ICCJ. Decizia nr. 1964/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea nr. 25 din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosar nr. 3290/2/2011, în temeiul art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.M.E.
S-au reținut, în esență, următoarele:
în sarcina inculpatului C.M.E. se reține comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu un număr total de 131 acte materiale după cum urmează: 14 acte materiale în tura din data de 16/17 decembrie 2010; 36 acte materiale în tura din data de 19 decembrie 2010; 37 acte materiale în tura din data de 20/21 decembrie 2010; 44 acte materiale în tura din data de 23 decembrie 201, constând în aceea că în calitate de lucrător de poliție în cadrul PTF Șiret, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a pretins, primit sau acceptat, direct sau indirect, importante sume de bani și bunuri de la persoanele care au tranzitat frontiera în scopul de a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu privind controlul la frontieră. Totodată, împreună cu alți colegi de pe tura de serviciu au constituit un grup structurat și au acționat în mod coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni grave pentru a obține beneficii financiare și materiale.
Relaționând dispozițiile textelor de lege referitoare la instituția liberării provizorii sub control judiciar, instanța a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 1602alin. (1) C. proc. pen., context în care se reține că inculpatul a fost arestat preventiv pentru săvârșirea unor infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Analizând cererea și prin prisma prevederilor al. 2 al art. 1602C. proc. pen. instanța a constatat că o cerere de natura celei de față trebuie respinsă atunci când există date care să creeze convingerea că se impune ca inculpatul să fie împiedicat să săvârșească alte infracțiuni, ori că, odată lăsat în libertate, acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin modalitățile aici arătate sau prin alte asemenea fapte.
în speță, prin faptele reținute în sarcina sa, inculpatul a minimalizat rolul pe care îl au organele de poliție în asigurarea frontierei, desconsiderând organele în drept chemate să aplice legea, situația reclamând, prin urmare, intervenția constrângerii legale. Cât privește condițiile negative care ar constitui impedimente în calea instituirii măsurii alternative în discuție, Curtea reține modalitatea în care a acționat inculpatul și numărul mare de acte materiale reținute în sarcina sa, săvârșite prin premeditarea și coordonarea activității infracționale. Banii se luau din pașapoarte verificate pe sub masă sau prin gesturi rapide, de camuflare a bancnotelor. Colectarea regulată a sumelor de bani, menită să evite controale inopinate se făcea, de regulă, prin strângeri de mână, simulând un salut sau după stingerea becului din încăpere. Banii luați mită erau ascunși până la sfârșitul turei, iar pentru a beneficia de clemența șefilor ierarhici aceștia erau interesați și implicați în luarea de mită, sume importante din "încasări" revenindu-le și lor.
Din procesul verbal de percheziție domiciliară prezentat instanței de apărătorul inculpatului rezultă că au fost ridicate în vederea confiscării sume ce depășesc 60.000 de lei, de asemenea importante sume în valută.
Este real că în cadrul acestei proceduri trebuie avute în vedere nu doar natura și gravitatea faptelor sau cuantumul prejudiciului, ci în primul rând persoana petentului, legăturile familiale și cu comunitatea din care provine, eficacitatea estimată a controlului judiciar și, în ansamblu, încrederea pe care circumstanțele petentului o conferă cu privire la aceea că măsura controlului judiciar poate fi eficientă.
însă, la aprecierea oportunității liberării provizorii și la evaluarea măsurii în care buna desfășurare a procesului penal poate fi realizată prin această măsură, trebuie avute în vedere inclusiv acele circumstanțe care au justificat arestarea preventivă a inculpatului.
