ICCJ. Decizia nr. 2293/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

I. Tribunalul București, secția I-a penală, prin sentința penală nr. 865/F din 15 noiembrie 2010 pronunțată în dosar nr. 40312/3/2010 a condamnat pe inculpatul M.F. zis B. recidivist pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic ilicit de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 C. pen., la pedeapsa principală de:

- 6 (șase) ani închisoare și interzicerea pe durata de 4 ani după executarea pedepsei principale a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (pedeapsa complementară).

în baza art. 71 alin. (2) și (3) C. proc. pen., pe durata executării pedepsei principale i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

Conform art. 350 raportat la art. 300²_i art. 160^b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) i s-a computat din pedeapsa durata reținerii și arestării preventive de la 30 iunie 2010 la zi.

[Prin aceeași sentință coinculpata A.M. concubina inculpatului M.F. a fost condamnată în calitate de coautoare a infracțiunii de trafic de droguri comisă de acesta din urmă la pedeapsa principală de 4 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere în condițiile art. 86¹_i următoarele C. pen. De asemenea, inculpații S.D. și S.F. pentru săvârșirea în aceeași perioadă a unor infracțiuni similare, separate au fost condamnați la pedepsele principale de 4 ani închisoare și respectiv 5 ani închisoare și pedepse complementare arătate prin sentință].

în baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea specială către stat de la inculpații amintiți a cantităților de heroină de 0,55 gr., 0,37 gr. și 0,22 gr. - constatându-se consumate în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,07 gr. heroină și cofeină, 0,17 gr.heroină și paracetomol, 0,14 gr.heroină, cafeină și paracetamol, 0.08 gr. heroină și respectiv o,09 gr. heroină - precum și a sumelor de bani de 50 lei, 300 lei și respectiv 125 lei [iar în baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen. a fost restituite către inculpații A.M. și M.F. sumele de 1.100 lei și 300 Euro depuse la CEC Bank conform recipiselor de consemnare nr. 2605691/1 din 17 august 2010 și respectiv 2605687/1 din 17 august 2010].

în fapt, instanța a reținut că în data de 21 aprilie 2010 în jurul orelor 13⁰⁰ investigatorul sub acoperire cu nume de cod "S.C." s-a întâlnit cu colaboratorul "M.C." în vederea efectuării unei cumpărări autorizate de droguri, de la inculpatul M.F. zis B. sens în care i-a efectuat o percheziție corporală și i-a înmânat suma de 150 lei.

Sub supravegherea investigatorului sub acoperire, colaboratorul s-a deplasat la locuința inculpatului M.F., care se afla împreună cu coinculpatul A.M. zisă "M.".

întrucât inculpatul M.F. era imobilizat la pat, colaboratorul a fost abordat de inculpata A.M., căreia i-a spus că dorește un gram de heroină, înaintându-i suma de 150 lei. Aceasta s-a deplasat în bucătărie și după scurt timp s-a reîntors și i-a dat colaboratorului o punguță din celofan.

Tranzacția a fost înregistrată audio-video în mediu ambiental conform autorizației nr. 444/AI din 20 aprilie 2010 emisă de Tribunalul București.

După efectuarea tranzacției, colaboratorul a plecat din locuința inculpaților și s-a îndreptat înspre locul în care îl aștepta investigatorul sub acoperire, căruia i-a predat drogurile cumpărate în modalitatea descrisă mai sus.

Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 917688 din 23 aprilie 2010 rezultă că proba înaintată în cauză conține 0,63 grame heroină.

Declarația colaboratorului se coroborează cu procesul verbal de redare a raportului întocmit de investigatorul sub acoperire, planșele fotografice precum și cu procesul verbal de redare a discuțiilor interceptate și înregistrate audio/video în mediul ambiental.

în data de 23 aprilie 2010 în jurul orelor 12,00 investigatorul sub acoperire cu nume de cod "S.C." s-a întâlnit cu colaboratorul "M.C." în vederea efectuării un ei cumpărări autorizate de droguri, de la inculpatul M.F. zis B. sens în care i-a efectuat o percheziție corporală și i-a înmânat suma de 150 lei.

Sub supravegherea investigatorului sub acoperire, colaboratorul s-a deplasat la locuința inculpatului M.F., care se afla împreună cu coinculpata A.M. zisă "M.". Colaboratorul i-a înmânat acesteia din urmă suma de 150 lei, primind în schimb o punguță din celofan în care se găsea o substanță pulverulentă.

Tranzacția a fost înregistrată audio/video în mediu ambiental conform autorizației nr. 444/AI din 20 aprilie 2010 emisă de Tribunalul București.

Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 917690 din 26 aprilie 2010 rezultă că proba înaintată în cauză conține 0,46 grame heroină.

