ICCJ. Decizia nr. 1758/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1758/2011
Dosar nr. 489/59/2011
Şedinţa publică din 29 aprilie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
I. Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin încheierea nr. 128/PI din 15 aprilie 2011 pronunţată în dosar nr. 489/59/2011 respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul V.A.I., prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 1608a alin. (6) C. proc. pen.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, sub nr. 489/59/2011 la data de 14 aprilie 2011, inculpatul V.A.I., a solicitat punerea în libertate sub control judiciar, arătând că sunt incidente prevederile art. 1602 alin. (1) şi (2) cu privire la pedeapsa prevăzută de lege, care se încadrează în limitele prevăzute pentru acordarea liberării provizorii, neexistând date potrivit cărora petentul ar încerca zădărnicirea adevărului.
De asemenea, a arătat că poate fi pus în libertate deoarece probele au fost administrate şi nu are cum să influenţeze pe cei doi colaboratori cu identitate protejată, a fost suspendat de la locul de muncă, astfel încât nu mai poate săvârşi astfel de infracţiuni, nu a mai fost extinsă cercetarea penală pentru alte acte materiale, faţă de acesta a fost efectuat un singur act de urmărire penală, respectiv declaraţia dată.
S-a mai susţinut că în toată perioada cât a fost monitorizat la Punctul de trecere a Frontiere Foieni a solicitat în repetate rânduri, lucrătorilor vamali să efectueze controlul amănunţit, a efectuat confiscări de ţigări de contrabandă.
La dosarul cauzei a fost ataşat în copie certificată dosarul de urmărire penală nr. 269/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de combatere a corupţiei.
Curtea, examinând cererea amintită în raport cu motivele invocate, situaţia juridică a inculpatului la momentul procesual actual al efectuării urmăririi penale în dosar nr. 269/P/2010 al D.N.A. - Secţia de Combatere a Corupţiei – în conformitate cu dispoziţiile art. 1601 şi art. 1602 C. proc. pen. – a constatat următoarele:
- inculpatul V.A.I. este cercetat în dosar nr. 269/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de combatere a corupţiei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat şi luare de mită, în formă continuată (7 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, şi art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplic. de art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003 ce se pretinde a fi fost comise în următoarele împrejurări de fapt:
La data de 22 septembrie 2010 lucrătorii vamali C.A., împreună cu colegii de tură: lucrătorul vamal M.L. şi poliţiştii de frontieră D.S. (coordonator tură), B.V. (colaborator cu identitate protejată), M.T. (colaborator cu identitate protejată), M.R.D. şi V.A.I., U.B. (investigator cu identitate protejată) şi T.A., au permis trecerea frontierei de stat a României, prin Punctul de mic trafic al frontierei Foeni II, a contrabandistului P.M., cu 6 (şase) baxuri de ţigări; de asemenea, susnumiţii au fost permis trecerea frontierei, şi de către alţi contrabandişti, a căror identitate a rămas neidentificată, până în prezent, având aprox. 20 – 30 cartuşe/autoturism, la un „tarif" de 1 Euro/cartuş; la finalul turei, numita C.A., împreună cu colegul de tură M.L. şi cu coordonatorul poliţiştilor de frontieră au numărat banii primiţi, cu titlul de mită, rezultând suma 850 de Euro şi 410 lei; această sumă a fost împărţită „echitabil" între lucrătorii vamali şi poliţişti, adică 425 Euro şi 200 lei şi, respectiv, 425 Euro şi 210 lei. „Partea" poliţiştilor de frontieră a fost înmânată lui B.V. (colaborator cu identitate protejată), fiind predată, mai departe, lui D.S. care, împreună cu V.A.I., au împărţit banii între poliţiştii de frontieră, persoana ultim menţionată primind 40 Euro şi 40 lei.
La data de 23 septembrie 2010 poliţistul de frontieră V.A.I., fiind de serviciu în intervalul orar 08:00 – 20:00, în tură cu: poliţiştii de frontieră B.V.(colaborator cu identitate protejată), M.T. (colaborator cu identitate protejată), agentul M.R.D., scms. D.S. - coordonator de punct vamal, precum şi cu lucrătorii vamali B.C. şi A.P., au permis trecerea frontierei de stat a României, prin Punctul de mic trafic al frontierei Foieni II, de către contrabandişti, a căror identitate a rămas neidentificată până în prezent, având aprox. 24 – 60 cartuşe/autoturism, pentru care au remis sume de bani în documentele de călătorie, la „tarif" de 1 Euro/cartuş; la finalul turei, numitul B.C. a împărţit suma de 1100 Euro şi 400 lei banii primiţi, cu titlul de mită de la contrabandişti, în mod egal, între lucrătorii vamali şi poliţişti, înmânând „partea" poliţiei de frontieră, în cuantum de 550 Euro şi 200 lei, scms. D.S. care la rândul său, a împărţit banii primiţi cu superiorii şi subalternii săi, iar lui V.A.I. i-a revenit „partea" în sumă de 55 Euro şi 20 lei.
