ICCJ. Decizia nr. 2129/2011. Penal
| Comentarii |
|
I. Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin sentința penală nr. 15 din 25 ianuarie 2011 în baza art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.N. împotriva rezoluției procurorului din 22 septembrie 2010 dată în dosar nr. 728/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care a fost dispusă soluția de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. ["fapta nu există"] față de intimatul judecător sub aspectul săvârșirii în exercitarea atribuțiilor de serviciu cu judecarea dosarelor nr. 32/185/2007, 866/185/2008, 928/185/2008, 944/185/2008 și 1157/185/2007 aflate pe rolul Judecătoriei Bălcești, județul Vâlcea - cauze penale implicând petentul în cauză care fiind nemulțumit de soluțiile defavorabile acestuia adoptate de magistratul asistent a declarat procedura penală pendinte - a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 - C. pen./ menținând ca legală și temeinică rezoluția atacată.
Hotărând astfel judecătorul cauzei a examinat actele premergătoare efectuate în dosar nr. 728/P/2010 [hotărâri judecătorești incriminate, plângerea și declarației pretinsei persoane vătămate] apreciind la rândul său că soluția de neîncepere a urmăririi penale pe temeiul inexistenței pretinsei fapte ilicite sesizate adoptată de procuror prin rezoluția atacată este legală, avându-se în vedere lipsa oricăror date ori indicii privind exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către intimatul magistrat cu ocazia activităților de judecată desfășurată pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor penale implicând și persoana petentului aflate pe rolul Judecătoriei Bălcești, județul Vâlcea.
II. Recursul împotriva sentinței amintite declarat de petentul B.N. este inadmisibil, nefiind încuviințat de legea specială procesual-penală în materie reprezentată de dispozițiile art. 2781alin. (10) C. proc. pen. urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea recursului, motivată prin adoptarea Legii nr. 202/2010, sentința fiind pronunțată după intrarea în vigoare a acestei legi care nu mai prevede calea de atac a recursului împotriva sentinței prin care instanța soluționează plângerile întemeiate pe dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen.
Recursul va fi respins ca inadmisibil pentru motivele ce se vor arăta:
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedură prevăzută în art. 278/1 C. proc. pen.
în acest sens, potrivit art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în art. XXIV.
în privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
în consecință, constatând că sentința instanței de fond a fost pronunțată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, înalta Curte de casație și Justiție reține că această hotărâre este definitivă.
în această situație, întrucât petiționarul a formulat o cale de atac care nu mai este prevăzută de legea în vigoare, înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul cu care a fost investită, conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2121/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2052/2011. Penal → |
|---|
