instanţă nu a stabilit corect contribuţia fiecăruia, consecinţele acţiunii comise de fiecare dintre ei, intenţia reală cu care au acţionat, cu consecinţa unei greşite calificări juridice a faptelor, precum şi nereţinerea în cauză a circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Instanţa de apel a apreciat criticile invocate ca fiind nefondate.

Astfel, din coroborarea constatărilor din procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 7 noiembrie 2009 şi a planşelor fotografice ce relevă locul unde s-a consumat agresiunea asupra victimei R.C., cu concluziile raportului de necropsie încheiat de I.M.L. Iaşi ce atestă faptul că victima a prezentat un traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie cerebrală, hematom subdural tempero-parietal stâng, două plăgi contuze epicraniene, mai multe tumefacţii şi excoriaţii, echimoză antebraţ stâng, fractură falangă proximală deget 2 mâna stângă, excoriaţii antebraţ drept, echimoze violacee în zona ochiului şi pleoapei stângi, a pavilionului urechii drepte, leziuni produse prin loviri active repetate cu corpuri contondente, între leziuni şi deces existând o legătură directă de cauzalitate, cu declaraţiile inculpaţilor ce au relatat circumstanţele concrete în care s-a derulat conflictul şi contribuţiile avute de fiecare la agresarea fizică a victimei, cu declaraţia martorului R.N. ce relevă că i-a surprins pe inculpaţi în timp ce fugeau de la locul faptei, datorită apariţiei sale, că a ridicat victima de jos şi a condus-o la locuinţa acesteia unde i-a acordat îngrijiri, declaraţia martorului R.C.I. ce a indicat circumstanţele de loc, mod şi timp în care au acţionat inculpaţii, declaraţiile martorilor R.D.E., C.A.M., A.M. şi R.M. ce se aflau în locuinţa victimei în seara zilei de 6 noiembrie 2009, anterior, dar şi ulterior agresării victimei rezultă, în mod neechivoc, vinovăţia inculpaţilor C.C., R.I. şi A.C. în săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi a inculpatului P.I. în comiterea infracţiunii de complicitate la omor calificat.

S-a mai reţinut că elementele probatorii menţionate mai sus au relevat faptul că în seara zilei de 6 noiembrie 2009 în jurul orelor 22.00 inculpaţii au luat hotărârea să găsească o fată pentru a întreţine relaţii sexuale, drept pentru care s-au deplasat în preajma locuinţei victimei, unde se afla şi minora A.M., pe care o căutau; inculpaţii C.C., R.I. şi P.I. au mers în curtea victimei, s-au uitat pe geam după fata pe care o căutau, timp în care din casă a ieşit victima ce dorea să meargă la beci, inculpaţii fiind surprinşi, au fugit şi s-au aşezat pe o bancă de peste drum; victima a mers după inculpaţi şi i-a întrebat ce caută, iar inculpatul C.C. a lovit-o de mai multe ori cu pumnii în faţă, determinând retragerea victimei care s-a dus în casă, le-a povestit celor din interior ce a păţit, după care s-a înarmat cu o bâtă şi a ieşit din nou, fiind urmat de martorul R.C.I. care s-a înarmat şi el cu un lemn; victima l-a ajuns pe inculpatul R.I., a încercat să-l lovească, dar acesta s-a ferit de fiecare lovitură, retrăgându-se din faţa victimei, în acelaşi timp inculpatul P.I., aflat la 5 - 6 m mai la deal, a aruncat cu pietre spre victimă; inculpatul A.C. a fost ajuns de martorul R.C.I. care l-a culcat la pământ, dar a fost salvat de inculpatul C.C. care i-a smuls bâta din mână şi i-a aplicat martorului o lovitură în zona umărului stâng, determinând fuga acestuia; inculpatul C.C. s-a îndreptat spre victimă, a lovit-o cu bâta în spate, după care a prins-o cu mâinile pe la spate, fiind muşcat de degetul mare; inculpatul R.I. i-a smuls victimei bâta din mână după care i-a aplicat mai multe lovituri în cap, la fel şi inculpatul C.C. cu bâta luată de la martorul R.C.I., după aceste lovituri victima a căzut la pământ cu faţa în jos, fiind întoarsă de inculpatul A.C. care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul peste faţă şi gât.