La data de 24 septembrie 2010 poliţistul de frontieră V.A.I., fiind de serviciu, în intervalul orar 08:00 – 20:00, în tură cu: poliţiştii de frontieră B.V.(colaborator cu identitate protejată), M.T. (colaborator cu identitate protejată), scms. D.S. - coordonator de punct vamal, agentul M.R.D., precum şi cu lucrătorii vamali S.V. şi G.R., au permis trecerea frontierei de stat a României, prin Punctul de mic trafic al frontierei Foeni II, a contrabandistului P.M., primar al localităţii Seceani, din Serbia, cu 4 baxuri ţigări în autoturismul său; acesta din urmă a remis suma de 200 Euro, cu titlu de mită, vameşului S.V. şi 100 Euro lui B.V.(colaborator cu identitate protejată); de asemenea, au permis trecerea frontierei, şi altor contrabandişti, a căror identitate a rămas neidentificată, până în prezent, având aprox. 3 cartuşe – 2 baxuri/autoturism, la acelaşi „tarif" de 1 Euro/cartuş; la finalul turei, numitul S.V. a împărţit suma de 2400 Euro şi 400 lei, reprezentând banii primiţi, cu titlul de mită, de la contrabandişti, în mod egal, între lucrătorii vamali şi poliţişti, înmânând „partea" poliţiei de frontieră, în cuantum de 1200 Euro şi 200 lei, lui B.V.(colaborator cu identitate protejată); la rândul său, colaboratorul ultim menţionat a înmânat banii subcomisarului D.S., care a împărţit banii între poliţiştii de frontieră, agentului V.A.I. revenindu-i „partea" în cuantum de 120 Euro şi 20 lei.
La data de 22 octombrie 2010 poliţistul de frontieră V.A.I., fiind de serviciu, împreună cu colegii de tură: lucrătorii vamali M.E. şi D.E., precum şi cu poliţiştii de frontieră B.V. (colaborator cu identitate protejată), M.A., şi M.R.D., sub coordonarea cms. şef P.I.C., au permis trecerea frontierei de stat a României, prin Punctul de mic trafic al frontierei Foeni II, a contrabandiştilor T.S.E. şi Z.I., aceştia având fiecare, în autoturism câte un bax de ţigări (50 cartuşe); din banii primiţi, cu titlul de mită, de către P.I.C., acesta din urmă a înmânat suma de 100 Euro lucrătorului vamal M.E.
La finalul turei, lucrătorul vamal M.E. a împărţit cu B.V., colaborator, suma de 130 Euro, primită pentru neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu, în sensul înlesnirii pătrunderii pe teritorul României a ţigărilor de contrabandă - prin sustragerea de la controlul vamal sau omisiunea de consemnare în raportul de activitate a constatărilor privind încălcarea dispoziţiilor legale.
Suma de 130 Euro s-a împărţit astfel: 70 Euro pentru lucrătorii vamali şi 60 Euro pentru poliţiştii de frontieră iar agentul V.A.I. a acceptat folosul material care îi revenea, din „partea" poliţiştilor de frontiera, menţionând că doreşte ca banii săi să rămână în posesia colaboratorului şi să fie folosiţi pentru cumpărarea de mâncare în ziua următoare.
