ICCJ. Decizia nr. 2424/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2424/2011

Dosar nr.3248/102/2010

Şedinţa publică din 16 iunie 2011

Asupra cauzei penale de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 352/P/2010 din 17 septembrie 2010, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, inculpatul P.Z., a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (3) C. pen.

În considerentele rechizitoriului s-a reţinut că, în data de 29 iulie 2010, la ora 14,50 organele de poliţie ale municipiului Târnăveni au fost sesizate telefonic de către ofiţerul de serviciu de la I.P.J. Mureş despre faptul că în satul V. comuna S. a avut loc un viol comis asupra unei minore. În urma cercetărilor, aceştia au constatat că la Postul de Poliţie G.D. se află numita H.M. cu fiica acesteiaminora H.K., care reclama faptul că aceasta a fost victima unui viol comis în noaptea de 28/29 iulie 2010.

După audierile efectuate de către organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliţie Suplac şi a Poliţiei municipiului Târnăveni, s-a constatat că în seara zilei de 28 iulie 2010, părinţii minorei H.K. aflându-se în satul T., s-au întâlnit cu inculpatul P.Z., pe care l-au dus la domiciliul lor pentru a le zugrăvi locuinţa. Aici au consumat băuturi alcoolice, iar la un moment dat în timpul nopţii s-a deplasat în patul unde se afla minora, s-a pus lângă ea, a ţinut-o de gură cu mâna stângă ca să nu strige şi i-a introdus degetul arătător de la mâna dreaptă în vagin, pe care l-a penetrat astfel, provocându-i dureri.

Minora H.K. a fost examinată medico-legal la data de 29 iulie 2010, din concluziile provizorii emise de I.M.L. Tg. Mureş reieşind că aceasta prezintă leziuni traumatice constând în "excoriaţii perigenitale cu crustă" produse prin zgâriere, că necesită 2 - 3 zile de îngrijiri medicale şi că prezintă deflorare recentă, care se putea produce prin penetrare cu corp cilindric, posibil cu degetul. Raportul medico-legal de constatare emis de I.M.L. Tg. Mureş la data de 10 septembrie 2010 a menţinut concluziile provizorii, arătându-se că minora a prezentat leziuni traumatice perigenitale, care s-au putut produce la data de 29 iulie 2010 prin zgâriere cu unghiile, iar la nivel genital s-a pus în evidenţă o ruptură recentă a himenului, care s-a putut produce cel mai probabil cu un corp cilindric de mici dimensiuni, posibil cu degetul.

Inculpatul P.Z. a recunoscut, în faza de urmărire penală, comiterea faptei, arătând că a săvârşit-o din cauza stării de ebrietate în care se afla. A mai arătat că nu doreşte să dea declaraţii de învinuit şi de inculpat, însă a arătat că menţine declaraţia olografă pe care a dat-o în faţa poliţiei.

Din declaraţia olografă a acestuia, a rezultat faptul că în noaptea de 28/29 iulie 2010, după ce a consumat o cantitate mare de alcool împreună cu M.L. şi L.R., a înnoptat în locuinţa primului şi în jurul orelor 05,00 s-a trezit şi s-a deplasat din camera unde se afla într-o altă cameră şi s-a aşezat pe un pat unde dormea partea vătămată şi o soră de-a ei. La un moment dat minora H.K. s-a trezit, spunându-i inculpatului că o doare piciorul deoarece acesta o incomoda stând pe el, iar acesta şi-a introdus degetul arătător în vaginul minorei, care i-a spus inculpatului că o doare şi a început să plângă. În acel moment s-a trezit şi tatăl minorei, M.L., care a întrebat-o pe fiica sa de ce plânge, minora a povestit ce i s-a întâmplat, motiv pentru care numitul L.R. l-a lovit peste faţă pe inculpat de două ori. Inculpatul a mai menţionat că după aceasta, fiind-i frică să nu primească bătaie de la tatăl fetei şi de la L.R., a părăsit locuinţa şi s-a îndreptat spre domiciliul său, după care a plecat la pescuit.