Acelaşi probatoriu a dovedit şi faptul că în timpul agresării victimei de către inculpaţii C.C., R.I. şi A.C., inculpatul P.I. le-a acordat sprijin moral şi material supraveghind zona în care se derula conflictul pentru a nu fi surprinşi de persoanele ce ar fi putut veni în ajutorul victimei sau de vecini şi aruncând cu pietre asupra victimei.

Victima a fost abandonată după ce la faţa locului a ajuns fratele acesteia, R.N., care i-a alungat pe inculpaţi şi a ajutat victima să se ridice şi să ajungă acasă, de unde a fost transportată la spital şi operată, decedând însă ca urmare a leziunilor grave suferite.

S-a apreciat că, în raport de situaţia de fapt relevată de probe, prima instanţă a stabilit corect că inculpaţii C.C., R.I. şi A.C. au comis în calitate de coautori acte materiale de lovire a victimei cu bâte, pumni, picioare în zona capului, producându-i leziuni grave craniene care au condus la decesul victimei la câteva ore de la producerea agresiunii.

Din succesiunea desfăşurării acţiunii infracţionale rezultă că toţi trei inculpaţii au acţionat în deplin consens, prin acte care s-au completat reciproc şi alcătuiesc activitatea unică, indivizibilă de executare a faptei de omor şi cauza urmării socialmente periculoasă, indiferent de valoarea contributivă separată a fiecăruia la producerea rezultatului survenit.

Practica judiciară este constantă în sensul că în acele situaţii în care mai multe persoane, acţionând cu aceeaşi finalitate – uciderea victimei – au aplicat acesteia numeroase lovituri, ne aflăm în faţa unui caz de coautorat, chiar dacă numai una dintre loviturile date a fost mortală; activitatea fiecărui participant, constituind o parte dintr-o activitate indivizibilă de săvârşire a omorului, nu se poate vorbi numai de un autor şi de mai mulţi complici deoarece toţi participanţii sunt coautori.

De aceea, nici nu este necesar – pentru determinarea poziţiei juridice a fiecărui participant - să se stabilească care anume dintre ei a dat lovitura ce a produs moartea.

De asemenea, prima instanţă a reţinut, în mod corect, că inculpatul P.I. a contribuit în mod imediat la săvârşirea faptei de omor calificat, prin aruncarea cu pietre spre victimă şi ulterior prin asigurarea pazei ce a determinat ca inculpaţii C.C., R.I. şi P.I. să acţioneze fără vreo reţinere, activitate ce îmbracă forma complicităţii.

Sub aspect subiectiv, prin apelurile declarate, inculpaţii au susţinut că nu au acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei şi pe cale de consecinţă evaluarea juridică dată faptei este greşită, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de lovire şi vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Examinând criticile apelanţilor prin raportare la datele cauzei, Curtea a constatat că sunt neîntemeiate.

Din punct de vedere al laturii subiective, infracţiunea de loviri şi vătămări cauzatoare de moarte este o infracţiune praterintenţionată. Lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârşeşte cu intenţie, iar, urmarea mai gravă produsă - moartea victimei - i se atribuie făptuitorului pe baza culpei.

Prin urmare, făptuitorul îşi dă seama şi vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală, dar se produce moartea acesteia, rezultat pe care, fie că l-a prevăzut, dar, a crezut că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deşi putea şi trebuia să-l prevadă.

Sub acest aspect, atât în doctrină cât şi în jurisprudenţă, s-a subliniat că poziţia subiectivă a făptuitorului - intenţia de a ucide sau de a lovi sau vătăma integritatea corporală - se stabileşte în fiecare caz ţinându-se seama de instrumentul folosit de făptuitor, de zona corpului vizată, numărul loviturilor, intensitatea acestora, precum şi de toate celelalte împrejurări concrete în contextul cărora a fost săvârşită fapta.