La data de data de 23 octombrie 2010 poliţistul de frontieră V.A.I. a fost de serviciu, cu colegii de tură: lucrătorii vamali O.T. şi C.C.D., precum şi poliţiştii de frontieră M.A., B.V. (colaborator cu identitate protejată) şi M.R.D. Lucrătorii vamali nu au finalizat, în mod legal, controlul efectuat asupra unui autoturism, înmatriculat în Serbia, utilizat de un contrabandist de ţigări, rămas neidentificat până în prezent, după ce depistase mai multe cartuşe de ţigări ascunse în bordul autovehiculului, pe care nu le-a confiscat. C.C.D. a primit o sumă de bani, de la contrabandistul sârb, căruia i-a facilitat trecerea frontierei, din care a înmânat 50 Euro lui B.V. (colaborator cu identitate protejată), menţionând că reprezintă „partea" poliţiei de frontieră; acesta din urmă a predat banii lui V.A.I., la solicitarea celui din urmă, care a afirmat că 10 Euro vor fi cheltuiţi pe mâncare iar restul – 40 Euro – vor fi împărţiţi ulterior, în şase părţi, corespunzătoare poliţiştilor de frontieră implicaţi. Totodată, V.A.I. a fost de acord să păstreze el toate sumele de bani care se vor încasa cu titlu de mită şi din zilele următoare, în final acestea urmând a fi împărţite între acesta, ag. M.R.D., ag. M.A. şi colaborator B.V., cms. şef P.C. şi cms. N.R.
La data de 07 noiembrie 2010 poliţistul de frontieră V.A.I., fiind de serviciu pe linia albă care trasează frontiera de stat, în tură cu poliţiştii de frontieră B.V.(colaborator cu identitate protejată), M.T. (colaborator cu identitate protejată), C.A. şi V.A.I., precum şi cu lucrătorii vamali G.R.H. şi D.E., a permis trecerea frontierei de stat a României, prin Punctul de mic trafic al frontierei Foeni II, a contrabandiştilor B.V. şi M.M., care au înmânat, cu titlul de mită, suma totală de 750 Euro (250 Euro x 3 transporturi, fiecare transport fiind de câte 5 baxuri, la un „tarif" de 1 Euro/1 cartuş); de asemenea, au fost permis trecerea frontierei, şi de către alţi contrabandişti, a căror identitate a rămas neidentificată, până în prezent, având aprox. 40 – 50 cartuşe/autoturism, la acelaşi „tarif" de 1 Euro/cartuş; la finalul turei banii primiţi, cu titlul de mită, au fost împărţiţi între lucrătorii vamali şi poliţişti, numitul V.A.I. primindu-şi „partea", de 100 de Euro, bani care i-au fost înmânaţi de B.V.(colaborator cu identitate protejată), conform indicaţiilor primite de la M.A.
La data de 09 noiembrie 2010 poliţistul de frontieră V.A.I., fiind în tură atât cu lucrătorii vamali G.I.C. şi D.E., cât şi cu poliţiştii de frontieră M.A., B.V.(colaborator cu identitate protejată), M.T. (colaborator cu identitate protejată) şi V.A.I., C.A. (pe linia albă), S.C. (şef de tură), a permis trecerea frontierei de stat a României, prin Punctul de mic trafic al frontierei Foeni II, a contrabandiştilor, aceştia având aprox. 40 – 50 cartuşe/autoturism, la acelaşi „tarif" de 1 Euro/cartuş; la finalul turei, numita C.A. a împărţit banii primiţi (1380 Euro), cu titlul de mită, în mod egal, între lucrătorii vamali şi poliţişti, înmânând „partea" poliţiei de frontieră, în cuantum de 690 Euro, numitului B.V. (colaborator cu identitate protejată); împărţirea banilor a fost făcută de M.A., între poliţiştii de frontieră, numitului V.A.I. revenindu-i suma de 90 de Euro.
- prin Încheierea din data de 10 februarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. 1250/2/2011 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului V. pe o perioadă de 30 zile, măsura fiind prelungită ulterior prin încheierea din 02 martie 2011, respectiv 04 aprilie 2011a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în doar nr.3034/2/2011 pe o perioadă de 30 de zile.
- cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat în condiţiile procesuale şi procedurale sus-menţionate este admisibilă în principiu în raport cu dispoziţiile art. 1601 şi art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., fiind introdusă în cursul urmăririi penale faza iniţială a procesului penal iar infracţiunile intenţionate referitor la care se efectuează cercetări penale faţă de inculpat în stare de arest preventiv sunt pedepsite cu închisoare ce depăşeşte 18 ani; de precizat că prealabil soluţionării acesteia a fost întrebat inculpat dacă îşi însuşeşte cererea formulată de apărător consemnându-se declaraţia favorabilă a acestuia pe cererea amintită, procedându-se la ascultarea acestuia, a apărătorului şi a procurorului la motivele de temeinicie invocate în sprijinul demersului judiciar sus-menţionat.
