ICCJ. Decizia nr. 2137/2011. Penal. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
I. Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în calitate de instanță de apel, prin încheierea de ședință publică de la 17 mai 2011, consecutiv admiterii acesteia în principiu, trecând la soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul-apelant G.R.F. a dispus respingerea sa ca neîntemeiată în conformitate cu dispozițiile art. 1608 a alin. (6) C. proc. pen.
Dispunând astfel instanța de apel pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
- inculpatul G.R.F. a fost judecat în primă instanță și condamnat prin sentința penală nr. 84 din 4 martie 2011 a Tribunalului Prahova, respectarea garanțiilor procesuale și procedurale prevăzute de art. 6-70, art. 170,art. 288 și urm. C. proc. pen. la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunilor continuate și concurente prevăzute de art. 24 alin. (1) și (2), art. 25,art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 și respectiv art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 în final cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen., comise prin aceea că aflându-se în calitate de cetățean român ca turist la sfârșitul anului 2008 în Australia, în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale a falsificat instrumente de plată electronice, a pus în circulație instrumente de plată electronice falsificate, a deținut astfel de instrumente de plată electronice falsificate în vederea punerii acestora în circulație, a deținut echipamente în scopul folosirii ulterioare la falsificarea de instrumente de plată electronice și a efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri în numerar) prin utilizarea neautorizată de date de identificare ale elementelor obținute prin accesarea ilegală a sistemelor informatice bancare;
- prin aceeași sentință a fost computată reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 17 iulie 2010 la zi fiindu-i menținută arestarea preventivă în cauză în conformitate cu art. 350 raportat la art. 3002,art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen. și art. 143 rap. a art. 148 lit. f) C. proc. pen.
- împotriva acestei sentințe au declarat în termen legal apeluri DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul G.R.F., cauza penală ce a format obiectul dosarului penal nr. 4891/105/2010 fiind înregistrată la instanța de apel la data de 18 aprilie 2011; din motive procedurale judecarea căilor ordinare de atac amintite a fost amânată iar prin încheierea de ședință din 27 aprilie 2011, rămasă definitivă prin respingerea ca nefundat a recursului separat declarat de inculpat, Curtea a menținut arestarea preventivă a inculpatului-apelant G.R.F. în conformitate cu dispozițiile art. 3002rap. la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen.;
- la data de 13 mai 2011 inculpatul-apelant prin apărător ales a formulat cererea pendinte de liberare provizorie sub control judiciar în condițiile art. 1601și art. 1602și urm. C. pen. însușită de acesta la termenul de judecată din data de 17 mai 2011; la același termen de judecată, prealabil soluționării cererii instanța a procedat la audierea inculpatului-apelant constatându-se de asemenea că cererea de liberare provizorie sub control judiciar îndeplinește condițiile de admisibilitate dar art. 1601și art. 1602C. proc. pen. [este formulată în cursul procesului penal de către un inculpat aflat în stare de arest preventiv iar în infracțiunile intenționate de legiuitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată - și condamnarea în primă instanță - sunt pedepsite de legiuitor cu închisoare ce nu depășește 18 ani].
Trecându-se la soluționarea cererii - după ascultarea concluziilor inculpatului, apărătorului acestuia și procurorului - instanța de apel a reținut că dispozițiile în materie ale art. 1602alin. (2) prevăd că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
în speță - a constatat Curtea - există date că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, considerați importanți de către parchet (a se vedea vedere scrisoarea de amenințare a numitului R.R. adresată unui alt deținut - filele 182-183 dosar fond, vol. 1 și încercarea inculpatului de a-l influența pe martorul V.A. în privința declarației pe care urma să o dea în instanță, ce reiese din redarea convorbirii telefonice purtate de inculpat cu acest martor - filele 71-75 dosar fond, vol. 2 ).
în baza constatărilor amintite Curtea a apreciat că situația inculpatului face parte dintre cele menționate în cuprinsul art. 1602alin. (2) C. proc. pen. în care liberarea provizorie nu poate fi acordată, atât din rațiuni ce țin de prezervarea ordinii publice cât și de buna desfășurare în continuare a procesului penal, având în vedere împrejurarea că există un real risc de influențare sau alterare a probelor, odată ce, inculpatul a mai încercat acest lucru, la judecata în primă instanță; mai mult, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care faptele ilicite ce i se impută sunt circumscrie unui fenomen infracțional deosebit de grav, cu ramificații internaționale și cauzatoare de prejudicii, atât unor unități bancare, cât și numeroaselor persoane fizice ale căror carduri bancare au fost copiate și clonate (faptul că persoanele prejudiciate ar fi bănci sau persoane fizice din Australia, nu face ca această stare de pericol să lipsească sau să fie mai redusă).
Pentru aceste argumente, Curtea a considerat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată astfel că a fost respinsă ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., întrucât, persoana inculpatului, prin comportarea sa procesuală descrisă mai sus, nu oferă garanții suficiente că prin punerea sa în libertate nu va afecta buna desfășurare a procesului penal și nu se va sustrage procedurilor în curs.
II. Recursul în termen împotriva încheierii amintite declarat de inculpatul G.R.F., cu solicitarea de a se reexamina situația juridică și personală a acestuia la momentul procesual actual al judecării cauzei în apel în sensul admiterii cererii și dispunerii sale în libertate provizorie sub control judiciar prin aplicarea în acest sens a dispozițiilor art. 1608a alin. (2) C. proc. pen. este nefondat, și a fost respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
în speță - astfel cum a constatat Curtea în mod justificat - în cazul inculpatului apelant G.R.F., la dosarul instanței de fond există date că acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, considerați importanți de către parchet (a se vedea vedere scrisoarea de amenințare a numitului R.R. adresată unui alt deținut - filele 182-183 dosar fond, vol. 1 și încercarea inculpatului de a-l influența pe martorul V.A. în privința declarației pe care urma să o dea în instanță, ce reiese din redarea convorbirii telefonice purtate de inculpat cu acest martor - filele 71-75 dosar fond, vol. 2 ).
Din aceste considerente, situația juridică a inculpatului face parte dintre cele menționate în cuprinsul art. 1602alin. (2) C. proc. pen. în care liberarea provizorie nu poate fi acordată, atât din rațiuni ce țin de prezervarea ordinii publice cât și de buna desfășurare în continuare a procesului penal, având în vedere împrejurarea că există un real risc de influențare sau alterare a probelor, odată ce, inculpatul a mai încercat acest lucru, la judecata în primă instanță; mai mult, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care activitatea ilicită care i se impută, se circumscrie unui fenomen infracțional deosebit de grav, cu ramificații internaționale și cauzatoare de prejudicii, atât unor unități bancare, cât și numeroaselor persoane fizice ale căror carduri bancare au fost copiate și clonate (faptul că persoanele prejudiciate ar fi bănci sau persoane fizice din Australia, nu face ca această stare de pericol să lipsească sau să fie mai redusă).
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2135/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2065/2011. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
