ICCJ. Decizia nr. 1936/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

I. Prin încheierea de ședință nr. 155/PI din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 547/59/2011 în baza art. 160⁸alin. (1) C. proc. pen. s-a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.I.I.

în temeiul art. 160^8a alin. (6) C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.I.I.

în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus plata din fondurile M.J.L.C. a sumei de 100 lei reprezentând onorariul apărător din oficiu către Baroul Timiș.

S-a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 547/59/2011 la Curtea de Apel Timișoara inculpatul S.I.I. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar potrivit dispozițiilor art. 160¹_i art. 160²C. proc. pen., prin apărătorul acestuia, avocat B.V.M., cerere care a fost însușită la termenul de judecată din data de 29 aprilie 2011 de către inculpat, acesta fiind audiat prin sistemul videoconferință, potrivit prevederilor art. 74¹C. proc. pen.

în motivarea cererii s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160²C. proc. pen., infracțiunea pentru care este arestat este pedepsită de lege de la 3 la 15 ani, deci nu depășește 18 ani; la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte necesitatea de a fi împiedicat în săvârșirea altor infracțiuni și nici date din care să rezulte că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, părți sau experți ori prin alterare sau distrugerea mijloacelor de probă, invocând jurisprudența internă precum și CEDO.

S-a mai arătat că este principalul întreținător de familie, nu are antecedente penale, are un domiciliu stabil, a avut o activitate apreciată la locul de muncă.

A fost atașat dosarul nr. 257/P/2010 al DNA (copie).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Organul de urmărire penală a reținut în sarcina inculpatului S.I.I. că în calitatea sa de lucrător de poliție, având gradul profesional de inspector principal de poliție (aviz de poliție judiciară nr. S/784742 din 1 decembrie 2004, retras prin Ordinul nr. S/1157988 din 5 noiembrie 2010, așadar după comiterea primului act material al infracțiunii):

- în data de 04 noiembrie 2010, în jurul orelor 19,35, după ce a primit partea din mita colectată de la traficanți, pentru a li se permite introducerea de țigări în mod ilegal în țară, cuvenită polițiștilor din punct, a împărțit-o pentru lucrători, apoi a dat investigatorului G.H.C. și agentului L.C.D. câte 10 Euro și 40 lei și le-a dat bani pentru le remite și lui D.S. și N.I.;

- în data de 08 noiembrie 2010, în jurul orelor 19,30, după ce a primit partea din mită cuvenită polițiștilor, colectată de la traficanții de țigări care au introdus ilegal țigări în țară, a împărțit-o pentru sine și colegii săi, pe teancuri, apoi i-a dat suma de 190 lei investigatorului G.H.C.;

- în data de 09/10 noiembrie 2010, în jurul orelor 07,35, după ce a primit partea din mita colectată de la traficanți, pentru a li se permite introducerea de țigări în mod ilegal în țară, cuvenită polițiștilor din punct, a împărțit-o pentru sine și lucrători, apoi a dat investigatorului G.H.C. și agentului de poliție I.V. câte 10 Euro și 30 lei, reprezentând fracțiunile lor din sumele primite în interiorul PTF Naidăș de către lucrătorii vamali și de poliție, de la traficanții de țigări, în tura de noapte din 09/10 noiembrie 2010;

- în data de 20 noiembrie 2010, în jurul orelor 19,00, a preluat de la B.C.B. o jumătate din partea de mita colectată de la traficanții de țigări, în acea zi, în PTF Naidăș, cuvenită lucrătorilor de poliție, pe care a împărțit-o între aceștia și din care și-a reținut 35 Euro și 125 lei. Ulterior i-a dat investigatorului G.H.C. suma de 35 Euro și 125 lei și totodată i-a mai înmânat 25 Euro și 100 lei, pentru a-i remite agentului principal de poliție L.C.D.;

- în data de 18 noiembrie 2010, în jurul orelor 07,30, a primit jumătate din mita colectată de la traficanți, pentru a li se permite introducerea de țigări în mod ilegal, reprezentând partea polițiștilor, a împărțit-o pentru sine și lucrători, apoi i-a dat investigatorului G.H.C. suma de 15 Euro și 40 lei, și i-a mai înmânat acestuia aceeași sumă, pentru a o remite agentului D.S.;