- trecându-se la soluţionarea acesteia, cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost apreciată ca neîntemeiată fiind respinsă ca atare în baza art. 1608a alin. (6) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
(i) Inculpatul a fost arestat preventiv pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie cu impact deosebit pentru ordinea socială şi siguranţa publică. În plus, există indicii că inculpatul, împreună cu ceilalţi coinculpaţi ar fi desfăşurat activităţi care se circumscriu în sfera infracţiunilor de care este acuzat inculpatul, prin urmare, temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului subzistă şi în prezent, înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a liberării provizorii sub control judiciar, putându-se dispune de către instanţă în contextul în care arestarea preventivă ca măsură, nu ar mai fi imperios necesară. Cu alte cuvinte, prezervarea ordinii publice ar putea avea loc şi cu cercetarea inculpatului în stare de libertate, sub control judiciar.
(ii) În speţă însă, pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului V.A.I., nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciar. Pericolul pentru ordinea publică fiind încă actual, impune menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului şi respingerea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată.
(iii) Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale şi a obţinut calificativul „foarte bine" până în prezent, dar aceste aspecte nu sunt de natură să ducă la punerea în libertate a inculpatului, având în vedere infracţiunile grave pentru care este cercetat, respectiv cele de corupţie şi grup infracţional organizat, precum şi faptul că în această calitate, de lucrător vamal, lipsa antecedentelor penale, comportamentul personal şi profesional reprezintă condiţii intrinseci pentru desfăşurarea acestei profesii, lucrătorii vamali trebuind să fie exemple pentru societate în ceea ce priveşte comportamentul lor, pentru ca cetăţenii să aibă încredere în aceste persoane. Nu trebuie de asemenea ignorate consecinţele faptelor comise, având în vedere că potrivit atribuţiilor pe care le au, atât poliţiştii de frontieră, cât şi lucrătorii vamali trebuie să asigure efectuarea controlului specific de frontieră asupra persoanelor şi, respectiv, mărfurile, precum şi să constate eventualele fapte penale sau contravenţii, cu aplicarea măsurilor corespunzătoare, fiind responsabili de securitatea tuturor cetăţenilor.
Pe de-o parte prin neîndeplinirea acestor sarcini, poliţiştii de frontieră şi lucrătorii vamali, pe de o parte, vitregesc bugetul consolidat al statului de importante resurse, rezultate din neplata taxelor vamale pentru ţigările introduse în ţară iar pe de altă parte, aşa cum rezultă din actele de la dosar, pentru traficanţii de ţigări care făceau parte din gruparea criminală, poliţişti de frontieră şi vameşii nu efectuau practic nici un fel de control de frontieră, iar singura interacţiune consta în primirea sumei de bani prestabilită pentru a fi remisă, ca obiect al faptei de corupţie. Faţă de această atitudine, se putea întâmpla oricând ca un traficant din această grupare criminală să introducă în ţară pe lângă ţigări, orice alte bunuri periculoase sau interzise la deţinere, cum ar fi droguri, materiale explozive sau toxice, arme şi muniţie, etc.
(iv) În apărare inculpatul invocă faptul că situaţia este radical schimbată, în dosar, deoarece parte din inculpaţii din dosar au fost deja puşi în libertate, neexistând dovezi că ar putea influenţa martorii sau pe ceilalţi coinculpaţi, probele fiind administrate în cazul său şi nefiind efectuată vreo extindere în cursul urmăririi penale.
Faptul că în cauză faţă de alţi inculpaţi s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar, nu este de natură să ducă implicit la admiterea cererii şi pentru inculpatul V.A.I., deoarece fiecare caz trebuie analizat în parte, raportat la activitatea desfăşurată de inculpat şi la toate circumstanţele cauzei.
(v) În ceea ce priveşte situaţia familială a inculpatului, respectiv faptul că are o logodnică însărcinată în lua a şaptea, mama sa are cancer la sân, fiind încadrată în grupa II de handicap, instanţa constată că aceste aspecte au fost analizate de către instanţă la luarea măsurii arestării preventive potrivit art. 136 alin. (8) C. proc. pen., astfel încât neintervenind elemente noi de la acea dată, acestea nu determină punerea în libertate a inculpatului V.A.I.
