ICCJ. Decizia nr. 2421/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2421/2011
Dosar nr.5305/105/2010
Şedinţa publică din 16 iunie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 337 din 16 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova, în baza art. 174 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului V.N., pentru infracţiunea de omor (faptă din 01/02 august 2010) la o pedeapsă de 18 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) teza II au fost interzise inculpatului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe perioada executării pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din perioada aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive a acestuia de la 03 august 2010 la zi şi conform art. 350 C. pen. s-a menţinut starea de arest.
S-a luat act că rudele victimei nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 01 august 2010, în intervalul 10,00 - 12,00, inculpatul V.N., împreună cu concubina sa P.S., martora D.G., soţul acesteia şi alte trei persoane au consumat băuturi alcoolice, respectiv vin şi bere, după care, în jurul orelor 12,00 inculpatul a rămas singur cu victima în domiciliul acestora din sat S., comuna T., judeţul Prahova.
Ulterior, inculpatul a plecat de la domiciliu şi în jurul orelor 18,00 a revenit, aflându-se în mod vizibil sub influenţa băuturilor alcoolice.
În aceeaşi seară, după orele 20,00, inculpatul a surprins-o pe victimă consumând băuturi alcoolice într-o anexă a gospodăriei imobilului unde locuiesc şi în urma unor discuţii contradictorii, în timp ce se aflau în sufrageria imobilului, unde cele două părţi locuiau singure, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri pe tot corpul cu pumnii şi palmele o perioadă de timp reproşându-i că aceasta consuma singură băuturi alcoolice. În aceleaşi împrejurări, inculpatul a lovit-o, în repetate rânduri, pe victimă cu capul de tăblia patului situat în sufrageria imobilului. Ţipetele victimei care striga "săriţi că mă omoară", au fost auzite de către martora Ţ.G., care se afla, în jurul orelor 22,00 pe drumul ce trecea pe lângă imobilul unde locuiau părţile, cât şi de martorul T.M., care domiciliază în vecinătatea imobilului victimei şi care au precizat că la data de 02 august 2010, în primele ore au auzit scandal în imobilul părţilor şi pe victimă strigând după ajutor.
La data de 02 august 2010, în jurul orelor 7,00, inculpatul a plecat de la domiciliu să presteze activităţi în imobilul martorului C.J., care locuieşte în comuna T., sat S. fără a purta discuţii cu victima.
În jurul orelor 10,00 inculpatul V.N., a solicitat martorului C.C., care locuieşte în apropierea imobilului acestuia, să ducă două pâini concubinei sale, P.S.
Acesta a întrebat pe numitul S.C., vecin al inculpatului, dacă a văzut-o pe victimă în curte, acesta răspunzând negativ. În aceste condiţii, martorul C.C. a intrat în curtea imobilului unde locuia victima, a strigat către aceasta şi, văzând că nu răspunde nimeni, a pătruns în imobil pe uşa deschisă, găsind victima în pat, care părea decedată, moment în care a sesizat organele de poliţie.
Leziunile provocate au condus la decesul victimei la data de 02 august 2010, în primele ore ale zilei.
În urma cercetării la faţa locului a fost identificată victima P.S., în poziţia decubit ventral, având membrele superioare uşor flexate şi prinse sub torace, iar membrele inferioare în prelungirea corpului. Cadavrul era acoperit cu un cearşaf, fără nici un alt obiect de vestimentaţie. Cu această ocazie au fost poziţionate pe corpul victimei leziuni externe mai vechi şi mai recente, ce au fost consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului.
Lângă cadavru, pe pat a fost identificat un prosop alb ce prezenta pete brun roşcate cu aspect de sânge, o cămaşă de noapte înflorată şi o rochie alb cu negru care prezenta de asemenea pete brun roşcate cu aspect de sânge.
Victima a suferit puternice lovituri, localizate pe faţa ventrală - fractură humerus drept treime medie, echimoză braţ drept, echimoză braţ stâng, echimoză coapsa stângă, echimoză inghinal drept, echimoză bărbie şi buze; pe faşa posterioară braţ stâng treime superioară, echimoze confluente regiunea scapulară stângă, echimoză şi două excoriaţii în regiunea scapular drept, multiple echimoze coapsa stângă, în urma cărora a survenit decesul, aşa cum avea să se constate în urma necropsiei, autorul acestor lovituri fiind inculpatul V.N. S-a efectuat necropsia la data de 03 august 2010 la sediul S.M.L. Prahova. Prin raportul medico-legal s-au specificat următoarele aspecte cu valoare maxim relevantă pentru caz: "cadavrul prezintă semne multiple de violenţă (în special hematoame, excoriaţii şi echimoze) localizate cu preponderenţă la nivelul capului şi gâtului, torace, pe trunchi - anterior şi posterior, multiple echimoze, echimoze şi excoriaţii pe membrele superioare şi inferioare, constatându-se un număr de minim 62 leziuni traumatice externe recente şi un număr de 10 leziuni traumatice externe cu o vechime mai mare faţă de data decesului".