- în data de 24 noiembrie 2010, în jurul orelor 19,30, după ce a primit de la B.C.B. partea din foloasele colectate de la traficanții cărora li s-a permis introducerea de țigări în țară, în mod ilegal a reținut pentru sine 20 Euro și 60 lei. Ulterior i-a dat investigatorului G.H.C. 20 Euro și 60 lei, iar agentului D.S. tot 20 Euro și 60 lei, 25 Euro și 100 lei;

- în data de 26 noiembrie 2010, în jurul orelor 07,20, după ce a primit de la B.C.B. partea din foloasele colectate de la traficanții cărora li s-a permis introducerea de țigări în țară, cuvenită lucrătorilor de poliție, i-a împărțit pe persoane și i-a dat investigatorului G.H.C. suma de 170 Euro și 30 lei;

- în data de 28 noiembrie 2010, din suma cuvenită lucrătorilor de poliție din PTF Naidăș, din mita primită pentru aceasta dată pe tura de zi și preluată de către el de la controlorii vamali, și-a reținut 410 Euro și 30 lei, după terminarea orelor de program, la domiciliul său. Tot atunci a dat investigatorului G.H.C. și agenților de poliție M.V. și C.S.S. câte 410 Euro și 30 lei, reprezentând partea cuvenită lor, din mita primită în PTF Naidăș, la data de 28 noiembrie 2010;

- în data de 14 decembrie 2010, în jurul orelor 07,30, la sfârșitul turei de noapte, s-a întâlnit în toaleta situată la parterul PTF Naidăș cu controlorul vamal E.A.D., de la care a primit jumătate din mita încasată de către lucrătorii vamali în timpul programului de lucru, respectiv 435 Euro și 240 lei, pe care a împărțit-o pentru sine și colegii săi, polițiști. Din totalul antemenționat, S.I.I. a reținut pentru sine 90 Euro și 50 lei, apoi i-a dat investigatorului G.H.C. 90 Euro și 50 lei;

- în data de 04 decembrie 2010, în jurul orelor 19,50 după ce a primit partea din mită cuvenită polițiștilor, a împărțit-o, reținând pentru sine suma de 30 Euro și 40 lei. De asemenea, din mita împărțită, i-a dat suma de 30 Euro și 40 lei investigatorului G.H.C., pe care l-a însărcinat să îi dea banii și lui C.S.;

- în data de 12 decembrie 2010, în jurul orelor 19,55 după ce a primit partea din mită cuvenită polițiștilor, respectiv 240 Euro și 200 lei a împărțit-o, reținând pentru sine suma de 25 Euro și 10 lei. Aceiași sumă i-a dat-o și investigatorului G.H.C., pe care l-a însărcinat să îi dea banii și lui C.S.;

- în data de 10 decembrie 2010, în jurul orelor 07,30, după ce a primit partea din mită cuvenită polițiștilor, a împărțit-o pentru colegii săi, pe teancuri, apoi a reținut pentru sine suma de 30 Euro și 50 lei. Aceiași sumă, i-a remis-o și investigatorului G.H.C.;

- în data de 19 ianuarie 2011, în jurul orelor 07,25, a primit de la M.V. o parte din suma de bani colectată cu titlu de mită de către lucrătorii vamali, de la traficanții de țigări, sumă predată de către B.C.B. lui M.V.;

- în data de 13/14 noiembrie 2010, a împărțit mita colectată de la traficanții de țigări în punct lucrătorilor de poliție și sieși, și i-a dat lui C.S.S. suma de 45 lei, reprezentând partea acestuia din sumele încasate cu titlu de mită în timpul schimbului de noapte, în PTF Naidăș,

Aceste fapte putând constitui săvârșirea infracțiunii luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin încheierea din 09 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 1249/2/2011, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.I.I., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 09 februarie 2011 până la data de 09 martie 2011 inclusiv.

Pentru a lua această măsură instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., reținându-se,, în esență, că inculpatul în calitate de lucrător de poliție din cadrul IJPF Caraș-Severin sectorul de poliție Naidăș, împreună cu alți lucrători de poliție și lucrători vamali în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2011 au acționat coordonat, constituiți în grup infracțional cu scopul sustragerii unor sume importante primite drept mită ca urmare a trecerii cu vederea, nedenunțării și neconstatării unor infracțiuni sau contravenții comise la trecerea frontierei de stat a României, în special a traficului cu țigări, banii obținuți cu titlu de mită se colectau într-un fond comun, iar la sfârșitul schimbului se împărțeau egal între funcționarii publici.