II. Recursul în termen împotriva încheierii amintite declarat de inculpatul V.A.I. cu solicitarea de a i se reexamina situaţia juridică personală şi familială la momentul actual premergător definitivării urmăririi penale în dosar nr. 269/P/2010 al DNA – Secţia de combatere a corupţiei în sensul admiterii cererii acestuia de liberare provizorie sub control judiciar prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 1608a alin. (2) C. proc. pen. este nefundat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură procesuală neprivativă de libertate, care înlocuieşte arestarea preventivă a inculpatului şi se dispune de organele judiciare penale competente, în vederea asigurării desfăşurării normale a procesului penal şi executării pedepsei aplicate inculpatului în caz de condamnare.
Liberarea provizorie sub control judiciar – similar aceleia pe cauţiune – în configuraţia juridică actuală stabilită de legiuitor prin dispoziţiile art. 1601 şi art. 1602 şi următoarele Cod procedură penală cu referire la prevederile art. 5 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, prezintă următoarele caracteristici:
- are caracter accesoriu faţă de măsura arestării preventive a inculpatului, deoarece pentru luarea ei este necesară, în mod prealabil, arestarea preventivă a inculpatului;
- este provizorie deoarece poate fi revocată atunci când cel liberat nu îndeplineşte sau nu încalcă obligaţiile impuse la liberarea sa;
- este facultativă deoarece aplicarea ei este lăsată la aprecierea organului judiciar competent;
- este un beneficiu recunoscut de lege inculpatului arestat, ceea ce înseamnă că presupune existenţa unei arestări legale în executare;
- are caracter subiectiv deoarece se admite după verificarea condiţiilor pentru consideraţii ce privesc persoana inculpatului, în sensul că se apreciază că deţinerea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanţia pe care o oferă persoana inculpatului şi obligaţiile ce se impun la liberare;
- este o garanţie, având ca efect doar o încetare temporară a privării de libertate, condiţionat de îndeplinirea unor condiţii impuse la liberare.
În speţă însă, pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului V.A.I., nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciar. Pericolul pentru ordinea publică fiind încă actual, impune menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului şi respingerea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată.
Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale şi a obţinut calificativul „foarte bine" până în prezent, dar aceste aspecte nu sunt de natură să ducă la punerea în libertate a inculpatului, având în vedere infracţiunile grave pentru care este cercetat, respectiv cele de corupţie şi grup infracţional organizat, precum şi faptul că în această calitate, de lucrător vamal, lipsa antecedentelor penale, comportamentul personal şi profesional reprezintă condiţii intrinseci pentru desfăşurarea acestei profesii, lucrătorii vamali trebuind să fie exemple pentru societate în ceea ce priveşte comportamentul lor, pentru ca cetăţenii să aibă încredere în aceste persoane. Nu trebuie de asemenea ignorate consecinţele faptelor comise, având în vedere că potrivit atribuţiilor pe care le au, atât poliţiştii de frontieră, cât şi lucrătorii vamali trebuie să asigure efectuarea controlului specific de frontieră asupra persoanelor şi, respectiv, mărfurile, precum şi să constate eventualele fapte penale sau contravenţii, cu aplicarea măsurilor corespunzătoare, fiind responsabili de securitatea tuturor cetăţenilor.
Este adevărat că scopul măsurilor preventive poate fi realizat şi cu liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, potrivit art. 136 alin. (2) C. proc. pen., dar în prezenta cauză raportat la gradul de pericol social al infracţiunii, de circumstanţele concrete ale cauzei şi de circumstanţele personale ale inculpatului, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru punerea în libertate a inculpatului.
Faptul că în cauză faţă de alţi inculpaţi s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar, nu este de natură să ducă implicit la admiterea cererii şi pentru inculpatul V.A.I. , deoarece fiecare caz trebuie analizat în parte, raportat la activitatea desfăşurată de inculpat şi la toate circumstanţele cauzei.
În ceea ce priveşte situaţia familială a inculpatului, respectiv faptul că are o logodnică însărcinată în lua a şaptea, mama sa are cancer la sân, fiind încadrată în grupa II de handicap, instanţa constată că aceste aspecte au fost analizate de către instanţă la luarea măsurii arestării preventive potrivit art. 136 alin. (8) C. proc. pen., astfel încât neintervenind elemente noi de la acea dată, acestea nu determină punerea în libertate a inculpatului V.A.I.
În consecinţă, încheierea atacată este legală şi temeinică iar reformarea sa prin aplicarea dispoziţiilor art. 1608a alin. (2) C. proc. pen. este nejustificată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A.I. împotriva încheierii nr. 128 PI din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 489/59/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1745/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1759/2011. Penal → |
|---|