Din declaraţia părţii vătămate a rezultat că în noaptea de 28/29 iulie 2010 s-a trezit, simţind că cineva o ţine de gură cu o mână şi cu cealaltă mână încearcă să-i dea jos chiloţii. S-a speriat şi a vrut să o strige pe mama sa şi chiar a apucat să o strige, însă inculpatul, pe care l-a recunoscut după voce, a lovit-o de mai multe ori peste faţă, spunându-i să tacă. Numita H.K. a mai arătat că a început să plângă, însă inculpatul i-a dat jos chiloţii şi şi-a băgat mâna între picioarele ei, penetrându-i cu degetul vaginul. A început din nou să plângă şi a strigat-o pe mama sa, însă inculpatul a ţinut-o cu forţa pentru a nu scăpa. A mai declarat că strigătele sale au fost auzite până la urmă de tatăl său, care l-a găsit pe inculpat lângă patul ei, după care acesta a părăsit locuinţa. Imediat a venit la ea şi mama ei, i-a găsit chiloţii, care erau plini de sânge, după care, împreună cu părinţii săi, au mers la poliţie în comuna G.D. pentru a anunţa despre cele întâmplate, iar apoi s-au deplasat la I.M.L. Tg. Mureş, unde a fost examinată.

În cauză a fost audiată mama minorei, în calitate de martor, aceasta arătând că în noaptea respectivă inculpatul a fost la locuinţa sa, deoarece soţul ei l-a rugat să le zugrăvească locuinţa. A mai declarat că inculpatul a rămas peste noapte la locuinţa lor, iar ea nu a auzit strigătele sau plânsul fetei sale, aflând abia în dimineaţa zilei de 29 iulie 2010 ce s-a întâmplat, de la fiica ei.

În cauză au fost audiaţi martorii M.L. şi L.R., care au confirmat starea de fapt expusă mai sus, arătând că au fost treziţi de plânsul părţii vătămate, inculpatul recunoscând în faţa lor că a agresat-o sexual pe minora H.K., stârnind furia martorilor, martorul L.R. dându-i două palme inculpatului, care a părăsit în fugă locuinţa, iar cei doi martori au pornit în urmărirea sa, însă nu l-au mai prins.

Partea vătămată H.K., însoţită de mama sa, s-a prezentat la D.G.A.S.P.C., Serviciul de Intervenţie în Regim de Urgenţă, Abuz, Neglijare, Trafic, Migrare, unde, în urma discuţiilor purtate cu aceasta, s-a constatat că minora nu prezintă simptome specifice victimelor abuzului sexual, recomandându-se însă consilierea psihologică a minorei, urmând ca Primăria comunei Suplac să monitorizeze situaţia acesteia.

În ceea ce priveşte latura civilă, partea vătămată prin reprezentantul ei legal a declarat că nu formulează pretenţii civile în cauză faţă de inculpat, solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia pentru fapta comisă.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P.Z. de a avea un act sexual cu partea vătămată H.K. în vârstă de 8 ani prin constrângerea acesteia şi profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori a-şi exprima voinţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.

Prin Încheierea penală nr. 72/C din 31 iulie 2010 s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş privind arestarea preventivă a inculpatului P.Z., dispunându-se arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 31 iulie 2010 până la data de 28 august 2010, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă. Măsura preventivă a arestării s-a prelungit prin Încheierea penală nr. 80/C din data de 25 august 2010 pe o durată de 30 zile începând cu data de 29 august 2010 până la data de 27 septembrie 2010.

Acuza procurorului s-a bazat pe următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a denunţului oral; proces-verbal de cercetare la faţa locului; planşe foto; declaraţie de parte vătămată; declaraţie reprezentant legale parte vătămată; declaraţie olografă făptuitor; raport medico-legal de constatare; declaraţie învinuit; declaraţie de inculpat; - cazier judiciar; declaraţii de martori; înscrisuri emise de Consiliul Judeţean Mureş; dovadă ridicare - predare de bunuri; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Partea vătămată H.K. - prin reprezentanţii săi legali, a arătat şi în faţa instanţei, că nu se constituie parte civilă. În atare situaţie potrivit dispoziţiilor art. 17 C. proc. pen., reprezentanta parchetului a înţeles să exercite din oficiu acţiunea civilă în ceea ce o priveşte pe partea vătămată B.A., dat fiind faptul că aceasta este minoră, solicitând, la fel ca şi în cazul celeilalte părţi vătămate, obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 RON daune morale.

