ICCJ. Decizia nr. 2162/2011. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2162/2011

Dosar nr. 11657/2/1010

Şedinţa publică din 26 mai 2011

Asupra cauzei penale de faţă.

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 28 din 27 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul T.I. împotriva Rezoluţiei nr. 1189/P/2010 din 13 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a Rezoluţiei nr. 2247/II/2/2010 din 9 noiembrie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, menţinând rezoluţiile atacate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că rezoluţiile atacate sunt legale si temeinice, întrucât în lipsa unor date şi indicii temeinice care să confirme acuzaţiile aduse judecătorilor R.A., N.M. şi P.G. hotărârile judecătoreşti pronunţate de aceştia şi măsurile procesuale dispuse în dezlegarea cauzelor cu care au fost investiţi nu pot fi cenzurate decât în căile de atac exercitate potrivit legii. S-a mai arătat că, în condiţiile art. 124 din Constituţia României, judecătorul este independent în înfăptuirea actului de justiţie, iar cel care se consideră vătămat într-un drept al său de soluţia dată are la îndemână căile de atac prevăzute de lege

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul criticând-o sub aspect de nelegalitate, întrucât la dosar există suficiente probe pentru a se dispune trimiterea în judecată a făptuitorilor împotriva cărora a formulat plângere penală.

La termenul din 26 mai 2011, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor admisibilitatea căi de atac exercitată de petent.

Examinând cauza sub acest aspect, Înalta Curte apreciază recursul declarat de petentul T.I. ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sentinţa judecătorului prin care s-a respins plângerea ca nefondată, cu consecinţa menţinerii rezoluţiei sau ordonanţei de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată este definitivă.

În speţă, sesizarea instanţei de fond s-a făcut la o dată ulterioară intrării în vigoare a "legii micii reforme", respectiv la data de 29 noiembrie 2010, şi drept urmare hotărârea primei instanţe a fost pronunţată sub imperiul dispoziţiilor procesual penale, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, prevederi care stabilesc că exercitarea controlului judecătoresc asupra soluţiilor de netrimitere în judecată date de organul de urmărire, se face doar într-un singur grad de jurisdicţie, la instanţa căreia i-ar reveni, în condiţiile legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Ca atare, printre modificările aduse Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor se regăseşte şi suprimarea unor căi de atac, respectiv şi a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia plângerii împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, menţiune ce apare şi în cuprinsul dispozitivului sentinţei atacate.

Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul formulat de petentul T.I.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat căruia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac care nu e prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiţionar T.I. împotriva sentinţei penale nr. 28 din 27 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2011.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2162/2011. Penal