ICCJ. Decizia nr. 2140/2011. Penal
| Comentarii |
|
A. Prin sentința penală nr. 331 din 5 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus:
în baza art. 197 alin. (1), (3) teza a II a C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul T.L.D., la pedeapsa de 18 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de viol având ca urmare moartea victimei.
în baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 28 decembrie 2009, ora 12,00 la zi.
în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificat prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume: 304,73 lei, actualizată la data executării, către partea civilă Spitalul Municipal Onești, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei S.M. în perioada 27 decembrie 2009 - 29 decembrie 2009 și 383,8 lei, actualizată la data executării, către partea civilă Serviciul de Ambulanță Bacău, reprezentând cheltuieli de transport efectuate cu victima S.M. la data de 27 decembrie 2009.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 766/P/2009 din 04 februarie 2010 înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 615/110/2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului T.L.D. pentru săvârșirea infracțiunii de viol (cu moartea victimei) faptă prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza II C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
în fapt, prin actul de sesizare, s-a reținut că, în seara zilei de 27 decembrie 2009, în timp ce se afla în locuința victimei S.M., a întreținut prin violență raporturi sexuale cu aceasta, provocându-i numeroase și grave leziuni corporale, care a doua zi i-au produs decesul.
Prin încheierea din data de 29 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar 7668/110/2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, măsură menținută de instanță în baza art. 3001și art. 3002C. proc. pen.
în cursul cercetării judecătorești în conformitate cu dispozițiile art. 323 C. proc. pen. și art. 69-74 C. pen. a fost audiat inculpatul, care a refuzat să dea declarație.
Au fost audiați fiul și fiica victimei, M.S. și S.M., care au declarat că nu doresc să participe în cauză ca părți vătămate sau părți civile.
Instanța a procedat la audierea martorilor: M.S. (fi. 58), S.M. (fi. 59), S.I.M. (fi. 60), A.P. (fi. 68), și I.C., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, prima instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Victima S.M. era o persoană în vârstă de 84 de ani și neputincioasă, datorită atât vârstei, cât și stării precare de sănătate. Aceasta stătea numai în pat și de ea se îngrijea fiica sa, pe nume tot S.M. Cele două femei locuiau singure și sporadic erau vizitate de către rude.
în ziua de 27 decembrie 2009, inculpatul s-a deplasat la locuința victimei, din orașul Slănic Moldova, în urma invitației fiului acesteia, S.M., pentru a servi împreună băuturi alcoolice.
în jurul orelor 16,30-17,00, fiul victimei a fost nevoit să părăsească locuința, în vederea rezolvării unei probleme personale.
Rămas în locuința victimei, inculpatul a început să-i facă avansuri fiicei victimei, pe nume S.M., în vârstă de 55 de ani și, fiind refuzat de aceasta, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri peste față cu pumnii.
Urmare a acestui fapt, fiica victimei a fost nevoită să se refugieze din calea agresorului și să părăsească și ea locuința, în aceasta rămânând doar inculpatul și cu victima - persoană în vârstă de 84 de ani și cu probleme locomotorii.
Imediat după ieșirea martorei, inculpatul a stins lumina și prin constrângerea victimei și profitând de starea fizică generală precară a acesteia, atât datorită vârstei, cât și problemelor de sănătate aferente, a întreținut acte sexuale cu victima, ocazie cu care i-a aplicat și mai multe lovituri, cu pumnii și cu picioarele, în special în zona feței și a membrelor superioare, a tras-o jos din pat și s-a urcat peste ea, deși victima nu putea nici măcar să coboare din pat.
Au intervenit martorii S.I.M. și M.S., alertați de către martora S.M. (fiica victimei), care au găsit-o pe victimă căzută pe podea, cu fața în sus și în stare de semiconștiență, iar pe inculpat parțial dezbrăcat.
La fața locului au fost ulterior identificați și o pereche de chiloți bărbătești, care aparțineau inculpatului și au fost abandonați de acesta odată cu intervenția celor doi martori mai sus precizați.
Victima a fost de urgență transportată la Spitalul mun. Onești, unde a rămas internată, însă în dimineața zilei de 28 decembrie 2009 a decedat.
Potrivit examinării medico-legale de către specialiștii C.M.L. Onești rezultă că moartea numitei S.M., în vârstă de 84 de ani, a fost violentă și că s-a datorat "... insuficienței cardio-respiratorii acute instalate după multiple fracturi costale bilaterale, hemoragie subarahnoidă cerebrală și cerebeloasă, hemoragie externă și fracturi faciale consecutive unui politraumatism prin agresiune, viol cu rupturi de vagin și anus. Leziunile de violență externe și interne s-au putut produce prin lovire cu corpuri și mijloace contondente, provin comprimare și prin întreținerea relațiilor sexuale cu violență și au legătură de cauzalitate directă cu decesul. Moartea datează din 28 decembrie 2009 ...".