În faţa instanţei de judecată, inculpatul P.Z. a dat o declaraţie de recunoaştere, arătând că regretă sincer cele petrecute şi că nu-şi explică cum a fost în stare să facă aşa ceva, probabil că din cauza faptului că era sub influenţa băuturilor alcoolice pe care le consumase într-o cantitate mai mare în seara respectivă.

Partea vătămată H.K. a declarat în faţa judecătorului (ascultată fiind într-o manieră specifică vârstei şi pregătirii sale) că tot ce a arătat că noaptea, în timp ce dormea în pat cu sora sa mai mică, Z. a venit la ea, i-a pus mâna acolo - adică în zona organelor genitale şi atunci a durut-o şi a plâns, dar inculpatul a prins-o de gură, a lovit-o peste faţă, spunându-i să tacă. A mai declarat că strigătele sale au fost auzite până la urmă de părinţii săi care l-au găsit pe inculpat lângă patul ei, iar mama ei s-a uitat "acolo" şi a văzut că era plină de sânge.

În vederea clarificării aspectelor laturii penale, au fost audiaţi martorii propuşi de către acuză: H.M. - mama părţii vătămate şi M.L. - tatăl acesteia.

La dosarul cauzei, la solicitarea instanţei, s-a efectuat şi s-a depus o anchetă socială realizată la domiciliul familiei părţii vătămate; de asemenea, s-a mai depus un referatul de evaluare cu referire la partea vătămată; de asemenea, s-au depus la dosar şi acte medicale şi un raport de evaluare cu referire la starea părţii vătămate, ca urmare a consilierii acordate ei de către psihologii Organizaţiei "S.C." Mureş care au asistat-o pe minoră pe parcursul procesului.

Din analiza tuturor mijloacelor de probă, instanţa a apreciat că vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită, acesta recunoscând faptul că ar fi exercitat actele de agresiune sexuală victimei.

Din întreg materialul probator administrat în faza de urmărire penală, precum şi în faza cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut că în seara zilei de 28 iulie 2010 inculpatul P.Z., aflându-se în satul T., s-a întâlnit cu părinţii minorei H.K. şi s-a înţeles cu tatăl minorei să le zugrăvească întreaga casă, sens în care s-au şi deplasat la domiciliul lor. Aici, inculpatul şi părinţii minorei au consumat împreună băuturi alcoolice, după care, în jurul orei 4 dimineaţa s-au culcat; la un moment dat, înspre dimineaţă, în jurul orelor 5,25 inculpatul care dormea afară, în tindă, s-a deplasat în camera unde dormea minora, la patul acesteia, s-a pus lângă ea, a ţinut-o de gură cu mâna stângă ca să nu strige şi i-a introdus degetul arătător de la mâna dreaptă în vagin, pe care l-a penetrat astfel, provocându-i dureri. Partea vătămată a început să plângă, fiind auzită de părinţii ei care dormeau în camera alăturată, iar când tatăl fetei l-a văzut pe inculpatul în pat cu fata, acesta a vrut să fugă, fiind oprit în pragul uşii.

Aşadar, instanţa a reţinut că inculpatul P.Z., prin constrângerea minorei şi profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa - atât prin prisma faptului că minora dormea, cât şi a vârstei ei fragede care practic, o pune în imposibilitate a de a-şi exprima în vreun fel consimţământul într-o formă valabilă - a întreţinut relaţii un act sexual cu partea vătămată H.K., fără acordul ei.

Din cuprinsul raportului psihologic a rezultat faptul că deşi partea vătămată nu prezintă simptomele specifice unui abuz sexual, probabil că şi prin prisma caracteristicilor specifice ale acesteia (de dezvoltare fizică şi psihică, a personalităţii sale etc.), s-a menţionat faptul că aceste modificări în sfera cognitiv-afectivă, comportamentală psiho-somatică şi chiar relaţională, pot apărea şi mai târziu, mai ales că fapta a avut ca urmare deflorarea minorei la o atare vârstă, sens în care s-a şi recomandat a fi necesară supravegherea acesteia. Raportul amintit este relevant, atât sub aspectul impactului faptei asupra victimei, cât şi ca imagine a caracterului acesteia.

Aşadar, în drept, fapta inculpatului P.Z. de a de a avea un act sexual cu partea vătămată H.K. în vârstă de 8 ani prin constrângerea acesteia şi profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori a-şi exprima voinţa, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.

Fiind dovedită existenţa infracţiunii, cât şi împrejurarea că inculpatul răspunde din punct de vedere penal, instanţa a dispus tragerea la răspundere penală a acestuia.