Cantitatea de 0,37 grame pulbere care conține heroină a fost predată la camera de corpuri delicte conform Dovezii seria H. nr. 0002628.

Declarația colaboratorului se coroborează cu procesul verbal de redare a raportului întocmit de investigatorul sub acoperire și planșe fotografice.

Din cauza unor probleme tehnice procesul verbal de redare a discuțiilor dintre colaborator și inculpați nu a putut fi întocmit.

Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din data de 30 iunie 2010, în baza autorizației nr. 359 din 28 iunie 2010 emisă de Tribunalul București, într-o dependință a locuinței celor doi inculpați M.F. zis B. și A.M. a fost găsită cantitatea de 0,53 grame heroină (Raportul de Constatare Tehnico Științifică nr. 918398 din 30 iunie 2010 - filele 23-241).

întrucât din declarațiile celor doi inculpați rezultă că nu sunt consumatori de droguri, coroborat cu notele de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice rezultă că heroina menținută mai sus era destinată vânzării.

în sprijinul celor afirmate se subscriu și declarațiile martorilor R.C.A. și B.A.D. (filele 259-262) din care rezultă cu certitudine săvârșirea infracțiunilor pentru care urmează să fie trimiși în judecată.

Astfel, activitatea infracțională desfășurată de inculpatul M.F. zis B. rezultă și din notele de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice care se coroborează cu declarațiile martorilor menționați.

Astfel martorul R.C.A. a precizat următoarele: "pe numitul B. care locuiește în Ferentari îl cunosc din luna martie 2010. De la B. am cumpărat heroină în cursul anului 2010, până ce acesta a fost arestat. Cu ocazia tranzacțiilor cu droguri îl sunam pe acesta pe telefonul mobil". După ce martorului i s-au pus la dispoziție notele de redare a convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul a confirmat că este vorba de tranzacții cu heroină, care au fost finalizate (filele 260-261). De asemenea din declarația martorei B.A.D. (filele 261-262) rezultă că inculpatul M.F. zis B. a desfășurat o intensă activitate de comercializare de droguri de mare risc (heroină și cocaină), fiind confirmate de asemenea discuțiile telefonice privind tranzacțiile cu droguri (filele 104-105, 113-114, 116, 120,122,165, 167).

II. împotriva sentinței amintite au declarat în termen apeluri inculpații M.F., A.M. și S.D., solicitând reducerea pedepselor aplicate ca fiind greșit individualizate în raport cu dispozițiilor art. 72 și urm. C. pen.

în acest sens inculpatul M.F. a susținut că pedeapsa stabilită de tribunal în cuantum de 6 ani închisoare este prea mare în raport cu circumstanțele sale personale, solicitând reducerea acesteia, prin reținerea și a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și acordarea unei eficiențe sporite prevederilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere că, anterior comiterii faptelor, a desfășurat o activitate socială utilă, fiind angajat în muncă și obținând venituri în mod licit, și se află într-o relație de concubinaj cu inculpata A.M., din care a rezultat un copil minor.

Coinculpata A.M., a criticat sentința sub aspectul duratei prea mari a termenului de încercare stabilit de judecătorul fondului, arătând că, în raport cu faptul că nu este cunoscută cu antecedente penele, are un copil minor în întreținere, rezultat din relația de concubinaj cu inculpatul M.F., a desfășurat o activitate lucrativă anterior arestării, iar, în prezent, este angajată pe o perioadă de probă la o societate comercială, care urmează să o angajeze, scopul pedepsei poate fi atins și prin fixarea unui termen de încercare mai mic, în limitele prevăzute de art. 86²C. pen.

Inculpatul S.D., prezent personal în instanță la termenul de judecată din 07 ianuarie 2011 și asistat fiind de apărătorul din oficiu, a declarat oral că își retrage apelul formulat în cauză solicitând Curții să ia act de manifestarea sa de voință în acest sens.

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 51 din 15 martie 2011 în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondată recursurile inculpaților M.F. și A.M., menținând ca legală și temeinică sentința atacată [cu privire la apelul coinculpatului S.D. luându-se act de retragerea acestuia potrivit art. 369 alin. (1) C. proc. pen.]

Decizând astfel, Curtea a verificat sentința sub aspectul motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, deduse judecății, constatând următoarele:

A. Aprecierea și interpretarea probelor administrate potrivit art. 63 C. proc. pen. atestă în mod indubitabil - astfel cum în mod corect a statuat și instanța de fond - că faptele ilicite există, au fost comise cu vinovăție de inculpați și realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc deduse judecății prin rechizitoriu.

