ICCJ. Decizia nr. 1932/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1932/2011
Dosar nr.3846/1/2011
Şedinţa publică din 11 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor din dosar, constată următoarele:
I. Prin încheierea de şedinţă din data de 12 aprilie 2011 a Curţii de Apel Alba Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 38147/3/2009 (1140/2011) s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor T.G., G.T. şi P.J.
S-a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 135/D/P/2009 la data de 28 septembrie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor T.G., G.T. şi P.J., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc şi trafic internaţional ilicit de droguri de mare risc, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt s-a reţinut în esenţă că la data de 11 mai 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalităţii Organizată şi Terorism, a fost sesizat de către Inspectoratul General al Politiei Române - Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate, Direcţia Antidrog cu privire la faptul că, există indicii temeinice referitoare la realizarea unor acte materiale specifice elementului material al laturii obiective a infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc de către o reţea de persoane neidentificate care introduc în România cantităţi importante de cocaină.
Astfel, la data de 11 mai 2009 în Portul Constanţa a fost descoperit un container (nr. GLDU 531286-7) care avea disimulată în încărcătura legală o cantitate de aproximativ 200 kilograme de cocaină, drog de mare risc, container trimis de firma exportatoare O.E.S. din Peru şi care avea ca destinatar Fundaţia G.D.S. din Arad. Din investigaţiile efectuate a rezultat faptul că marfa urma să fie transportată la Arad la data de 12 mai 2009. S-a stabilit şi faptul că persoanele încă neidentificate la data respectivă care urmau să recepţioneze şi să transporte cocaina foloseau următoarele numere de telefon.
Instanţa a apreciat că la acel moment procesual măsura arestări preventive luată faţă de inculpaţi T.G., G.T. şi O.J.B. nu putea fi înlocuită cu o altă măsura preventivă, mai puţin restrictivă, deoarece nu s-au schimbat temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri.
Astfel că, termenul rezonabil al cercetării judecătoreşti se raportează la complexitatea cauzei şi la atingerea scopului procesului penal, apreciind astfel că nu este depăşită durata rezonabilă în care va trebui să se desfăşoare cercetarea judecătorească.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, astfel încât măsura arestării preventive a inculpaţilor apare ca fiind legală şi temeinică, fiind dispusă cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
În cauză, există indicii temeinice şi probe, în sensul prevăzut de art. 143 C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă în sensul vinovăţiei inculpaţilor. Totodată, s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura şi gravitatea faptelor ce s-au reţinut în sarcină, şi modalitatea concretă de săvârşire.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din natura şi gravitatea faptei reţinute în sarcina inculpatului, cât şi din modalitatea concretă de comitere a faptelor, împrejurarea în care au acţionat şi gradul de pericol social crescut ce caracterizează faptele de trafic de droguri de mare risc, pericolul pentru sănătatea publică pe care îl reprezintă punerea în circulaţia a unor asemenea substanţe, urmările produse.
De asemenea se apreciază că infracţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor prin gravitatea deosebită şi prin reacţia publicului, tulbură nu numai ordinea publică dar şi normele mediului social ocrotit de valorile sale fundamentale, datorită faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfăşurare şi dezvoltare în interesul societăţii însăşi, creând o stare de nelinişte capabilă să justifice menţinerea arestării preventive, fiind îndeplinite astfel şi prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) şi paragraful 3 din C.E.D.O.
Faţă de toate aceste considerente, Curtea a apreciat că se menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor, sens în care, în temeiul art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor T.G., G.T.M. şi P.J.
II. Împotriva acestei încheieri de şedinţă au declarat recurs inculpaţii P.J.B., G.T.M. şi T.G. criticând-o ca netemeinică, solicitând admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a acestora, arătând că dosarul este în faza apelului, că recurenţii inculpaţi nu s-au mai confruntat niciodată cu legea penală şi că toţi au studii superioare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată, în raport de motivele de critică invocate, cât şi din oficiu sub toate aspectele, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursurile declarate de inculpaţii P.J.B., G.T.M. şi T.G. se privesc ca nefondate şi urmează a fi respinse ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât, instanţa de apel a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, investită cu soluţionarea apelurilor declarate de inculpaţii P.J.B., G.T.M. şi T.G. împotriva sentinţei penale nr. 131 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a statuat în mod legal şi temeinic prin conformare la dispoziţiile art. 160/b C. proc. pen. combinat cu art. 300/2 C. proc. pen. că în cauză se menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor trei inculpaţi.