La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, în condiţiile în care s-a stabilit pe bază de probe că acesta este autorul infracţiunii pe care a comis-o cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume - gradul de pericol social concret, ilustrat de împrejurările care compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de viol în forma consumată, dar şi extrinseci acesteia, cum sunt, în esenţă, numărul acţiunilor inculpatului asupra minorei - în speţă un singur act, natura intenţiei sale şi manoperele folosite - constrângere, ameninţare şi chiar şi violenţă - în realizarea rezultatului dorit şi urmărit, locul şi timpul comiterii activităţilor infracţionale, urmările cauzate, concretizate în lezarea unor drepturi fundamentale ale părţii vătămate - dreptul la integritate corporală şi la libertatea vieţii sexuale, dar şi dreptul la o dezvoltare normală, armonioasă a victimei, sub toate aspectele, ţinând cont de vârsta fragedă a acesteia, de doar 8 ani la acea dată, toate acestea imprimând acţiunii sale un grad deosebit de ridicat de pericol social.

De asemenea, s-a ţinut cont şi de persoana inculpatului care nu s-a mai confruntat cu legea penală până la acea dată, de faptul că a recunoscut şi regretat sincer că a făcut acel gest, ba chiar că îi este ruşine, aşa cum a rezultat, în mod constant, aspecte care pot duce la concluzia că acesta a înţeles consecinţele negative ale conduitei sale antisociale. Relevantă este şi atitudinea sa în raport de infracţiunea săvârşită, inculpatului declarând chiar de la momentul iniţial că a avut acel act sexual cu minora. Toate aceste aspecte, coroborat cu faptul că inculpatul este la primul contact cu legea penală, că până la acest moment şi-a câştigat existenţa în mod cinstit, muncind, a justificat din punct de vedere al instanţei, reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.

Sintetizând aceste elemente de individualizare, instanţa de fond cu privire la latura penală a procedat în modul arătat în dispozitivul sentinţei penale descris mai sus.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, pe parcursul desfăşurării procesului penal, partea vătămată H.K. prin reprezentanţii săi legali H.M. şi M.L. - părinţii săi, a arătat în faţa instanţei de judecată, că nu se constituie parte civilă, dar conform prevederilor art. 17 C. proc. pen. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 998 - 999 C. civ., acţiunea civilă a fost exercitată din oficiu de reprezentantul Ministerului Public, pentru victima minoră H.K. şi a fost obligat inculpatul să îi plătească acesteia suma de 5.000 RON daune morale, respingând restul pretenţiilor civile. Asupra daunelor morale solicitate, probatoriul administrat atestă îndeplinirea în mod cumulativ a tuturor elementelor răspunderii civile delictuale şi, în consecinţă, solicitarea reprezentantei parchetului de obligare a inculpatului la plata daunelor morale este întemeiată. Nefiind prevăzut în legislaţia actuală un criteriu matematic, abstract de evaluare a cuantumului despăgubirilor morale, această operaţiune este lăsată la aprecierea judecătorului, în funcţie atât de suferinţele psihice îndurate de parte - în cauza de faţă concretizate în prejudiciul fizic mai ales la care a fost supusă partea vătămată minoră prin acţiunea agresivă a inculpatului, exercitată asupra unei minore aflate în plin proces de dezvoltare fizică şi psihică din perioada preadolescenţei - cât şi de faptul că aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogăţire nejustificată a părţii civile şi nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului.

Astfel, instanţa de fond a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 şi pct. 13 din Anexa la Legea nr. 76/2008.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri în termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi inculpatul P.Z.

În motivarea apelului, parchetul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea parţială a hotărârii atacate şi în rejudecare majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea comisă, arătându-se că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) privind individualizarea pedepselor.

Inculpatul nu şi-a motivat apelul, iar la primul termen de judecată în faţa instanţei de apel a declarat că îşi retrage apelul.

Prin Decizia penală nr. 31/A din 01 aprilie 2011 Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş împotriva Sentinţei penale nr. 18 din 3 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Mureş, în Dosarul nr. 3248/102/2010.

A luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul P.Z. (fiul lui Z. şi I., născut în Tg. Mureş, jud. Mureş) împotriva aceleiaşi hotărâri.

