ICCJ. Decizia nr. 1972/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea nr. 152/PI din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosar nr. 545/59/2011, în baza art. 1608alin. (1) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul J.O..
în temeiul art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
S-au reținut, în esență, următoarele:
Prin încheierea din 9 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatului P.S.M. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 10 februarie 2011 până la 10 martie 2011 inclusiv.
Pentru a lua această măsură, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., reținându-se că inculpatul, în calitate de lucrător de poliție din cadrul IJPF Caras Severin, sectorul de poliție Naidăș, împreună cu alți lucrători de poliție și lucrători vamali, în perioada octombrie 2010-ianuarie 2011, au acționat coordonat constituiți în grup infracțional cu scopul sustragerii unor sume importante primite drept mită ca urmare a trecerii cu vederea, nedenunțării și neconstatării unor infracțiuni sau contravenții comise la trecerea frontierei de stat a României, în special a traficului cu țigări, banii obținuți cu titlu de mită fiind colectați într-un fond comun, iar la sfârșitul schimbului împărțiți egal între funcționarii publici.
Starea de arest a inculpatului a fost prelungită succesiv, ultima dată prin încheierea penală din 5 aprilie 2011, când s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive până la data de 9 mai 2011.
Analizând regulile instituite de dispozițiile procesuale care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar, în raport cu situația concretă a inculpatului P.S.M., instanța a apreciat că în raport cu disp. art. 1604alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 1602alin. (1) C. proc. pen., inculpatul are vocația de a beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar în ceea ce privește maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina lui de către organul de urmărire penală, însă cererea apare ca neîntemeiată având în vedere natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetat și împrejurările concrete în care au ele comise.
Astfel, Curtea a reținut că din întreg probatoriul administrat în dosarul urmărire penală rezultă indicii temeinice că inculpatul ar fi comis luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul cu apl. art. 33 lit. a) C. pen.
Instanța a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că există o presupunere rezonabilă cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor menționate mai sus care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la natura și gravitatea infracțiunilor de care este acuzat.
Instanța a apreciat că gravitatea infracțiunilor și pericolul concret pentru ordinea publică rezidă din modalitatea în care a acționat grupul infracțional organizat din care se pare că a făcut parte inculpatul, existând indicii temeinice în acest sens că și-au folosit cunoștințele profesionale și funcția avută pentru a asigura grupului infracțional organizat un mod de operare cât mai eficient, pe de o parte vitregind bugetul consolidat al statului de resurse financiare și afectând buna desfășurare activității comercianților onești pe segmentul comerțului de țigări.
S-a mai reținut că punerea în libertate a inculpatului ar conduce la o ineficientizare a cercetărilor care sunt efectuate de către organul de urmărire penală, la o descreștere a celerității urmăririi penale care este în defavoarea actului justiție, existând și riscul influențării în mod negativ a desfășurării urmăririi penale, în condițiile în care aceasta nu a fost finalizată, astfel că cererea formulată de inculpatul P.S.M. a fost respinsă ca nefondată.
împotriva încheierii sus-menționate, a declarat recurs inculpatul, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Recursul inculpatului este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că în cauză sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, atât sub aspectul condiției prevăzută de art. 1602alin. (1) C. proc. pen., cât și cu privire la cea de a doua condiție, de temeinicie, prevăzută de alin. (2) al aceluiași text de lege.
Potrivit art. 1602alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că în cauză, la acest moment procesual, nu mai există date din care să rezulte pericolul și riscul de a se zădărnici aflarea adevărului, precum și ca inculpatul să repete asemenea fapte.
Astfel, raportat la poziția procesuală a inculpatului, în sarcina căruia au fost reținute mai multe acte materiale de luare de mită, pe care Ie-a recunoscut, la datele personale ale acestuia (s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală, iar, după demararea cercetărilor, la data de 15 martie 2011, și-a dat demisia din funcția de agent principal de poliție din cadrul I.J.P.F. Caras Severin, S.P.F. Naidăș, a pus la dispoziția organelor de urmărire penală sumele de bani reținute cu titlu de prejudiciu), precum și la momentul procesual actual (urmărirea penală s-a terminat, inculpatul a semnat procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală), se constată că lăsarea inculpatului în libertate sub control judiciar poate asigura eficient buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de P.S.M. împotriva încheierii nr. 152/PI din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost admis, a fost casată încheierea atacată și, rejudecând, în baza art. 1608a alin. (2) C. proc. pen., s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
A fost pus în libertate provizorie sub control judiciar inculpatul de sub puterea mandatului de arestare, dacă nu este arestat în altă cauză.
în baza art. 1602alin. (3) și alin. (3)1 C. proc. pen., s-a pus în vedere inculpatului ca pe durata liberării provizorii sub control judiciar să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească fără încuviințarea instanței limita teritorială a județului Arad, cu excepția situațiilor în care este chemat de către organul de urmărire penală sau instanța de judecată;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv poliția localității Arad, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
f) să nu se apropie de inculpații și martorii din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect.
g) să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta. în baza art. 1602alin. (3)2 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului P.S.M. că, în caz de încălcare cu rea-credință a oricăreia dintre obligațiile sus-menționate se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
în baza art. 1602alin. (4) C. proc. pen., s-a comunicat prezenta decizie administrației locului de deținere, inculpatului P.S.M. și tuturor instituțiilor prevăzute la art. 145 alin. (2)1 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2002/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1964/2011. Penal → |
|---|