În speţă, rezultă din actele dosarului că inculpaţii C.C., R.I. şi A.C. au lovit cu bâtele, pumnii şi picioarele victima într-o zonă vitală, respectiv în cap, în timp ce se afla la pământ şi nu mai riposta, iar inculpatul P.I. pe perioada agresării victimei de către ceilalţi inculpaţi deşi a auzit strigătele de durere ale acesteia, nu a intervenit, ci, dimpotrivă a supravegheat zona pentru a anunţa o eventuală apariţie a unor persoane ce ar fi putut veni în ajutorul victimei.

Inculpaţii au încetat agresiunea asupra victimei şi au abandonat-o după ce la faţa locului a ajuns fratele acesteia şi i-a alungat.

În urma loviturilor primite, victima a prezentat traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie cerebrală, hemoragie subarahnoidiană, hematom subdural, plăgi contuze epicraniene, leziuni ce dovedesc că inculpaţii au aplicat victimei lovituri repetate, de intensitate mare asupra unei zone vitale a corpului, având drept consecinţă numeroase leziuni grave ce au cauzat decesul victimei.

Toate aceste elemente îndreptăţesc concluzia că inculpaţii au avut reprezentarea rezultatului acţiunii lor – moartea victimei – ceea ce caracterizează intenţia de a ucide, specifică infracţiunii de omor.

Nici critica formulată de apelanţi privind reţinerea în cauză a circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. nu a putut fi primită.

Potrivit acestui text, constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.

Din împrejurările comiterii faptei şi din modul de a acţiona al inculpaţilor nu se poate desprinde concluzia că, în momentul săvârşirii faptei, se aflau într-o puternică stare de tulburare deoarece nu victima, ci, inculpaţii au provocat incidentul dintre părţi, mai întâi prin pătrunderea fără drept, în curtea locuinţei victimei care, surprinzându-i le-a atras atenţia asupra conduitei necorespunzătoare, ceea ce nu poate fi apreciat ca fiind un „act de violenţă” sau un „alt act ilicit grav”, de natură a aduce atingere demnităţii unei persoane, respectiv inculpaţilor, pentru a constitui un act provocator, în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen.

La acest act firesc al victimei, inculpatul C.C. a răspuns printr-un act de violenţă, constând în lovirea victimei, de mai multe ori, cu pumnii peste faţă, act care de această dată, trebuie considerat ca fiind un act provocator în sensul art. 73 lit. b) C. pen., la adresa victimei.

Victima, astfel provocată, a luat o bâtă şi a plecat după inculpaţi, urmată de martorul R.C.I., înarmat cu un lemn.

În continuarea incidentului, victima a încercat să-l lovească pe inculpatul R.I. care i-a smuls bâta din mână şi i-a aplicat mai multe lovituri în cap, la fel şi inculpatul C.C. cu bâta luată de la martorul R.C.I., (lovit şi alungat de inculpatul C.C.) şi ulterior de către inculpatul A.C. ce i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul peste faţă şi gât, fiind ajutat de inculpatul P.I. ce a aruncat cu pietre spre victimă şi a supravegheat zona.

În doctrină şi jurisprudenţă o astfel de situaţie a fost denumită „provocare la provocare” care nu poate fi reţinută ca stare de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpaţilor, deoarece riposta victimei a fost urmarea provocării anterioare săvârşite de inculpaţi, iar încercarea acesteia de a-i lovi pe inculpaţi nu poate fi considerată o provocare de natură să justifice o ripostă disproporţionată constând în lovirea victimei cu bâtele şi pumnii în mod repetat într-o zonă vitală cu consecinţa morţii acesteia.

Conflictul a fost declanşat de către inculpaţi ce au provocat-o pe victimă prin violarea domiciliului acesteia şi agresarea fizică fără motiv, astfel că fapta victimei de a-i fi urmărit şi de a fi încercat să-i lovească, nu a fost de natură a crea o surprindere a inculpaţilor care să-i determine să acţioneze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, astfel cum impun prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

În raport de cele menţionate, Curtea a apreciat ca neîntemeiată critica inculpaţilor referitoare la greşita nereţinere în favoarea lor a scuzei provocării.

