ICCJ. Decizia nr. 1923/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA PENALĂ -
Decizia nr. 1923/2011
Dosar nr.831/39/2010
Şedinţa publică din 11 mai 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 118 din 12 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 831/39/2010 s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petiţionara G.I. împotriva rezoluţiei nr. 380/P/2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
A obligat petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, petiţionara G.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului M.G. - comisar şef în cadrul Poliţiei Municipiului Suceava - pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. şi favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., constând în aceea că în referatul de terminare a urmăririi penale din data de 23 iulie 2009, dat în dosarul nr. 520/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, au fost făcute afirmaţii neconforme cu realitatea şi nu au propus trimiterea în judecată a tuturor făptuitorilor împotriva cărora s-a formulat plângere.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, prin referatul nr. 1233/VIII/1/2009 - având în vedere calitatea făptuitorului - şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Efectuându-se acte premergătoare în cauză s-a stabilit că intimatul făptuitor a efectuat acte de cercetare penală în dosarul la care a făcut referire petiţionara astfel că, la finalizarea urmăririi penale prin referatul din 23 iulie 2009, acesta a propus punerea în mişcare şi trimiterea în judecată a învinuiţilor M.I. şi V.A.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de ameninţare prevăzută de art. 193 C. pen., precum şi neînceperea urmăririi penale faţă de numita M.D.B. pentru infracţiunile prevăzute de art. 193 C. pen., art. 254 C. pen. şi art. 290 C. pen.
Examinând motivele invocate de petiţionară, s-a reţinut că acestea presupun, în realitate, o nouă analiză a probelor administrate în dosarul nr. 52/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava astfel că situaţia evocată excede cadrului procesual reglementat de art. 2781 C. proc. pen.
În atare condiţii, instanţa de fond a apreciat că rezoluţia procurorului este legală şi temeinică, neputându-se reţine motive care să conducă la desfiinţarea acestuia.
Împotriva sentinţei, pronunţată de prima instanţă, a declarat recurs petiţionara G.I., solicitând casarea acesteia şi în rejudecare trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
În motivele de recurs se fac referiri la modul de instrumentare al dosarului nr. 520/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, apreciind că în mod neîntemeiat s-a reţinut că petiţionara ar fi provocat conflictul şi că principala persoană vinovată în cauză este M.D.B..
Se critică, de asemenea, faptul că intimatul M.G. a nesocotit dispoziţiile art. 68 C. pen., art. 69 C. pen., art. 76 C. pen., art. 87 C. pen., fiindu-i încălcat şi dreptul la apărare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Din actele cauzei rezultă că intimatul M.G. - comisar şef în cadrul Poliţiei Municipiului Suceava - a efectuat cercetări în dosarul penal nr. 52/P/2009 al acestei unităţi de parchet, ce a avut ca obiect plângerea formulată de aceeaşi petiţionară împotriva numiţilor M.I., M.D.B. şi V.A.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de ameninţare prevăzută de art. 259 C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.
Urmare actelor de cercetare efectuate în cauza de mai sus, intimatul a propus, prin referatul de terminare a urmăririi penale din 23 iulie 2009, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a numiţilor M.I. şi V.A.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de ameninţare prevăzută de art. 193 C. pen., respectiv neînceperea urmăririi penale faţă de numita M.D.B. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 193, art. 259 şi art. 290 C. pen.
Criticile invocate de recurenta petiţionară nu pot fi circumscrise procedurii speciale reglementate de art. 2781 C. proc. pen., fiind critici ce privesc fondul cauzei instrumentată de intimatul M.G.
Petiţionara are posibilitatea, pe de o parte, ca în cursul judecăţii să invoce aspectele de nelegalitate şi de netemeinicie a urmăririi penale, instanţa urmând a stabili, dacă există încălcări şi dacă acestea constituie nulităţi absolute care să atragă incidenţa prevederilor art. 333 alin. (2) C. proc. pen. - restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale - iar, pe de altă parte, petiţionara avea posibilitatea să critice dispoziţia de neîncepere a urmăririi penale adoptată în raport cu numita M.D.B.
Legea nu permite, în această procedură, a fi analizate probe administrate într-o altă cauză, acesta fiind atributul exclusiv al instanţei de judecată investită cu judecarea cauzei.
Ca atare, cum în speţă, nu pot fi reţinute indicii care să contureze săvârşirea de către intimatul M.G. a vreunei fapte penale, sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara G.I., împotriva sentinţei penale nr. 118 din 12 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara G.I. împotriva sentinţei penale nr. 118 din 12 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 192/2011. Penal. Nerespectarea obligaţiilor... | ICCJ. Decizia nr. 1926/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
