ICCJ. Decizia nr. 2420/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2420/2011

Dosar nr.4627/107/2010

Şedinţa publică din 16 iunie 2011

Asupra cauzei penale de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 572 din 20 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul penal nr. 4627/107/2010 s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul P.D.S. din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i), art. 176 lit. f) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (3) C. pen.

A fost admisă cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba privind schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului P.G.C. din infracţiunea prevăzută de art. 239 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i), art. 176 lit. f) C. pen.

A fost respinsă cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba privind luarea măsurii arestării preventive cu privire la inculpatul P.G.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i), art. 176 lit. f) C. pen.

Au fost condamnaţi inculpaţii:

1. P.D.S., fiul lui G. şi E., născut în comuna S., jud. Alba, cetăţean român, studii 8 clase, necăsătorit, în concubinaj, având un copil minor, stagiu militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, domiciliat în comuna S., sat L., jud. Alba, la:

- 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174, 175 lit. i), art. 176 lit. f) C. pen. în dauna părţii vătămate G.V.O.;

- 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 239 alin. (2) şi (5) C. pen. în dauna părţii vătămate B.L.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33, 34, 35 C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus-menţionate în cea mai grea de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe care în final o va executa inculpatul.

A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din durata pedepsei perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 22 aprilie 2010 la zi.

2. P.G.C., fiul lui G. şi E., născut în comuna S., jud. Alba, cetăţean român, studii 8 clase, necăsătorit, în concubinaj, având trei copii minori, stagiu militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, domiciliat în comuna S., sat L., jud. Alba, la:

- 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174, 175 lit. i), art. 176 lit. f) C. pen. în dauna părţii vătămate B.L.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33, 34, 35 C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus-menţionate în cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe care în final o va executa în final inculpatul.

A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi ţara luată prin Decizia nr. 917/2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.

În baza art. 5 din Legea nr. 76/2008 au fost încunoştiinţaţi inculpaţii despre necesitatea prelevării de probe biologice în vederea stocării în baza de date a S.N.D.G.J.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţi în vederea introducerii în baza de date a S.N.D.G.J., la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a celor 2 pari din lemn de care s-au folosit la săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 109 C. pen. s-a dispus restituirea obiectelor de îmbrăcăminte ale părţii vătămate G.V.O. şi ale inculpaţilor P.D.S. şi P.G.C., ridicate de organul de urmărire penală conform proceselor-verbale de la dosarul de urmărire penală.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ. au fost obligaţi în solidar inculpaţii la plata în favoarea părţii civile G.V.O. a următoarelor despăgubiri civile:

- 70.000 RON cu titlu daune morale;

- 6324,00 RON reprezentând costul serviciilor medicale conform actelor medicale depuse la dosar;

- 2400 RON transport.

În baza art. 313 din OUG nr. 72/2006 au fost obligaţi în solidar inculpaţii la plata în favoarea S.C.U. Cluj a sumei de 6955, 62 RON şi în favoarea S.M.U. Sibiu a sumei de 1.646,04 RON, cu titlu cheltuieli spitalizare.

S-a constatat că partea civilă B.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata în favoarea statului a cheltuielilor judiciare:

- 1600 RON la urmărire penală din care 1200 RON reprezintă onorariul avocatului din oficiu, respectiv câte 800 RON fiecare inculpat;

- 700 RON la cercetarea judecătorească, respectiv câte 350 RON fiecare inculpat.

În considerentele hotărârii instanţa a reţinut că inculpaţii sunt fraţi şi sunt cunoscuţi în localitatea de domiciliu ca având foarte multe abateri de natură contravenţională în cursul anilor 2006, 2007, 2008, 2009, aspect rezultat din procesul-verbal întocmit de organele de poliţie şi depus la dosarul cauzei, dosar de urmărire penală.

Din lecturarea acestui proces-verbal reiese împrejurarea că inculpaţii au fost sancţionaţi contravenţional pentru fapte de ultraj contra bunelor moravuri sau pentru fapte de lovire în dauna unor cetăţeni din localitatea de domiciliu.

În data de 21 aprilie 2010, în jurul orelor 19⁰⁰ la Postul de Poliţie Sohodol a fost anunţat, prin serviciul 112 că numitul S.M. din localitatea arondată postului de poliţie a solicitat intervenţie la faţa locului, întrucât a fost agresat de ambii inculpaţi.

Partea vătămată G.O., în calitate de ajutor de şef de post, l-a contactat pe S.M., i-a cerut detalii, întrucât distanţa până la locuinţa acestuia era mare şi, aflând că inculpaţii nu mai sunt la locul incidentului, i-a recomandat să depună plângere a doua zi.

După aproximativ 30 minute, postul de poliţie a mai primit o sesizare telefonică, tot prin intermediul serviciului 112, dar de data aceasta de la o altă persoană, respectiv P.G., care solicita tot intervenţie la faţa locului susţinând că inculpaţii au făcut scandal şi au ameninţat.