Astfel, se menţin, pe de o parte, temeiurile de fapt ce au determinat prin rechizitoriul nr. 135/D/P/2009 din 28 septembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, trimiterea în judecată a inculpaţilor T.G., G.T., şi P.J., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc şi trafic internaţional ilicit de droguri de mare risc, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art.3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt s-a reţinut în esenţă că la data de 11 mai 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalităţii Organizată şi Terorism, a fost sesizat de către Inspectoratul General al Politiei Române - Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate, Direcţia Antidrog cu privire la faptul că, există indicii temeinice referitoare la realizarea unor acte materiale specifice elementului material al laturii obiective a infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc de către o reţea de persoane neidentificate care introduc în România cantităţi importante de cocaină.
Astfel, la data de 11 mai 2009 în Portul Constanţa a fost descoperit un container (nr. GLDU 531286-7) care avea disimulată în încărcătura legală o cantitate de aproximativ 200 kilograme de cocaină, drog de mare risc, container trimis de firma exportatoare O.E.S. din Peru şi care avea ca destinatar Fundaţia F.D.S. din Arad. Din investigaţiile efectuate a rezultat faptul că marfa urma să fie transportată la Arad la data de 12 mai 2009. S-a stabilit şi faptul că persoanele încă neidentificate la data respectivă care urmau să recepţioneze şi să transporte cocaina foloseau următoarele numere de telefon.
Ulterior, s-a reţinut că au fost depistaţi în depozitul amplasat în zona limitrofă judeţului Arad, în apropierea drumului european E671, pe partea stângă a acestuia, între km 6 şi 7 (km 6+200m) pe direcţia de mers dinspre Arad către Oradea, în timp ce manevrau pachetele care conţineau substanţa substituită conform ordonanţei de urmărire supravegheată emisă în dosar, în locul cantităţii de 209,50 Kg de droguri de mare risc (cocaină) aflată în containerul GLDU 531286-7 pentru a le transfera în mijloacele de transport ( 2 limuzine Honda Legend şi Skoda Octavia) cu care au sosit la depozit în vederea transportului cocainei din România în Ungaria.
Pe de altă parte, în cauză se menţin şi temeiurile de drept ce au determinat luarea aceleiaşi măsuri preventive a recurenţilor inculpaţi P.J.B., G.T.M. şi T.G., constatându-se că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, astfel încât măsura arestării preventive a inculpaţilor apare ca fiind legală şi temeinică, fiind dispusă cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
În cauză, există indicii temeinice şi probe, în sensul prevăzut de art. 143 C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă în sensul vinovăţiei inculpaţilor. Totodată, s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura şi gravitatea faptelor ce s-au reţinut în sarcină, şi modalitatea concretă de săvârşire.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din natura şi gravitatea faptei reţinute în sarcina recurenţilor inculpaţi, cât şi din modalitatea concretă de comitere a faptelor, împrejurarea în care au acţionat şi gradul de pericol social crescut ce caracterizează faptele de trafic de droguri de mare risc, pericolul pentru sănătatea publică pe care îl reprezintă punerea în circulaţia a unor asemenea substanţe, urmările produse.
De asemenea se apreciază că infracţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor prin gravitatea deosebită şi prin reacţia publicului, tulbură nu numai ordinea publică dar şi normele mediului social ocrotit de valorile sale fundamentale, datorită faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfăşurare şi dezvoltare în interesul societăţii, creând o stare de temere aptă să justifice menţinerea arestării preventive, fiind îndeplinite astfel şi prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) şi paragraful 3 din C.E.D.O.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.J.B., G.T.M. şi T.G. împotriva încheierii din 12 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 38147/3/2009 (1140/2011).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 193/2011. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 1934/2011. Penal → |
---|