ICCJ. Decizia nr. 2408/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2408/2011
Dosar nr.1416/33/2010
Şedinţa publică din 15 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 94 din 17 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.R.C. împotriva rezoluţiei procurorului din 13 iulie 2010, emisă în Dosar nr. 174/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
S-a reţinut că prin rezoluţia din data de 13 iulie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 174/P/2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor L.R. şi M.R.A., pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a pronunţa această soluţie, procurorul a reţinut următoarele:
La data de 27 mai 2010 numitul P.R.C. a înregistrat o plângere la D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, prin care a reclamat, printre altele, că făptuitorii L.R., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi M.R.A., subcomisar de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Cluj - S.I.F., au săvârşit infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), referitor la modul în care instrumentează cauza ce face obiectul Dosarului nr. 312/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Prin ordonanţa din data de 4 iunie 2010, emisă în Dosarul nr. 67/P/2010, D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe cei doi făptuitori, în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
În fapt, numitul P.R.C., este învinuit în Dosarul nr. 312/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, reţinându-se în esenţă că, în calitate de asociat unic şi administrator al SC "D.C." SRL Cluj-Napoca, a indus în eroare mai multe persoane, cărora le-a promis vânzarea unor apartamente pe care urma să le edifice.
În prezent acest dosar, în care a efectuat acte de urmărire penală subcomisarul de poliţie judiciară M.R.A., se află în lucru la procurorul L.R., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, cu propunere de trimitere în judecată.
Numitul P.R.C. susţine că procurorul L.R. a comis infracţiunea de abuz în serviciu, deoarece până în prezent trebuia să-şi dea seama că el nu a comis nici o infracţiune de înşelăciune şi trebuia să dea o soluţie de netrimitere în judecată, iar poliţistul a comis infracţiunile de abuz în serviciu, deoarece l-a anchetat şi i-a luat declaraţii de învinuit, deşi îşi cesionase părţile sociale ale societăţii comerciale menţionate, pentru că i-a sugerat să restituie prejudiciul unei părţi vătămate şi pentru că nu i-a înmânat ordonanţa şi procesul-verbal de aplicare a unui sechestru.
Examinând susţinerile sus-numitului, s-a constatat că nu există nici un indiciu în sensul că cei doi făptuitori şi-ar fi încălcat în mod intenţionat atribuţiile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarului amintit mai sus şi ar fi urmărit să prejudicieze interesele legale ale vreunei persoane, astfel că în cauză lipseşte latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 13 iulie 2010, petentul P.R.C. a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, plângere ce a fost respinsă prin rezoluţia din 6 august 2010, emisă în Dosar nr. 649/II/2/2010.
În virtutea dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., în termen legal, petentul P.R.C. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 13 iulie 2010 la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, respectiv Curtea de Apel Cluj, cauza fiind înregistrată sub numărul de mai sus.
Petentul a solicitat desfiinţarea rezoluţiei atacate şi reţinerea cauzei spre judecată, în sensul tragerii al răspundere penală a celor doi făptuitori pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
S-a arătat în motivarea plângerii că cei doi făptuitori L.R. şi M.R.A., efectuează acte de urmărire penală faţă de petent în mod abuziv, nelegal şi comit o serie de abuzuri în funcţia pe care o ocupă, deoarece nu iau în seamă în mod intenţionat, anumite probe pe care petentul consimte să le administreze în dosarul în care este cercetat penal, îngrădindu-i astfel drepturile sale.
Ofiţerul de poliţie şi procurorul care instrumentează cazul şi-au încălcat atribuţiile de serviciu cu ocazia efectuării cercetărilor în cauză, dar nu i s-au admis probele cu care a dorit să dovedească aceste fapte.
Soluţia data de procuror nu este motivată în drept.
Verificând rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate şi a reglementărilor în materie, în virtutea dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Curtea a constatat că plângerea petentului este nefondată.
S-a apreciat că soluţia procurorului este corectă, existând în speţă cazul de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat plângere petiţionarul P.R.-C., care a reiterat susţinerile din plângerea iniţială, solicitând tragerea la răspundere penală a intimaţilor pentru infracţiunea reclamată, motivând şi că s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă întrucât cauza a fost soluţionată fără ataşarea dosarului de urmărire penală, instanţa nu s-a pronunţat pe cererile de probatorii iar cercetarea s-a desfăşurat cu superficialitate.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând sentinţa penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Verificând criticile vizând aspecte formale invocate de recurent, care în opinia acestuia, ar atrage casarea cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte constată că nu sunt fondate.
Susţinerea că prima instanţă a soluţionat cauza fără ataşarea dosarului de urmărire penală nu se justifică, câtă vreme la dosar fond există adresa instanţei către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj pentru înaintarea Dosarului nr. 174/P/2010, există adresa parchetului de înaintare a dosarului şi acesta a şi fost ataşat la dosarul de fond, fiind înaintat, ulterior, instanţei de recurs.
În niciuna din încheierile de şedinţă de la fond nu s-a consemnat vreo solicitare de încuviinţare de probe din partea petiţionarului care, de altfel, deşi legal citat, nici nu s-a prezentat la judecata în fond.
În aceste condiţii, în mod corect, prima instanţă a dat eficienţă prevederilor art. 2781 alin. (4) şi alin. (7) C. proc. pen., soluţionând cauza în lipsa persoanei care a formulat plângerea, prezenţa acestuia nefiind obligatorie, pe baza lucrărilor şi materialului dosarului cauzei.
Cât priveşte soluţia pronunţată pe fond, Înalta Curte apreciază că în mod legal şi temeinic s-a menţinut rezoluţia procurorului, de neîncepere a urmăririi penale.
S-a constatat, corect, că nu s-a probat în cauză că intimaţii, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de procuror şi, respectiv, ofiţer de poliţie, prin modul în care şi le-au îndeplinit ar fi vătămat în vreun fel interesele legale ale petiţionarului, nefiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.R.C. împotriva Sentinţei penale nr. 94 din 17 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2405/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 2420/2011. Penal → |
|---|