Examinând hotărârea apelată şi sub aspectul tratamentului sancţionator aplicat inculpaţilor, Curtea a constatat următoarele:

În operaţiunea de individualizare a pedepselor, instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), analizează complexitatea pericolului social al faptelor deduse judecăţii, elementele subiective şi obiective ce au condus la săvârşirea infracţiunilor, personalitatea făptuitorilor şi necesităţile procesului de reeducare şi resocializare.

În speţă, Curtea a constatat că pedepsele la care au fost condamnaţi inculpaţii C.C., R.I., P.I. şi A.C. sunt rezultatul procesului de individualizare cu luarea în considerare a activităţii infracţionale concrete comise de fiecare inculpat, a gradului de pericol social concret al infracţiunilor comise relevat de împrejurările săvârşirii lor, de urmarea ireversibilă produsă, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum şi a circumstanţelor personale ale inculpaţilor – lipsa antecedentelor penale, buna conduită anterioară în familie şi societate şi atitudinea procesuală caracterizată prin recunoaştere şi regret.

Toate aceste elemente au fost avute în vedere la cuantificarea pedepselor aplicate inculpaţilor, de către instanţa fondului ce a manifestat clemenţă prin dozarea pedepselor în cuantum egal cu minimul special prevăzut de textul sancţionator, pedepse pe care Curtea le-a apreciat ca răspunzând cerinţelor legale, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpaţilor şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni.

Scopul pedepsei, aşa cum este definit în art. 52 C. pen., nu poate fi atins prin coborârea pedepselor sub limitele stabilite de prima instanţă ori prin schimbarea modalităţii de executare astfel cum solicită inculpaţii-apelanţi, pedepsele aplicate celor patru inculpaţi înfăptuind în concret atribuţiile sancţiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni şi de reinserţie socială a inculpaţilor, păstrându-se totodată o proporţie între gravitatea acţiunii infracţionale şi durata în timp necesară procesului educaţional de resocializare.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei criticată de inculpatul-apelant R.I. ce a solicitat reducerea cuantumului pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., Curtea a constatat că solicitarea contravine dispoziţiilor legale întrucât în situaţia în care s-ar fi apreciat că pot fi reţinute circumstanţele atenuante în favoarea inculpatului – ceea ce nu este cazul, potrivit celor expuse anterior -, dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen. prevăd că pedeapsa poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special, deci cel mult 5 ani închisoare, limită ce nu permite acordarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Pe de altă parte, chiar şi în situaţia în care dispoziţiile legale ar fi permis stabilirea unei pedepse în cuantum de maxim 4 ani închisoare, conform art. 861 alin. (1) lit. a) C. pen., periculozitatea socială a faptelor săvârşite, frecvenţa unor astfel de fapte, valorile sociale protejate – urmarea ireversibilă produsă nu justifică aprecierea că simpla pronunţare a unei condamnări constituie un avertisment suficient pentru ca inculpatul să nu mai săvârşească infracţiuni.

Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că nu pot fi reţinute criticile apelanţilor-inculpaţi privind greşita individualizare judiciară a pedepselor.

În soluţionarea laturii civile, instanţa de fond a reţinut că părţile civile R.N. şi R.M., părinţii victimei, sunt îndreptăţite la despăgubiri civile – daune materiale, în sumă de 19.565,29 RON şi daune materiale în cuantum de 200.000 RON.

În dovedirea acestor pretenţii, părţile civile au solicitat, instanţa încuviinţându-le, admiterea şi, respectiv administrarea probei testimoniale şi a probei cu înscrisuri.

Martorii G.I. şi M.E. au arătat că părţile civile au respectat obiceiul locului şi au făcut toate pomenirile tradiţionale pentru fiul lor, că la înmormântare au participat aproximativ 200 persoane, iar la praznicele ulterioare – 9 zile şi 40 zile – au fost aproximativ 30 - 40 persoane, respectiv 100 persoane fiind respectate toate datinile.

