ICCJ. Decizia nr. 1925/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 40 din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 278l alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată de petiționarul T.N., împotriva rezoluției nr. 302/P/2010 din 15 noiembrie 2010 și nr. 1743/11/2/2010 din 24 decembrie 2010, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rezoluția nr. 302/P/2010 din data de 15 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.G.N. și A.M.M., magistrați judecători în cadrul Judecătoriei Sinaia, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 248l C. pen., art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), întrucât din cercetări a rezultat că fapta nu există precum și față de P.B., executor judecătoresc sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 2481 C. pen., 249 C. pen., întrucât din cercetări a rezultat de asemenea că fapta nu există.
Pentru a pronunța rezoluția respectivă, procurorul a reținut următoarele:
La data de 28 februarie 2008 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cauza penală privind pe executorul judecătoresc P.B. din Sinaia, iar prin rezoluția nr. 216/P/2008 din data de 27 august 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.B. - executor judecătoresc - sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii (lipsesc condițiile de existență ale ambelor laturi).
împotriva soluției, T.N. a formulat plângere, înregistrată cu nr. 1473/II/2/2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești respingând ca neîntemeiată plângerea împotriva soluției prin rezoluția din data de 12 septembrie2008.
în aceste condiții, potrivit art. 2781C. proc. pen., T.N. s-a adresat instanței de judecată și, prin sentința penală nr. 185 din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiționar împotriva rezoluțiilor nr. 216/P/2008 și nr. 1473/II/2/2008, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca nefondată. T.N. a formulat recurs împotriva sentinței nr. 185 din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, iar prin decizia nr. 554 din 17 februarie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins ca tardiv recursul declarat de petiționarul T.N.
în aceste condiții, la data de 20 mai 2009, T.N. a formulat plângere penală împotriva lui A.M., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, E.C., fost procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, D.G.N., judecător la Judecătoria Sinaia, A.M.M., judecător la Judecătoria Sinaia și P.B., executor judecătoresc, în vederea efectuării de cercetări față de aceștia pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 C. pen., art. 256 C. pen., art. 257 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 2481C. pen. și art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Prin ordonanța nr. 840/P/2009 din 08 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.M., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și E.C., fost procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 2481C. pen. și art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), întrucât faptele sesizate nu există. Totodată, s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu privire la judecătorii D.G.N. și A.M.M. de la Judecătoria Sinaia și executorul judecătoresc P.B., pentru efectuarea de cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 2481C. pen. și art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
în plângere, petiționarul s-a plâns de modul în care magistratul judecător D.G.N. a soluționat dosarul cu nr. 515/310/2008 al Judecătoriei Sinaia, prin sentința civilă nr. 532 din 14 aprilie 2009, prin care a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta G.M.L. și a obligat pe T.N., T.D., T.R.D. și T.C.M. să plătească pârâtei G.M.L. suma de 4490,75 lei, reprezentând cheltuielile de întreținere aferente apartamentului 35, pentru perioada aprilie 2005 - martie 2008.
Cu privire la magistrat judecător A.M.M., a rezultat că aceasta a soluționat dosarul nr. 603/310/2008 al Judecătoriei Sinaia și, prin sentința civilă nr. 940 din 19 august 2008 a dispus respingerea cererii formulate de reclamanții T.N. și T.D., prin care solicitau să se constate nulitatea absolută parțială a actului de adjudecare din data de 11 mai 2005, emis în dosarul de executare nr. 186/2005 al Biroului Executorului Judecătoresc P.B.
Față de cele menționate, instanța a reținut că în sarcina magistratului judecător nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 2481C. pen., precum și cea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), întrucât acesta a desfășurat activitatea procesuală în cauză conform normelor de procedură civilă și a argumentat hotărârea luată care nemulțumește persoana vătămată. S-a reținut, totodată, că orice litigiu presupune existența unor interese contrarii, promovate în fața justiției, judecătorul urmând a examina justețea actelor sau faptelor sesizate prin prisma elementelor probatorii strânse în cauză, pe baza acestora formându-și convingerea fermă asupra temeiniciei apărărilor invocate de părți și dând o soluție care, în mod inevitabil, este nefavorabilă pentru cel puțin una dintre părți.
S-a apreciat, însă, că aceste acțiuni nu echivalează cu o îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, prin care ar fi lezate interesele persoanei și nici nu se circumscrie conținutului constitutiv al. vreunei alte fapte prevăzute de legea penală, în lipsa unor indicii ale săvârșirii de către magistrat a unei fapte incriminate de legea penală.
Pe de altă parte, s-a constatat că hotărârea dispusă de către magistratul judecător A.M.M. a fost supusă controlului de către Tribunalul Prahova, recursul fiind respins ca nefondat, iar asupra recursului declarat de T.N. împotriva hotărârii dispuse de magistratul judecător D.G.N., Tribunalul Prahova nu s-a putut pronunța tocmai din culpa recurentului care nu a indicat instanței toate elementele necesare soluționării cauzei.
Cu privire la executorul judecătoresc P.B., s-a reținut că prin rezoluția nr. 216/P/2008 din data de 27 august 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii (lipsesc condițiile de existență ale ambelor laturi).
Soluția a fost supusă controlului instanței, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 2781alin. (11) C. proc. pen., s-a reținut că persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul în care s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute, ori din examinarea celor două plângeri formulate de T.N. împotriva executorului judecătoresc P.B., a rezultat că acestea au ca obiect modul în care acesta din urmă și-a exercitat activitățile de serviciu cu privire la executarea silită, modul în care s-a desfășurat licitația, valoarea de vânzare care a fost stabilită pentru imobilul respectiv, constatându-se, astfel, că nu au intervenit fapte și împrejurări noi.
Prin rezoluția nr. 1743/II/2/2010 din data de 24 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiționarul T.N. împotriva rezoluției nr. 302/P/2010 din 15 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca neîntemeiată.
Și împotriva acestei soluții a formulat plângere petiționarul T.N., reiterând practic criticile adresate și procurorului, în sensul că în cauză nu s-ar fi făcut o cercetare amănunțită a faptelor pentru care se plânge persoana sa, motiv pentru care s-a ajuns la o soluție greșită față de cei doi magistrați și de executorul judecătoresc.
Analizând actele și lucrările dosarului, în baza dispozițiilor art. 2782alin. (7) C. proc. pen., instanța a constatat că plângerea este nefondată, ambele soluții ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești fiind legale și temeinice.
S-a reținut că în sarcina magistraților nu se poate reține săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați întrucât și-au desfășurat activitatea de soluționare a cauzelor conform normelor de procedură civilă și au argumentat hotărârile pronunțate, chiar dacă în urma soluționării litigiului una din părți este nemulțumită.
Nici în sarcina executorului judecătoresc P.B. nu s-a putut reține săvârșirea de fapte penale, acesta mai fiind cercetat pentru aceleași fapte legate de modul în care și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu privire la executarea silită, intervenind astfel autoritatea de lucru judecat.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul T.N., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a plângerii sale.
La termenul din data de 11 mai 2011, înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de petiționar împotriva sentinței penale nr. 40 din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând cauza, înalta Curte constată că recursul declarat de petiționar este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010, "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentința penală nr. 40 din 24 februarie 2011 a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în calitate de instanță de fond, fiind rămasă definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiționară.
Această sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul unicității exercitării căilor de atac, decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate.
Pentru considerentele anterior arătate recursul în cauză s-a respins ca inadmisibil în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu consecința obligării recurentului petiționar, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1936/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1752/2011. Penal → |
|---|