Situația de fapt reținută de instanță se probează cu: proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, proces-verbal de investigații și de recoltarea probelor biologice de la victimă, proces-verbal de recoltarea probelor biologice și de ridicarea a obiectelor de îmbrăcăminte de la inculpat, raportul de constatare medico-legală nr. S177/131/A4 din 28 decembrie 2009 al C.M.L. Onești, concluziile medico-legale preliminare și planșa foto aferentă, adrese cu cheltuieli efectuate de către cei doi furnizori de servicii medicale și foaia de observație clinică generală a victimei, declarațiile martorilor: S.I.M. (fi. 58), S.M. (fi. 59) M.S. (fi. 60), toate coroborate cu declarațiile inculpatului T.L.D., prin care recunoaște numai într-o foarte mică parte comiterea faptei.
Prima instanță a constatat că declarațiile inculpatului, în sensul că nu a întreținut raport sexual cu victima, nu sunt sincere și nu pot servi la aflarea adevărului în cauză, în condițiile art. 69 C. proc. pen., ele fiind contrazise de celelalte probe administrate în cauză.
în drept, fapta inculpatului care, în seara zilei de 27 decembrie 2009, rămânând singur cu victima S.M., a întreținut raporturi sexuale cu aceasta profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și prin constrângere, împrejurări în care i-a produs victimei numeroase și grave leziuni corporale, care la scurt timp i-au provocat decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol având ca urmare moartea victimei, prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza a II a C. pen.
Sub aspectul laturii subiective, vinovăția există sub forma preterintenției, inculpatul a acționat cu intenție în ceea ce privește fapta de viol, fiind totodată în culpă față de moartea victimei, prevăzând rezultatul faptei sale pe care nu l-a urmărit sau acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și anume: gradul de pericol social al faptei (relațiile sociale privind libertatea sexuală și dreptul la viață al persoanei), împrejurările concrete în care a fost comisă fapta (în locuința victimei, prin aplicare de numeroase lovituri, profitând de problemele de sănătate și vârsta înaintată a victimei - 84 de ani), urmările produse (moartea victimei).
Instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și care a recunoscut săvârșirea faptei numai într-o foarte mică parte (a recunoscut că a agresat-o pe victimă dar nu și că a întreținut raport sexual cu aceasta).
Astfel, din fișa de cazier judiciar a rezultat că prin sentința penală nr. 792 din 16 iulie 2001 a Judecătoriei Onești, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și lipsire de libertate în mod ilegal, din a cărei executare a fost liberat la data de 11 mai 2005, rămânând neexecutat un rest de 1090 de zile închisoare, pedeapsă considerată ca executată la data comiterii faptei.
în baza acestor criterii, prima instanță a apreciat că o pedeapsă de 18 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen. este aptă să răspundă scopurilor prevăzute de 52 C. pen.
în ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a reținut că natura faptei săvârșite, gravitatea acesteia și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiului acestora a fost interzis pe durata executării pedepsei principale.
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut că Spitalul Municipal Onești s-a constituit parte civilă cu suma de 304,73 lei, actualizată la data executării, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei S.M. în perioada 27 decembrie 2009 - 29 decembrie 2009, iar Serviciul de Ambulanță Bacău s-a constituit parte civilă cu suma de 383,8 lei, actualizată la data executării, reprezentând cheltuieli de transport efectuate cu victima la data de 27 decembrie 2009.
Având în vedere dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006, modificat prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006, potrivit cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, precum și înscrisurile depuse la dosar, instanța a obligat inculpatul la plata contravalorii serviciilor medicale și a cheltuielilor de transport efectuate cu partea victima S.M., astfel cum au fost solicitate.
B. împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, apelantul inculpat T.L.D.. în concluziile orale, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei având în vedere că a recunoscut săvârșirea faptei, pe care o regretă.
Prin decizia penală nr. 1 din 4 ianuarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - inculpat T.L. împotriva sentinței penale nr. 331 din 5 noiembrie 2010, menținându-se starea de arest a inculpatului.
C. împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, aducând critici prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și solicitând, în esență, reducerea cuantumului pedepsei având în raport circumstanțele sale personale, astfel cum au fost precizate în practicaua prezentei decizii, precum și aplicarea dispozițiilor art. 320/1 C. proc. pen.
Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Astfel, înalta Curte apreciază că prima instanță a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținând cont atât de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta (în locuința victimei, prin aplicare de numeroase lovituri, profitând de problemele de sănătate și vârsta înaintată a victimei - 84 de ani), de urmările produse (moartea victimei), de gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite de inculpat, dar și de circumstanțele personale ale acestuia - cu o poziție procesuală parțial sinceră, recidivist pentru comiterea unei fapte anterioare de viol. Prin raportare la condițiile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), înalta Curte constată că pedeapsa aplicată, de 18 ani închisoare, a fost just dimensionată și este aptă să răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
în raport de cele arătate, înalta Curte apreciază critica formulată de inculpatul T.L. privind greșita individualizare a pedepsei, ca neîntemeiată, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate, în cuantum de 18 ani închisoare, asigură realizarea funcțiilor educativă și de exemplaritate, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia.
Ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se justifică modificarea acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispozițiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi, iar în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2152/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2135/2011. Penal → |
|---|
