ICCJ. Decizia nr. 2100/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2100/2011
Dosar nr.8828/62/2010
Şedinţa publică din 23 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 436/S din 3 noiembrie 2010 a Tribunalului Braşov, a fost condamnat inculpatul B.B.D. în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., la 1 an închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 86/1 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 86/3 alin. (1) lit. a)-d) C. pen., inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, potrivit programului de supraveghere; să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 86/7 alin. (3) lit. a) şi c) C. pen., inculpatul a fost obligat să desfăşoare o activitate neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 100 ore în cadrul Atelierului MFC Braşov sau altă locaţie stabilită cu Serviciul de probaţiune şi să nu cici un autoturism pe durata termenului de încercare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 359 C. proc . pen. şi potrivit art. 71 alin. (1) şi (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art. 350 alin. (1) raportat la art. 3139 alin. (1) şi art. 145/1 C. proc . pen. a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului B.B.D. cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Potrivit art. 145 alin. (1)1 şi (1)2 C. proc . pen., inculpatul a fost obligat să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat, să se prezinte la Poliţia municipiului Braşov conform programului de supraveghere întocmit de această instanţă sau de câte ori este chemat; să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar, care a dispus măsura, să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la data de 4 octombrie 2010 până la 3 noiembrie 2010.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. a fost confiscat de la inculpat suma de 840 lei, iar în baza art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscată cantitate de 5 grame cannabis ridicată de la inculpat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că inculpatul B.B.D. avea preocupări în domeniul traficului de droguri înainte de introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire „D.".
Astfel, în perioada 15 aprilie 2010 - 17 aprilie 2010, conform procesului-verbal de sinteză a convorbirilor telefonice, inculpatul a fost contactat de diferite persoane care îi solicitau în mod codificat să le facă rost de droguri.
Martora P.M. a relatat că a încercat să consume droguri când era cu inculpatul şi cu nişte prieteni ai acestuia.
La jumătatea lunii aprilie 2010, fiind introdus în cauză investigatorul sub acoperire „D.", acesta a cerut inculpatului să-i procure cannabis, dându-i acestuia 700 lei şi primind cantitatea de 5,66 rezină de cannabis.
Investigatorul sub acoperire, a arătat că inculpatul i-a spus că ori de câte ori are nevoie de cannabis sau de alte droguri să îl contacteze telefonic şi că astfel oferta era continuă.
După circa două săptămâni, discutând cu inculpatul, acesta i-a spus că poate să-i procure ceva mai tare, respectiv pastile de ecstasy.
Astfel, la 18 iunie 2010, inculpatul însoţit de prietena sa, martora P.M., s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire care i-a remis suma de 140 lei, iar la o distanţă de 50 m, inculpatul s-a întâlnit cu o persoană necunoscută de la care a primit două pastile de ecstasy.
Ulterior, inculpatul i-a spus investigatorului sub acoperire că poate să îi procure şi altceva, diferit de drogurile remise anterior.
La 4 august 2010, inculpatul i-a remis investigatorului sub acoperire contra sumei de 200 lei, o punguţă cu ciuperci, despre care i-a spus că sunt halucinogene, lucru neconfirmat de analizele efectuate.
La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere modul sporadic în care inculpatul a săvârşit faptele, vârsta acestuia, atitudinea sinceră şi cooperantă cu organele judiciare, recunoscând în favoarea lui circumstanţe atenuante conform art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
S-a mai apreciat, în baza referatului de evaluare din dosar, că inculpatul se poate integra social şi fără privare de libertate, acesta manifestându-şi intenţia de a reîncepe cursurile liceale.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 26/Ad din 1 martie 2011 a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat sentinţa primei instanţe numai cu privire la greşita aplicare a pedepsei complementare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Rejudecând, instanţa a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, stabilită în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, stabilită în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, primind criticile din apelul inculpatului a considerat că în raport cu dispoziţiile art. 65 C. pen., pe lângă pedeapsa principală de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, nu se poate aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Ca urmare, această pedeapsă complementară s-a considerat că a fost nelegal aplicată.
Privitor la criticile formulate în apel de către inculpat, în sensul că pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente şi pedeapsa rezultantă sunt prea severe şi la solicitarea de reducere a acestora şi de aplicare a dispoziţiilor art. 81 C. pen., instanţa de apel Ie-a considerat neîntemeiate.
Astfel, s-a concluzionat că nu există temeiuri de redozare a pedepselor şi de schimbare a modalităţii de executare şi că integrarea socială a inculpatului poate fi asigurată prin respectarea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse de prima instanţă în baza art. 86/4 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.B.D. care, invocând dispoziţiile art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc . pen. a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă şi a solicitat reducerea ei şi suspendarea condiţionată a executării acesteia conform art. 81 C. pen.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi de mare risc, prevăzute de art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Probele administrate în cauză, respectiv procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire „D.", declaraţiile date de această persoană, declaraţiile martorei P.M., rapoartele de constatate tehnico-ştiinţifice aflate la dosar şi declaraţiile constante ale inculpatului au confirmat că acesta a vândut acelui investigator sub acoperire în aprilie 2010, cu suma de 700 lei cantitatea de 5,66 grame cannabis, drog de risc, iar la 18 iunie 2010 cu suma de 140 lei două pastile de ecstasy (MDMA), drog de mare risc, procurate de la o persoană necunoscută.
Mai este de menţionat că inculpatul a fost cel care s-a oferit să îi procure droguri investigatorului sub acoperire şi că acesta din urmă nu l-a determinat să săvârşească fapte de vânzare de droguri, având o atitudine pasivă.
Referitor la pedepsele principale aplicate se constată să acestea au fost individualizate potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sub minimul prevăzut de lege, prin recunoaşterea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) din acelaşi cod, avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără a inculpatului, modalitatea sporadică de comitere a faptelor, cantităţile mici de droguri vândute, atitudinea deosebit de sinceră şi cooperarea cu organele judiciare.
Se mai constată că pedepsele aplicate şi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere sunt de natură a asigura, conform art. 52 şi art. 86/1 alin. (1) lit. c) C. pen., prevenţia săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului şi se apreciază că pedeapsa va constitui un avertisment, că persoana condamnată nu va mai săvârşi infracţiuni.
De asemenea, se constată că respectarea măsurilor de supraveghere şi îndeplinirea obligaţiilor impuse de instanţe, în temeiul art. 86 C. pen., pot conduce la reinserţia socială a inculpatului şi la determinarea acestuia, sub îndrumarea consilierului de probaţiune, de a parcurge un traseu de viaţă dezirabil social, prin reluarea studiilor liceale abandonate anterior şi evitarea mediilor în care se manifestă fenomenul traficului şi consumului de droguri.
În aceste condiţii, concluzia care se impune este că pedepsele au fost just individualizate, că nu există motive de reducere a lor şi că modalitatea de suspendare condiţionată a executării pedepsei în baza art. 81 C. pen. preconizată în recursul inculpatului nu poate să permită atingerea scopului pedepsei.
Faţă de considerentele ce preced, constatând neîntemeiate criticile formulate şi rezultatul existenţei unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385/9 alin. (3) C. proc . pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc . pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.B.D., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul parţial pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatului, până la prezentarea apărătorului ales, să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.B.D. Alexandru împotriva deciziei penale nr. 36/Ap din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 21/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2126/2011. Penal → |
|---|
