ICCJ. Decizia nr. 1967/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 770/109/2011, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților M.S. și M.N. și s-a menținut această măsură.
Prin sentința penală nr. 110 din data de 08 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost condamnat inculpatul M.N., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004 cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a disp. art. 320/1 C. proc. pen., rap. la art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. S-a dispus ca pedeapsa să se execute prin privare de libertate conform disp. art. 57 C. pen.
Prin aceiași sentință a fost condamnată inculpata M.S., pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a disp. art. 320/1 C. proc. pen., rap la art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. S-a dispus executarea pedepsei prin privare de libertate conform dispozițiilor art. 57 C. pen.
în esență, prima instanță a reținut că, în zilele de 29 decembrie 2010, 6 ianuarie 2011, 12 ianuarie 2011 și 18 ianuarie 2011 inculpații au vândut investigatorului sub acoperire și colaboratorului acestuia droguri de mare risc - respectiv heroină.
Cu ocazia efectuării percheziției la această dată, la locuința inculpaților au fost găsite droguri de mare risc - heroină precum și sume de bani provenind din vânzarea produselor stupefiante.
De asemenea, conform procesul verbal întocmit de investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia (fila 38 dosar up), a planșelor foto ce conțin capturi foto ale imaginilor filmate în 6 ianuarie 2011 - f 40-44 dosar up, a rezultat că la această dată, inculpatul M.N. a vândut investigatorului sub acoperire și colaboratorul său, contra sumei de 100 Euro și 100 ron lei, 2,30 gr substanță ce s-a dovedit a fi heroină, conform raportului de constatare tehnico științifică nr. 141523 din 10 ianuarie 2011
în locuința celor doi inculpați a fost identificată și suma de 605 Euro, respectiv 1450 lei printre care și suma predată investigatorului și colaboratorului în vederea cumpărării drogurilor.
Față de cele mai sus expuse instanța a constatat că, în drept, faptele inculpaților de a vinde în mod repetat, fără drept și în baza aceleiași rezoluții infracționale, colaboratorului și investigatorului sub acoperire diferite cantități de heroină, drog de mare risc ce face parte din tabelul nr. 1 anexă la Legea 143/2000, în schimbul unor sume de bani , întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea 522/20004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
împotriva sentinței penale pronunțate de tribunal s-a declarat apel de către ambii inculpați, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 06 aprilie 2011, acordându-se aleatoriu primul termen de judecată la data de 19 mai 2011.
De asemenea, s-a fixat termen de judecată la data de 28 aprilie 2011 în vederea verificării stării de arest a inculpaților.
în conformitate cu dispozițiile art. 300/2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța are obligația să verifice în tot cursul judecății, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160/b C. proc. pen.
în speță, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și impun, în continuare, privarea de libertate a acestora, întrucât lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol se reflectă în rezonanța socială deosebită a faptei, rămânerea în pasivitate a organelor judiciare prin neluarea unor măsuri fiind de natură să creeze un impact negativ în conștiința oamenilor.
Totodată, trebuie avute în vedere și gravitatea faptei și modalitatea de comitere a acesteia.
Față de aceste împrejurări, curtea a considerat că nicio altă măsură preventivă nu este oportună cel puțin în această fază a procesului.
împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și continuarea cercetării judecătorești cu inculpații în stare de libertate, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu mai subzistă și nu au intervenit alte probe noi care să justifice privarea de libertate. Inculpații au realizat gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, aveau loc de muncă, au copii minori, nu au antecedente penale, poziția lor procesuală a fost de recunoaștere, astfel că lăsarea în libertate nu poate prezenta pericol public. A mai arătat că au domicilii stabile, se vor prezenta în fața instanței și nu mai pot influența buna desfășurare a procesului penal, motiv pentru care, în subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea București.
Recursurile sunt nefondate.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că în perioada 29 decembrie 2010-18 ianuarie 2011 au vândut unui investigator sub acoperire și colaboratorului acestuia droguri de mare risc (heroină).
Inculpatul a fost reținuți și arestați preventiv de la 18 ianuarie 2011, fiind condamnați în primă instanță pentru faptele deduse judecății la o pedeapsă de câte 6 ani închisoare, ca urmare a aplicării art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. (s.pen.110 din 8 martie 2011 a Tribunalului Argeș).
Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu au încetat, ci dimpotrivă ele subzistă și impun în continuare privarea de libertate.
Este astfel de observat că, prin pronunțarea unei hotărâri în primă instanță, chiar nedefinitivă, în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, în condițiile în care aceștia și-au însușit probatoriile administrate în faza de urmărire penală, iar judecata în fond s-a făcut prin raportare la art. 320/1 C. proc. pen.
Pe de altă parte, dincolo de atitudinea procesuală a inculpaților, nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor ce li se impută și care prin natura lor și împrejurările în care se reține că ar fi fost comise (în mod repetat), atentează la sănătatea publică, aspecte care justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive se justifică în continuare și nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata arestării nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, în condițiile în care judecata în primă instanță a avut loc la mai puțin de 2 luni de la privarea inițială de libertate a inculpaților.
Cum, în intervalul scurs de la pronunțarea sentinței de condamnare nu au apărut date noi care să justifice revocarea sau înlocuirea cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate , legal și temeinic instanța de apel, pe rolul căreia cauza se află în prezent, a dispus în baza art. 160/b rap. la art. 300/2 C. proc. pen. menținerea stării de arest a inculpaților, astfel încât recursul acestora sunt nefondate și vor fi respinse conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1964/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1960/2011. Penal → |
|---|