La dosar au fost depuse de părţile civile documente justificative – bonuri fiscale, facturi fiscale, chitanţe, aflate la dosarul de fond.

În stabilirea cuantumului daunelor materiale cuvenite celor două părţi civile, instanţa de fond, pe baza analizei înscrisurilor depuse la dosar şi a declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, a constatat, în mod corect, că au fost dovedite cheltuielile solicitate în cuantum de 19.565,29 RON.

Având în vedere natura cheltuielilor efectuate, cuantumul mediu al cheltuielilor necesare organizării unui praznic, numărul praznicelor realizate de părţile civile R.N. şi R.M., toate aceste coroborate justifică acordarea sumei de 19.565,29 RON, cu titlu de daune materiale, fiind de altfel de notorietate că persoanele care aparţin religiei creştin-ortodoxe cheltuiesc asemenea sume, cu înmormântarea unei persoane şi cu pomenirile ulterioare.

În ce priveşte întinderea daunelor morale acordate prin sentinţa apelată, Curtea a constatat că a fost apreciată, în mod corect, de instanţa de fond care a motivat în mod judicios existenţa certă a unui prejudiciu nepatrimonial, constând în suferinţa cauzată prin pierderea fiului.

Din punct de vedere civil, reparaţia acordată are în vedere exclusiv natura şi întinderea prejudiciului produs în patrimoniul părţilor civile, iar sub aspectul daunelor morale se are în vedere necesitatea ca acestea să reflecte o reparaţie echitabilă, în condiţiile în care suferinţele psihice nu pot fi cuantificate monetar.

Cuantificarea nu se poate raporta nici la rezultatul produs prin fapta ilicită, nici la resursele materiale ale persoanelor răspunzătoare sau ale părţilor civile, daunele acordate vizând exclusiv recunoaşterea juridică şi repararea prejudiciului moral suferit.

În cazul lezării relaţiilor sociale, referitoare la dreptul la viaţă al persoanei, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, instanţa fiind cea care, în raport de consecinţele suferite de părţile civile, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze suferinţa pricinuită de pierderea dragă.

Cuantumul daunelor morale se stabileşte, prin apreciere în urma aplicării de către instanţă a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de părţile civile în plan psihic, importanţa valorilor lezate şi măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială şi socială a părţilor civile.

Aceste criterii trebuie subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părţilor civile.

Întrucât activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii C.C., R.I., A.C. şi P.I. a dus la decesul fiului lor, este incontestabil că părţilor civile R.M. şi R.N. – părinţii victimei – le-a fost cauzat un prejudiciu de natură morală estimat corect de prima instanţă în raport de consecinţele negative suferite de părţile civile în plan psihic, importanţa valorii lezate, traumele psihice suferite şi măsura în care a fost afectată situaţia familială şi socială a părţilor civile.

În raport de aceste criterii, Curtea a constatat că prima instanţă a apreciat, în mod corect, că alături de pedepsele aplicate inculpaţilor, suma de 200.000 RON acordată părţilor civile cu titlu de daune morale este necesară şi echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit.

Pentru toate considerentele arătate, s-a arătat că motivele de apel formulate de inculpaţi sunt neîntemeiate, astfel că legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate fiind verificate şi neexistând vreun motiv care să impună desfiinţarea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.C., R.I., A.C. şi P.I. împotriva Sentinţei penale nr. 451 din 9 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi, pe care a menţinut-o.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpaţii C.C., A.C., P.I. şi R.I.

Inculpatul C.C. a criticat faptul că a fost condamnat pentru infracţiunea de violare de domiciliu, deşi nu existau probe suficiente în acest sens.

A criticat de asemenea condamnarea sa pentru infracţiunea de omor calificat, situaţia de fapt reţinută contravenind probelor din dosar.

A solicitat aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. întrucât reacţia de a lovi victima cu pumnul a fost determinată de faptul că aceasta, la rândul ei, a încercat să-l lovească cu o bâtă.

A invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., întrucât instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe de natură să garanteze drepturile recursului şi să influenţeze soluţia procesului.