S-a mai arătat că la aprecierea gradului de pericol concret pentru ordinea publică au fost avute în vedere că aceste fapte sunt de natură să prejudicieze buna reputației a instituției publice precum și încrederea în buna credință a celor desemnați să apere legea.

S-a mai arătat că prin neîndeplinirea sarcinilor specifice polițiștii de frontieră și lucrătorii vamali vitregesc bugetul consolidat al statului de resurse financiare, pe de altă parte vameșii și polițiștii de frontieră nu efectuau niciun fel de control de frontieră, singura interacțiune consta în primirea sumei de bani prestabilită și față de această situație gruparea criminală putea să se folosească de această situație pentru a transporta pe lângă țigări orice alte bunuri periculoase sau interzise la deținere, cum ar fi droguri, materiale explozive sau toxice, arme sau muniție.

Starea de arest a inculpatului a fost prelungită succesiv de Curtea de apel București, ultima dată prin încheierea penală din 05 aprilie 2011 pronunțată în dosar nr. 3103/2/2011 când s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului până la data de 09 mai 2011.

Instanța a constatat că în concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu dispozițiile art. 160⁴alin. (1), raportat la art. 160²alin. (2) C. proc. pen., prevăd posibilitatea instanței de judecată de a dispune liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă, cu o măsură mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura desfășurarea procesului penal sau pentru a împiedica comiterea altor fapte penale.

Analizând regulile instituite de dispozițiile procesuale care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar, în raport cu situația concretă a inculpatului S.I.I. instanța apreciază că în raport cu disp. art. 160⁴alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 160²alin. (1) C. proc. pen., inculpatul are vocația de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar în ceea ce privește maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina lui de către organul de urmărire penală, însă cererea apare ca neîntemeiată având în vedere natura, gravitatea faptelor pentru care este cercetat și împrejurările concrete în care au fost ele comise.

Astfel, instanța a reținut că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală rezultă indicii temeinice că inculpatul ar fi comis luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art.6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Instanța a constatat că în speța de față sunt întrunite astfel condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că există o presupunere rezonabilă cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor menționate mai sus care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la natura, gravitatea infracțiunilor de care este acuzat.

Analizând acuzațiile aduse inculpatului, instanța a constatat că acestea sunt grave, cu un impact social deosebit, deoarece se referă la activitatea mai multor persoane, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar spori sentimentul de nesiguranță și ar conduce la o scădere a încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, fiind necesare o ripostă fermă a societății pentru eradicarea climatului infracțional, în caz contrar ar fi încurajate și alte persoane în vederea comiterii de acte cu caracter penal de aceeași natură.

Instanța a apreciat că gravitatea infracțiunilor și pericolul concret pentru ordinea publică rezidă din modalitatea în care a acționat grupul infracțional organizat, din care se pare că a făcut parte inculpatul, existând indicii temeinice în acest sens, care și-au folosit cunoștințele profesionale și funcția avută pentru a asigura grupului infracțional organizat un mod de operare cât mai eficient, pe de o parte vitregind bugetul consolidat al statului de resurse financiare, afectând buna desfășurare a activității comercianților onești pe segmentul comerțului de țigări.

Instanța a apreciat că punerea în libertate a inculpatului ar conduce la o ineficientizare a cercetărilor care sunt efectuate de către organul de urmărire penală, la o descreștere a celerității urmăririi penale care este în defavoarea actului de justiție, existând și riscul influențării în mod negativ a desfășurării urmăririi penale, în condițiile în care aceasta nu a fost finalizată, astfel că cererea formulată de către inculpatul S.I.I. apare ca nefondată.

Este adevărat că regula în procesul penal este cercetarea și judecarea persoanelor în stare de libertate, excepția fiind cercetarea și judecarea în stare de arest preventiv, însă în prezenta speță, raportat la toate particularitățile cauzei, instanța a apreciat că este prioritar interesul general de apărare al ordinii publice față particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, păstrarea inculpatului într-o detenție provizorie, această situație nefiind în contradicție cu principiul prezumției de nevinovăție, susținerile legate de situația personală a acestuia (întreținător de familie, tată a 3 copii minori) nefiind de natură să conducă la punerea în libertate a inculpatului.

Instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de lege, a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.I.I.

Pe fond, văzând că nu sunt motive de admitere a cererii formulate de către inculpatul S.I.I., în temeiul art. 160^8a alin. (6) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.I.I.

II. împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul S.I.I. criticând-o ca netemeinică, solicitând admiterea recursului, apreciind că sunt incidente disp. art. 160¹și urm. C. proc. pen.

S-a susținut că inculpatul se află în perimetrul prezentării materialului de urmărire penală și nu mai sunt acte procesuale care să reclame plasarea sa în regim de detenție, cu referire și la circumstanțele de ordin personal ale acestuia, în sensul că are trei copii minori și își întreținea părinții, mama sa aflându-se în spital de mai multă vreme.

S-a mai menționat că activitatea infracțională de care este acuzat inculpatul este întâmplătoare și că se impune a se face aplicarea principiului egalității de tratament, apreciind că la două luni de la efectuarea ultimelor acte procesuale în cauză, dată fiind și poziția procesuală de recunoaștere a faptei, nu se mai justifică menținerea inculpatului în stare de arest, având în vedere că punerea acestuia în libertate nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal.

Examinând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată, în raport de motivele de critică invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 385⁶alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte, are în vedere că recursul declarat de inculpatul S.I.I. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât, prin încheierea atacată, judecătorul instanței de fond a Curții de Apel Timișoara a făcut o judicioasă aplicație a dispozițiilor art. 160^8a alin. (6) C. proc. pen., respingând ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.I.I.

într-adevăr, deși sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii în sensul dispozițiilor art. 160⁴alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 160²alin. (1) C. proc. pen., în propriul demers analitic, înalta Curte are în vedere că deși inculpatul S.I.I. are vocația de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar în ceea ce privește maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina lui de către organul de urmărire penală, cererea sa apare ca neîntemeiată având în vedere natura, gravitatea faptelor pentru care este cercetat și împrejurările concrete în care au fost ele comise.

Astfel, înalta Curte reține că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală rezultă indicii temeinice că inculpatul S.I.I. ar fi comis infracțiunea de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), respectiv cea de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

înalta Curte are în vedere că în speța de față sunt întrunite astfel condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că există o presupunere rezonabilă cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor menționate mai sus care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la gravitatea infracțiunilor de care este acuzat.

Or, față de gravitatea extremă a infracțiunilor sus-menționate, imputate, înalta Curte reține ca situație de fapt, că în esență inculpatul S.I.I. în calitate de lucrător de poliție din cadrul IJPF Caraș-Severin sectorul de poliție Naidăș, împreună cu alți lucrători de poliție și lucrători vamali în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2011 au acționat coordonat, constituiți în grup infracțional cu scopul sustragerii unor sume importante primite drept mită ca urmare a trecerii cu vederea, nedenunțării și neconstatării unor infracțiuni sau contravenții comise la trecerea frontierei de stat a României, în special a traficului cu țigări, banii obținuți cu titlu de mită se colectau într-un fond comun, iar la sfârșitul schimbului se împărțeau egal între funcționarii publici.

La aprecierea gradului de pericol concret pentru ordinea publică se are în vedere că aceste fapte sunt de natură să prejudicieze buna reputației a instituției publice precum și încrederea în buna credință a celor desemnați să apere legea.

Prin neîndeplinirea sarcinilor specifice polițiștii de frontieră diminuează bugetul consolidat al statului de resurse financiare și față de această situație gruparea criminală putea să transporta pe lângă țigări orice alte bunuri periculoase sau interzise la deținere, cum ar fi droguri, materiale explozive sau toxice, arme sau muniție.

înalta Curte are în vedere, pe de altă parte, pe același palier al examinării situației de fapt imputate, numărul sporit de acte materiale, reținând că recurentul inculpat S.I.I. în calitatea sa de lucrător de poliție, având gradul profesional de inspector principal de poliție (aviz de poliție judiciară nr. S/784742 din 1 decembrie 2004, retras prin Ordinul nr. S/1157988 din 5 noiembrie 2010, așadar după comiterea primului act material al infracțiunii), constând în următoarele:

De altfel, pericolul concret pentru ordinea publică relativ la persoana recurentului inculpat S.I.I. este relativ și la modalitatea în care a acționat grupul infracțional organizat, din care că a făcut parte inculpatul, existând indicii temeinice în acest sens, care și-au folosit cunoștințele profesionale și funcția avută pentru a asigura grupului infracțional organizat un mod de operare cât mai eficient și afectând buna desfășurare a activității comercianților onești pe segmentul comerțului de țigări.

← ICCJ. Decizia nr. 1959/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1925/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1936/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1936/2011. Penal