Deși cei doi inculpați au avut o atitudine oscilantă pe parcursul cercetărilor, inculpatul M.F. refuzând în cursul urmăririi penale să colaboreze cu organele de anchetă, pentru ca, în fața judecătorului fondului, să recunoască, fără rezerve, comiterea faptelor de care este acuzat, iar inculpata A.M. prevalându-se pe parcursul urmăririi penale de dreptul de a nu da declarație, ulterior, în fața judecătorului învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, recunoscând parțial săvârșirea infracțiunii, iar, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală și a audierii de către instanța de apel, recunoscând în totalitate acuzațiile ce i-au fost aduse prin actul de sesizare, Curtea a constatat, astfel cum a reținut și instanța de fond, că vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită de întregul material probator administrat în cauză, concludente în acest sens fiind procesele verbale de consemnare a declarațiilor colaboratorului sub acoperire cu nume de cod "M.C.", întocmite de procuror la data de 27 aprilie 2010, procesele verbale de consemnare a declarațiilor investigatorului sub acoperire cu nume de cod "S.C." întocmite la datele de 21 aprilie 2010 și 23 aprilie 2010, procesele verbale din 23 aprilie 2010 și 7 iulie 2010, de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental între colaboratorul sub acoperire și inculpați, însoțite de planșele foto, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 917688 din 23 aprilie 2010, nr. 917690 din 26 aprilie 2010 și nr. 918398 din 30 iunie 2010, transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul M.F. la datele de 25 martie 2010, 28 martie 2010, 30 martie 2010, 5 aprilie 2010, 10 aprilie 2010, 23 aprilie 2010, 1 mai 2010, 8 mai 2010, 9-11 mai 2010, 17 iunie 2010, procesul verbal de percheziție domiciliară efectuată în data de 30 iunie 2010 la locuința inculpaților, declarațiile martorilor E.M., R.C.A. și B.A.D., precum și declarațiile inculpaților date în fața instanțelor de fond și respectiv, de apel, în care au recunoscut, fără rezerve, comiterea faptelor.

B. Pedepsele aplicate inculpaților M.F. și A.M., sunt în concordanță cu dispozițiile art. 72 alin. (1) C. pen. [valorificând integral "dispozițiile părții generale a codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală"], fiind de natură să asigure finalitatea preventiv educativă stabilită de legiuitor prin art. 52 C. pen.

Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul M.F., tribunalul a avut în vedere și a valorificat în mod corespunzător în procesul de individualizare judiciară a pedepsei atât circumstanțele reale ale comiterii faptelor și gradul deosebit de ridicat de pericol social al acestora - dedus din natura, frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune, urmările nefaste pe care le produce asupra sănătății publice și din numărul mare de acte materiale săvârșite într-o perioadă relativ îndelungată de timp - cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a manifestat o atitudine oscilantă pe parcursul cercetărilor și nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cele patru condamnări anterioare la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, tâlhărie și deținere, fără drept, de droguri de mare risc pentru consum propriu, relevând perseverența infracțională a acestuia, precum și faptul că sancțiunile penale aplicate anterior, ca măsură de constrângere și mijloace de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, nu a fost atins.

în ceea ce privește solicitarea apelantului de reținere în favoarea sa a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., Curtea a apreciat că aceasta nu poate fi primită, având în vedere atitudinea oscilantă pe care inculpatul a manifestat-o pe parcursul procesului penal, încercând să denatureze adevărul și să inducă în eroare organele judiciare. Astfel, se constată că, inițial, inculpatul a refuzat să colaboreze cu organele de anchetă, atitudine pe care și-a menținut-o și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, recunoscând comiterea faptelor doar în cursul cercetării judecătorești când, în pofida datelor ce rezultau din probatoriul administrat, a încercat să minimalizeze contribuția inculpatei A.M., luând asupra sa întreaga răspundere a săvârșirii infracțiunii.

Sub același aspect, Curtea a arătat, contrar susținerilor apelantului, că publicarea în Monitorul Oficial, anterior pronunțării hotărârii tribunalului, a Legii nr. 202/2010, nu poate avea drept consecință directă reținerea în favoarea acestuia a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., atâta timp cât, pe de o parte, pentru considerentele anterior expuse, nu sunt îndeplinite în concret cerințele textului de lege menționat, iar, pe de altă parte, actul normativ invocat nu aduce modificări respectivului text de lege, introducând prin noua reglementare cuprinsă în art. 320¹C. proc. pen. o cauză de reducere a pedepsei, care nu este incidentă în speță, în raport cu atitudinea procesuală a inculpatului și neîndeplinirea celorlalte condiții referitoare atât la momentul până la care poate fi cerută aplicarea acesteia (până la începerea cercetării judecătorești), cât și la neadministrarea unor probe în cursul cercetării judecătorești, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere.