A invocat de asemenea cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei ca urmare a aplicării art. 73 lit. b) C. pen.

Inculpaţii A.C., P.I. şi R.I. au solicitat admiterea recursului, schimbarea încadrării faptei din infracţiunea de omor calificat în cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi reducerea cuantumului pedepsei.

Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând hotărârea recurată prin prisma cazurilor de casare şi a criticilor formulate, cât şi prin prisma cazurilor de casare care, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se pot lua în considerare din oficiu, constată că recursurile formulate sunt nefondate.

În cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. – instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.

Atât prima instanţă, cât şi cea de apel au făcut o analiză amplă a probatoriului administrat în cauză şi au răspuns tuturor criticilor formulate de inculpaţi.

În realitate, inculpatul C.C. critică aprecierea pe care au dat-o instanţele materialului probator în sensul că la reţinerea situaţiei de fapt au valorificat anumite probe, înlăturându-le pe altele.

Înalta Curte constată că nu există o discordanţă între cele reţinute de instanţe în cauză şi conţinutul real al probelor, că nu au fost ignorate aspecte evidente care au drept consecinţă pronunţarea altei soluţii.

Cele două instanţe au reţinut, în mod corect, situaţia de fapt.

Nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 nu e aplicabil în cauză, fapta săvârşită întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi nu ale celei de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Victima a fost lovită de inculpaţi cu bâta în cap, cu pumnul în zona feţei şi a gâtului şi cu pietre, decedând ca urmare a gravelor leziuni craniene.

Diferenţa între infracţiunea de omor şi cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte constă în aceea că în cazul omorului loviturile aplicate sunt puternice, apte să producă moartea, pe când în cazul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte făptuitorul aplică violenţe de mică intensitate, ce, în mod normal, nu pot conduce la moartea victimei, pe care nu o urmăreşte şi nu o acceptă însă aceasta se produce totuşi.

În cauză, din modul în care au aplicat loviturile (obiectele contondente, zonele vizate, intensitatea şi numărul loviturilor) nu se poate argumenta că inculpaţii nu au urmărit sau acceptat moartea victimei şi că aceasta a intervenit pe fondul unei culpe.

De aceea, în mod corect, inculpaţii au fost condamnaţi pentru infracţiunea de omor calificat, neputând fi reţinută în sarcina lor o infracţiune praeterintenţionată.

În mod corect, au argumentat cele două instanţe şi imposibilitatea reţinerii pentru inculpaţi a circumstanţei atenuante legale a provocării [art. 73 lit. b) C. pen.].

Inculpaţii au pătruns în curtea victimei fără acordul acesteia şi după ce li s-a atras atenţia, în loc să părăsească de îndată curtea imobilului, au exercitat acte de violenţă, inculpatul C.C. lovind de mai multe ori victima cu pumnul în zona feţei.

Ca atare nu se poate susţine că inculpaţii au fost provocaţi, ci că ei au provocat victima să reacţioneze violent.

Pedepsele aplicate inculpaţilor sunt corespunzătoare gravităţii faptei şi circumstanţelor personale ale inculpaţilor. Având în vedere că sunt egale în cuantum cu minimul special prevăzut de lege atât pentru infracţiunea de omor calificat, cât şi pentru cea de violare de domiciliu, iar în urma aplicării regulilor privind concursul de infracţiuni pedeapsa rezultantă nu a fost sporită, Curtea apreciază că nu se impune reindividualizarea lor, pentru că aceasta ar contraveni prevenţiei generale şi celei speciale.

Ca atare, în cauză nu este incident nici cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga pe recurenţi la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi C.C., A.C., P.I. şi R.I. împotriva Deciziei penale nr. 179 din 11 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi durata reţinerii şi a arestării preventive de la 8 noiembrie 2009 la 31 martie 2011.

Obligă recurentul inculpat C.C. la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi A.C., P.I. şi R.I. la plata sumei de câte 700 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 3607/2011. Penal  ICCJ. Decizia nr. 1533/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1277/2011. Penal