Astfel, la alegerea și luarea acestei măsuri preventive de către instanță s-a reținut că materialul probator administrat în cauză relevă existența unor indicii temeinice de neîndeplinire, de către inculpat, alături de celelalte persoane cercetate în cauză, a atribuțiilor de serviciu, aducând atingere unor activități de interes public. Gradul de pericol social al faptelor de corupție săvârșite de inculpat rezultă și din faptul că și-a traficat atribuțiile de serviciu, făcând din exercitarea lor o sursă constantă de venituri ilicite. Faptele de corupție ale inculpaților cercetați în aceeași cauză sunt cu atât mai grave cu cât se știe că, atunci când mai multe persoane își alătură eforturile când se asociază în vederea desfășurării unor activități ilicite, șansele lor de reușită cresc, asocierea sporind forța lor de acțiune și posibilitatea de a înlătura lesne dificultățile pe care le-ar întâmpina.
în speță, și inculpatul a avut o contribuție concretă la activitatea infracțională în ansamblul ei, așa cum rezultă din ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, prin rolul important în funcționarea întregii structuri, dată fiind și posibilitatea obținerii în mod facil și într-un timp foarte scurt de importante venituri ilicite.
Profilul moral conturat de înscrisurile aflate la dosar și relevate de apărătorul său îl pun într-adevăr într-o lumină favorabilă dintr-o anumită perspectivă, caracterizându-l ca o persoană integrată social în ceea ce privește relațiile cotidiene, de conviețuire în comunitate, evidențiind că și-a îndeplinit atribuțiile din fișa postului în condiții bune, că s-a remarcat în activitatea profesională, fiind unul dintre cei mai buni polițiști de frontieră, a fost decorat în acest sens, că are un comportament civilizat, însă trăsăturile reliefate vin în contradicție flagrantă cu preocuparea sa reprobabilă sancționată din punct de vedere penal în raport de care se efectuează cercetări, prin care se lezează alte valori ocrotite de art. 1 C. pen., inculpatul fiind arestat pentru infracțiuni de corupție care au cunoscut o amploare deosebită în ultima vreme.
Faptul că inculpatul este cercetat pentru un număr mare de acte materiale săvârșite într-o perioadă scurtă de timp este în măsură să-i agraveze situația personală ducând la concluzia că activitatea infracțională se putea desfășura, cu consecințe dintre cele mai grave, și într-un interval scurt de timp.
Premisele influențării procesului penal prin punerea acestuia în libertate, se conturează și din necesitatea ca organele judiciare să dea o ripostă fermă autorilor unui asemenea gen de infracțiuni, iar mesajul transmis mediului infracțional să fie unul neechivoc, de natură să limiteze organizarea unor activități infracționale apte să conducă la dezechilibre majore ale ordinii de drept și la reacții necontrolate.
Punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului la acest moment, având în vedere și scopul grupului infracțional reținut - săvârșirea infracțiunilor de corupție - amploarea fenomenului înregistrat la Vama Siret, conduce la concluzia că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. Raportat la specificul cauzei penale ce face obiectul cererii inculpatului și al cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța reține că inculpatul s-a prevalat de dreptul prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen. (chiar dacă aceasta nu are caracterul zădărnicirii adevărului), el nu a contribuit la desfășurarea urmăririi penale, iar menținerea sa la dispoziția organelor de cercetare penală asigură celeritatea desfășurării urmăririi penale și a judecății.
Pentru aceste considerente, în baza art. 1608a alin. (6) C. proc. pen. instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul C.M.E.
împotriva încheierii sus-menționate, a declarat recurs inculpatul.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Potrivit art. 1601C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Din interpretarea textului mai sus-menționat, rezultă că, cererea de liberare provizorie presupune existența unei condiții premiză, respectiv aceea de a fi formulată de un inculpat aflat în stare de arest preventiv.
La momentul formulării cererii, inculpatul era arestat preventiv, însă, ulterior, așa cum rezultă din actele dosarului, a fost pus în libertate, ca urmare a înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prin încheierea din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosar nr. 388/39/2011, rămasă definitivă prin decizia nr. 1789 din 3 mai 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosar nr. 3659/1/2011.
Drept urmare, recursul exercitat împotriva încheierii prin care i-a fost respinsă cererea de liberare provizorie nu este fondat.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de recurentul inculpat C.M.E. împotriva încheierii nr. 25 din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1972/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1967/2011. Penal → |
|---|