În raportul medico-legal de autopsie întocmit în cauză s-a concluzionat că, leziunile directe, imediate, cauzatoare de deces au fost contuziile şi dilacerările cerebrale de contralovitură de la nivelul lobilor frontali rezultate în urma loviturilor succesive regiunii occipito-parietale de corp alungit şi că moartea victimei în vârstă de 48 de ani a fost violentă şi s-a produs prin contuzie şi dilacerare cerebrală produsă în cadrul unui politraumatism prin agresiune, suferite în urma incidentului din 02 august 2010.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social generic al infracţiunii săvârşite, determinat de importanţa valorii sociale ocrotite, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite rezultat din modul şi mijloacele folosite, de datele care caracterizează persoana inculpatului, acesta având o poziţie procesuală sinceră pe tot parcursul cercetărilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul V.N. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, făcându-se trimitere strictă la cuantumul acesteia, pe care l-a apreciat mult prea mare în raport de circumstanţele sale personale, respectiv atitudinea sinceră, precum şi regretul faţă de fapta comisă.
Prin Decizia penală nr. 21 din 17 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de inculpatul V.N. împotriva Sentinţei penale nr. 337 din 16 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a desfiinţat, în parte, în latură penală şi rejudecând conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului la 15 ani închisoare şi s-a menţinut restul dispoziţiilor hotărârii apelate.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 03 august 2010 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut că situaţia de fapt a fost corect reţinută de către instanţa de fond prin prisma probelor administrate în cauză şi s-a dat o justă încadrare juridică, că deşi inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, prevederile art. 3201 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză. S-a mai reţinut că raportat la starea de ebrietate voluntară şi accidentală în care se afla inculpatul dar şi victima, la conflictul generat de ei de această stare şi pe care unul martori l-au caracterizat ca ceva obişnuit între cei doi, la atitudinea inculpatului de a doua zi, când a trimis un vecin cu două pâini la concubina sa, s-a apreciat că pedeapsa de 18 ani aplicată este aspră faţă de circumstanţele reale în care fapta a fost săvârşită.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.N., criticând-o ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
A învederat că, în raport de circumstanţele personale, respectiv atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, regretul faţă de fapta comisă, cuantumul pedepsei aplicată este aspră, motiv pentru care a solicitat reducerea acestuia, astfel încât să se dea eficienţă dispoziţiilor art. 52 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată, raportat la actele şi lucrările dosarului, prin prisma cazului de casare invocat de recurent, dar şi din oficiu cauza conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., constată că aceasta este legală şi temeinică.
Starea de fapt şi încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat au fost corect stabilite, în concordanţă cu materialul probator judicios administrat, coroborat şi analizat în cauză.
De altfel, inculpatul nu a formulat critici sub acest aspect.
Acesta a recunoscut săvârşirea faptei, aşa cum a fost descrisă în expozitivul rechizitoriului şi cum, în mod corect, a fost reţinută în considerentele hotărârii instanţei de fond.
S-a reţinut astfel că la data de 01 august 2010, în intervalul 10,00 - 12,00, inculpatul V.N., împreună cu concubina sa P.S., martora D.G., soţul acesteia şi alte trei persoane au consumat băuturi alcoolice, după care, în jurul orelor 12,00 inculpatul a rămas singur cu victima în domiciliul acestora.
Ulterior, inculpatul a plecat de la domiciliu şi în jurul orelor 18,00 a revenit, aflându-se în mod vizibil sub influenţa băuturilor alcoolice.
În aceeaşi seară, după orele 20,00, inculpatul a surprins-o pe victimă consumând băuturi alcoolice într-o anexă a gospodăriei imobilului unde locuiesc şi în urma unor discuţii contradictorii, în timp ce se aflau în sufrageria imobilului, unde cele două părţi locuiau singure, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri pe tot corpul cu pumnii şi palmele (o perioadă de timp) reproşându-i că aceasta consuma singură băuturi alcoolice. În aceleaşi împrejurări, inculpatul a lovit-o, în repetate rânduri, pe victimă cu capul de tăblia patului situat în sufrageria imobilului. Ţipetele victimei care striga "săriţi că mă omoară", au fost auzite de către martora Ţ.G., care se afla, în jurul orelor 22,00 pe drumul ce trecea pe lângă imobilul unde locuiau părţile, cât şi de martorul T.M., care domiciliază în vecinătatea imobilului victimei.
