ICCJ. Decizia nr. 2126/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2126/2011
Dosar nr. 687/1372/2009
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, prin sentinţa penală nr. 103 S din 24 septembrie 2010, în baza disp. art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.G., la 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza disp. art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut, faţă de inculpat, măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv Mun. Braşov, astfel cum a fost dispusă prin Decizia nr. 826/R din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov.
Pe latură civilă, în baza art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998, art. 999 C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată şi inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă minoră U.M.N.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
Minora de 14 ani U.M.N., în după amiaza zilei de 10 iulie 2009, după ce a obţinut acordul mamei sale, aflându-se în compania prietenei ei Z.A.M., la propunerea inculpatului B.G., cunoscut de ea şi pentru că părinţii lui erau naşii ei, a acceptat cererea acestuia ca împreună cu prietena amintită şi cu I.R.O., să petreacă în locuinţa lui, aici ei jucând cărţi şi vizionând programul de televizor, iar după ora 23.00, când băiatul a adus 3 litri de vin, au băut, consumul de alcool având loc la cererea ei.
Inculpatul, aflat şi el în stare de ebrietate, la un moment dar, după ce a mângâiat-o şi i-a adresat avansuri, deşi minora a dorit să plece împreună cu ceilalţi doi, a reţinut-o în locuinţă şi a violat-o. Dimineaţa, minora a fost văzută de tatăl şi sora inculpatului, aceştia relatând că era aproape dezbrăcată, părea anormală, a dormit, luarea ei de acolo având loc la cererea lor adresată mamei fetei.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 342936 din 10 septembrie 2009 a reţinut evidenţierea de profiluri genetice ADN ale părţii vătămate şi ale inculpatului.
Raportul de expertiză medico-legală datat 13 iulie 2009 a confirmat deflorare recentă şi fisură vaginală ce puteau data din 10/11 iulie 2009, consecinţa unui raport sexual forţat vaginal, acest aspect fiind reţinut şi în raportul de evaluare psihologică a minorei.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul.
Parchetul şi-a motivat apelul pe netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului, precum şi pe greşita neaplicare a pedepsei complementare a interzicerii exercitării şi a drepturilor prev. de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., respectiv dreptul de a fi curator sau tutore.
În apel, inculpatul a criticat sentinţa pe greşita sa condamnare, sens în care a susţinut că raportul sexual cu minora s-a realizat cu acordul acesteia, astfel impunându-se achitarea sa în temeiul disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., cum şi pe greşita încadrare juridică a faptei, aceasta fiind infracţiunea de raport sexual cu un minor, prev. de art. 198 C. pen.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 30 Ap din 8 februarie 2011, a admis apelul formulat de parchet, a desfiinţat sentinţa sub aspectul întinderii pedepsei complementare şi în baza disp. art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. pe aceeaşi durată, respectiv 5 ani.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, cazul de casare invocat fiind cel prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat inculpatului pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de parchet nu este fondat.
Potrivit disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care stabileşte criteriile generale de individualizare a pedepsei, la aplicarea acesteia se ţine seama de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei, de împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, precum şi de persoana infractorului.
În cauză, raportând aceste criterii la modul în care instanţele au individualizat pedeapsa, se reţine că textul art. 197 alin. (3) C. pen. prevede pedeapsa cu închisoare de la 10 la 25 de ani, astfel că orientându-se la acest cuantum, 10 ani, s-au avut în vedere şi împrejurările comiterii faptei, respectiv starea de beţie în care se aflau atât inculpatul cât şi partea vătămată minoră, această stare a fost voluntară inclusiv în ce priveşte pe minoră, fapta s-a realizat fără ca inculpatul să agreseze fizic minora, iar persoana lui a fost caracterizată atât de familie cât şi de responsabilul locului de muncă, ca fiind neviolentă, cu un comportament adecvat mediului din care provenea (familie cu 5 copii, în relaţii de concubinaj), antecedentele penale decurgând dintr-o faptă de furt din perioada minoratului, dar nesancţionată pe motiv de lipsă a capacităţii de anticipare a consecinţelor acţiunii lui (avea vârsta de 15 ani la data săvârşirii). Totodată, referatul de evaluare existent la filele 72-74 dosar Tribunalul Braşov evidenţiază că inculpatul prezintă risc scăzut de a mai comite fapte penale, iar în ce-l priveşte nu s-au reţinut circumstanţe atenuante sau agravante.
În acelaşi timp, dispunerea executării pedepsei prin privare de libertate va constitui şi realizarea scopului pedepsei, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.
Ca atare, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov nefiind fondat, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Potrivit disp. art. 192 alin. (3), cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 30/Ap din 08 februarie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul B.G.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2100/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 214/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