În baza art. 381 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu data de 3 februarie 2011 până la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei 300 de RON cu titlu de cheltuielile judiciare parţiale în favoarea statului, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu s-a dispus a se avansa Baroului Mureş din fondul special al Ministerului Justiţiei.

Celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de prim control judiciar a apreciat corect reţinută situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. de către instanţa de fond.

De asemenea s-a considerat just individualizată pedeapsa aplicată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar reţinerea circumstanţelor prevăzute de art. 74 lit. a) şi b) C. pen. a fost pe deplin justificată.

S-a luat act de retragerea apelului inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Tg. Mureş, invocând dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea hotărârii, majorarea pedepsei aplicate inculpatului prin înlăturarea circumstanţelor atenuante, având în vedere natura faptei, împrejurarea în care s-a comis, urmările produse şi traumele asupra fizicului şi psihicului părţii vătămate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., îl consideră fondat pentru următoarele considerente:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., reţinând, în esenţă, că în noaptea de 28/29 iulie 2010, aflându-se la domiciliul părinţilor minorei H.K. din satul V., după ce a consumat băuturi alcoolice cu aceştia, la un moment dat, în timpul nopţii s-a deplasat în patul unde dormea minora, s-a pus lângă ea şi i-a introdus degetul arătător de la mâna dreaptă în vagin, pe care l-a penetrat astfel, producându-i dureri.

Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei, de împrejurările în care inculpatul a comis fapta (minorei în vârstă de 8 ani, profitând de neputinţa de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, mobilizându-i gura cu mâna stângă ca să nu strige şi introducându-i degetul arătător de la mâna dreaptă în vagin, provocându-i dureri fizice), de urmările produse şi traumele asupra fizicului, dar mai ales a psihicului părţii vătămate, au fost încălcate prevederile art. 52 C. pen., care prevăd că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare, precum şi a art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, motive pentru care se impune majorarea cuantumului pedepsei principale aplicate prin înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în sarcina inculpatului.

Astfel, faţă de gravitatea faptei săvârşite, de împrejurările în care aceasta a fost comisă de persoana vizată, nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante. Buna comportare a inculpatului anterior săvârşirii faptei, cât şi atitudinea sinceră a acestuia (în condiţiile în care a fost surprins de tatăl părţii vătămate alertat de strigătele acesteia) nu constituie motive pentru a se face aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. în condiţiile în care fapta inculpatului denotă lipsa totală de respect faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală.

Având în vedere importanţa valorii sociale încălcate prin întreţinerea unor relaţii sexuale neconsimţite, respectiv libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, care presupune dreptul acesteia de a dispune în mod liber de corpul ei, ţinând cont de consecinţele ce le poate suferi victima în plan fizic, psihic şi social, este fără îndoială că infracţiunea de viol prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.

Gravitatea abstractă a faptei este reflectată în natura şi limitele pedepsei stabilite de legiuitor care a concluzionat că prevenţiile specială şi generală, precum şi readaptarea socială a autorului unei fapte de viol săvârşit în forma prevăzută de alin. (1) şi (3) C. pen. poate fi realizat prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea de la 10 la 25 ani închisoare.

Pericolul social pe care-l reprezintă această infracţiune constă în generarea unor consecinţe deosebit de grave asupra victimei, dar are rezonanţă în plan social în ceea ce priveşte desfăşurarea normală a vieţii sexuale a oamenilor.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv ai pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în C. pen. român în art. 52 alin. (1) potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni".

Faţă de aceste considerente, conform art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, va casa parţial sentinţa şi Decizia, va majora pedeapsa principală la 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară privind interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. la o durată de 5 ani.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduce prevenţia de la 3 februarie 2011 la zi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva Deciziei penale nr. 31/A din 1 aprilie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul P.Z.

Casează, în parte, Decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 18 din 3 februarie 2011 a Tribunalului Mureş, secţia penală minori, şi rejudecând:

Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului P.Z. pentru infracţiunea de viol prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I C. pen. de la 5 ani închisoare la 10 ani închisoare prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 lit. a) C. pen. şi pedeapsa complementară privind interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. de la 2 ani la 5 ani.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 iulie 2010 la 16 iunie 2011.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2011.

Procesat de GGC - AA

← ICCJ. Decizia nr. 2421/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2427/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... →

ICCJ. Decizia nr. 2424/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2424/2011. Penal