La data de 02 august 2010, în jurul orelor 7,00, inculpatul a plecat de la domiciliu să presteze activităţi în imobilul martorului C.J., care locuieşte în comuna T., sat S. fără a purta discuţii cu victima.
În jurul orelor 10,00 inculpatul V.N., a solicitat martorului C.C., care locuieşte în apropierea imobilului acestuia, să ducă două pâini concubinei sale, P.S.
Acesta a întrebat pe numitul S.C., vecin al inculpatului, dacă a văzut-o pe victimă în curte, răspunsul acestuia fiind negativ. În aceste condiţii, martorul C.C. a intrat în curtea imobilului unde locuia victima, a strigat către aceasta şi, văzând că nu răspunde nimeni, a pătruns în imobil pe uşa deschisă, găsind victima în pat, care părea decedată, moment în care a sesizat organele de poliţie.
Leziunile provocate au condus la decesul victimei la data de 02 august 2010, în primele ore ale zilei.
În raportul medico-legal de autopsie întocmit în cauză s-a concluzionat că, leziunile directe, imediate, cauzatoare de deces au fost contuziile şi dilacerările cerebrale de contralovitură de la nivelul lobilor frontali rezultate în urma loviturilor succesive regiunii occipito-parietale de corp alungit şi că moartea victimei în vârstă de 48 de ani a fost violentă şi s-a produs prin contuzie şi dilacerare cerebrală produsă în cadrul unui politraumatism prin agresiune, suferite în urma incidentului din 02 august 2010.
Fapta inculpatului săvârşită în condiţiile arătate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Referitor la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului se constată că aceasta corespunde exigenţelor dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt anumite norme sau principii referitoare la unele date sau elemente care caracterizează ori sunt de natură să ajute la caracterizarea faptelor penale sau a infractorilor şi de aceea sunt prevăzute de lege ca mijloace de care trebuie să se folosească instanţe de judecată la individualizarea pedepsei. Legiuitorul a enumerat aceste criterii în dispoziţia din art. 72 alin. (1) C. pen. care prevede că, la stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa de judecată urmează să ţină seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele speciale ale pedepselor, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanţa a avut în vedere gradul de pericol social generic al infracţiunii săvârşite, determinat de importanţa valorii sociale ocrotite, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite rezultat din modul şi mijloacele folosite, de datele care caracterizează persoana inculpatului, acesta având o poziţie procesuală sinceră pe tot parcursul cercetărilor.
Luarea în considerare la individualizarea pedepsei, a persoanei infractorului este de esenţa însăşi a acestei operaţiuni, care presupune alegerea şi determinarea concretă a pedepsei în raport de trăsăturile specifice ale persoanei infractorului, de această concordanţă depinzând eficienţa funcţională a pedepsei aplicate.
Individualizarea pedepsei în raport de persoana infractorului implică cercetarea şi evaluarea unor multiple date privind starea psiho-fizică a infractorului concretizată prin aptitudinea acestuia de a înţelege caracterul acţiunilor sau inacţiunilor sale, aptitudine care poate fi mai slabă ori mai activă, capacitatea de autodirijare, capacitatea infractorului de a percepe şi de a gândi, emotivitatea, temperamentul şi caracterul său, reacţia faţă de o anumită sancţiune penală, vârsta infractorului, experienţa de viaţă a acestuia, atitudinea faţă de muncă şi faţă de îndatoririle sociale, mediul în care a trăit şi conduita sa în relaţiile de convieţuire socială etc.
Instanţa de control judiciar a evaluat datele ce caracterizează persoana inculpatului şi a apreciat în raport la starea de ebrietate voluntară şi accidentală în care se afla inculpatul dar şi victima, la conflictul generat de ei în această stare, la atitudinea inculpatului de a doua zi când a trimis un vecin cu două pâini la concubina sa, pedeapsa aplicată de către instanţa de fond este prea mare motiv pentru care a procedat la reducerea cuantumului acesteia.
Pedeapsa astfel stabilită, atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare este corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi corespunde scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen., criticile recurentului inculpat formulate fiind întemeiate.
În raport de cele ce preced nici solicitarea de a da o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 74 - 76 C. pen. nu este întemeiată.
Pentru considerentele arătate, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V.N. împotriva Deciziei penale nr. 21 din 17 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti pe care o menţine ca legală şi temeinică.
Văzând şi dispoziţiile art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. urmează a deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv începând cu data încarcerării până la data pronunţării prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a dispune obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.N. împotriva Deciziei penale nr. 21 din 17 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 august 2010 la 16 iunie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2420/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2424/2011. Penal → |
|---|