Referitor la celelalte aspecte invocate de apelantul M.F. în favoarea sa, respectiv faptul că, anterior arestării, a fost angajat în muncă și are un copil minor în întreținere, provenit din relația de concubinaj cu inculpata A.M., Curtea a constatat că, deși reale, acestea nu constituie împrejurări suficient de relevante pentru a conduce la diminuarea cuantumului sancțiunii penale, gradul ridicat de pericol social concret al faptelor comise și datele ce caracterizează persoana inculpatului, astfel cum au fost anterior menționate, justificând, pe deplin, aplicarea pedepsei cu închisoarea stabilită de tribunal, oricum redusă cu mult sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Și în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatei A.M., Curtea a apreciat că aceasta a fost corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului (necontestat de apelantă), cât și al modalității de executare, cu luarea în considerare a circumstanțelor reale ale comiterii faptelor, precum și a celor personale ale inculpatei.

în temeiul art. 383 alin. (1)¹ și alin. (2) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului M.F., constatând că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și impun, în continuare, privarea de libertate a apelantului, deducând, corespunzător, din pedeapsa aplicată acestuia timpul reținerii și arestării preventive de la 30 iunie 2010 la zi. S-a constatat de asemenea că inculpata A.M. a fost reținută și arestată preventiv în perioada 30 iunie 2010 - 15 noiembrie 2010.

III. Recursul în termen legal declarat împotriva deciziei amintite de inculpatul M.F., reiterând criticile de netemeinicie din apel circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

în ceea ce îl privește pe inculpatul M.F. tribunalul a avut în vedere și valorificat în procesul de individualizare a pedepsei - constatare făcută și de instanța de apel - atât circumstanțele reale ale comiterii faptelor ale comiterii faptelor și gradul deosebit de ridicat de pericol social al acestora - dedus din natura, frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune, urmările nefaste pe care le produce asupra sănătății publice și din numărul mare de acte materiale săvârșite într-o perioadă relativ îndelungată de timp - cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a manifestat o atitudine oscilantă pe parcursul cercetărilor și nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cele patru condamnări anterioare la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, tâlhărie și deținere, fără drept, de droguri de mare risc pentru consum propriu, relevând perseverența infracțională a acestuia, precum și faptul că sancțiunile penale aplicate anterior, ca măsură de constrângere și mijloace de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, nu a fost atins.

în ceea ce privește solicitarea apelantului de reținere în favoarea sa a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., Curtea a apreciat în mod justificat că această cerere nu poate fi primită, având în vedere atitudinea oscilantă pe care inculpatul a manifestat-o pe parcursul procesului penal, încercând să denatureze adevărul și să inducă în eroare organele judiciare. Astfel, se constată că, inițial, inculpatul a refuzat să colaboreze cu organele de anchetă, atitudine pe care și-a menținut-o și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, recunoscând comiterea faptelor doar în cursul cercetării judecătorești când, în pofida datelor ce rezultau din probatoriul administrat, a încercat să minimalizeze contribuția inculpatei A.M., luând asupra sa întreaga răspundere a săvârșirii infracțiunii.

Sub același aspect, contrar susținerilor apelantului, publicarea în Monitorul Oficial, anterior pronunțării hotărârii tribunalului, a Legii nr. 202/2010, nu poate avea drept consecință directă reținerea în favoarea acestuia a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., atâta timp cât, pe de o parte, pentru considerentele anterior expuse, nu sunt îndeplinite în concret cerințele textului de lege menționat, iar, pe de altă parte, actul normativ invocat nu aduce modificări respectivului text de lege, introducând prin noua reglementare cuprinsă în art. 320¹C. proc. pen. o cauză de reducere a pedepsei, care nu este incidentă în speță [în raport cu atitudinea procesuală a inculpatului și neîndeplinirea celorlalte condiții referitoare atât la momentul până la care poate fi cerută aplicarea acesteia (până la începerea cercetării judecătorești), cât și la neadministrarea unor probe în cursul cercetării judecătorești, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere].

Referitor la celelalte aspecte invocate de apelantul M.F. în favoarea sa, respectiv faptul că, anterior arestării, a fost angajat în muncă și are un copil minor în întreținere, provenit din relația de concubinaj cu inculpata A.M., Curtea a constatat în mod corect că, deși reale, acestea nu constituie împrejurări suficient de relevante pentru a conduce la diminuarea cuantumului sancțiunii penale, gradul ridicat de pericol social concret al faptelor comise și datele ce caracterizează persoana inculpatului, astfel cum au fost anterior menționate, justificând, pe deplin, aplicarea pedepsei cu închisoarea stabilită de tribunal, oricum redusă cu mult sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 30 iunie 2010 la 07 iunie 2011.

Conform art.192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

← ICCJ. Decizia nr. 1057/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2290/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2293/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2293/2011. Penal