ICCJ. Decizia nr. 193/2011. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 193/2011
Dosar nr. 9497/1/2010
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3941 din 5 noiembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 7440/2/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilăG.P. împotriva sentinţei penale nr. 325/F din 18 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală. A obligat recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei hotărâri, condamnatul persoană transferabilă a formulat contestaţie în anulare, fără însă a arăta motivele pe care se întemeiază cererea sa.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i)1, cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1)1 ori art. 38516 alin. (1).
Potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa, constatând că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Examinând actele şi lucrările dosarului, precum şi cererea formulată de contestator, se constată că acesta nu a invocat nici unul din cazurile de contestaţie în anulare prevăzute expres şi limitativ de art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestator.
Totodată, îl va obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorulG.P. împotriva deciziei penale nr. 3941 din 5 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 7440/2/2010.
Obligă contestatorulla plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1928/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1932/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