De data aceasta organele de poliţie, respectiv şeful de post şi ajutorul de şef de post s-au deplasat la faţa locului.

În timp ce se deplasau spre locul incidentului, au primit un apel telefonic din partea numitului P.G., care le relata că inculpaţii au venit din nou la faţa locului, înarmaţi cu bâte şi că, au fost nevoiţi să fugă în pădure de frica inculpaţilor.

Pe drum cei doi agenţi de poliţie s-au întâlnit cu martora B.L.E., gestionar la magazinul din localitate, căreia i-au solicitat să-i însoţească ca martor asistent. La faţa locului l-au găsit doar pe P.G., întrucât inculpaţii nu mai erau acolo.

Organele de poliţie au plecat spre locuinţa inculpaţilor solicitându-i martorului P.G. să nu-i însoţească. Pe drum s-au întâlnit cu concubina inculpatului P.D.S., care era însărcinată şi, care plângea că a fost bătută de acesta.

În timp ce organul de poliţie B.L. conversa cu martora P.I., partea vătămată G.O. se deplasa spre locuinţa inculpaţilor.

Inculpaţii erau în stare de ebrietate.

Între inculpaţi şi organele de poliţie a existat un schimb de replici, inculpaţii reproşându-le organelor de poliţie că întotdeauna ei sunt sancţionaţi şi nu cei care sunt vinovaţi.

Ajunsă la faţa locului, mama inculpaţilor le-a reproşat organelor de poliţie, faptul că au lovit pe P.D.S., întrebând de ce, deşi agentul B.L. îi explica acesteia că inculpatul nu a fost lovit.

În acest timp, cei doi inculpaţi au dispărut de la faţa locului şi s-au reîntors înarmaţi cu pari de lemn, care au fost luaţi de la car (rude de lemn), lungi de 1,5 m şi cu grosimea de 8 cm.

Agentul şef B.L. văzându-i înarmaţi le-a solicitat să pună parii jos, avertizându-i că în caz contrar, dacă se apropie de ei îl împuşcă şi, pentru a fi convingător a luat pistolul. Din cauză că a fost bruscat, manşonul pistolului a sărit, iar arcul de la pistol a căzut la pământ.

În acel moment s-a apropiat inculpatul P.G. şi a ridicat parul să-l lovească pe B.L., care observându-l a ridicat mâna deasupra capului, respectiv cotul şi a parat lovitura.

Martorii oculari neutri, precum P.M.S., S.A., S.M., P.A., P.N. şi P.G., au declarat că sunt siguri că inculpatul a vizat capul agentului de poliţie şi că dacă acesta nu para lovitura l-ar fi lovit în cap şi nu în cot.

Agentul de poliţie B.L. după ce a parat lovitura l-a prins de păr pe inculpat şi l-a lovit cu bastonul în zona capului şi în încercarea de încătuşare nereuşită a căzut peste el. În acest timp, celălalt inculpat - P.G. l-a lovit pe partea vătămată G.O. în zona capului cu intensitate, cu parul, determinând căderea la sol, sângerare şi intrarea în stare de inconştienţă.

În timp ce agentul şef B.L. încerca să-i dea un prim ajutor colegului său, inculpatul P.D. l-a lovit cu pumnii în cap pe B.L., care pentru a se apăra de alte lovituri i-a aplicat şi el mai multe lovituri inculpatului.

A fost adusă o găleată de apă pentru a-l stropi cu apă pe agentul de poliţie, însă inculpatul P.D. i-a ameninţat pe cei prezenţi şi, în special, pe M.C. cu bătaia, dacă îl ajută pe poliţist.

Partea vătămată G.O. nu şi-a revenit în urma primului ajutor acordat de colegul său, fapt care a determinat transportul acestuia la Spitalul C. şi apoi internări repetate şi intervenţii chirurgicale la C.N. din Cluj Napoca şi la S.M. din Sibiu.

Medicul legist a stabilit că partea vătămată a prezentat un traumatism cranio-cerebral cu fractură a boltei craniene, fractură a oaselor nazale fractură a osului molar şi a oaselor maxilarului, fractură a altor oase ale craniului şi ale feţei; luxaţie cu alte părţi nespecificate ale capului; edem cerebral traumatic; contuzii cerebrale difuze; alte leziuni intracraniene, echimoză lombară dreaptă.

Starea de fapt, aşa cum a fost expusă, reiese din coroborarea declaraţiilor organelor de poliţie cu declaraţiile martorilor oculari P.M.S., S.A., P.A., P.N. şi P.G. Aceşti martori au relatat că inculpaţii au lovit parte vătămată, fără ca acesta să-i fi provocat în vreun fel sau agresat.

Martorii aflaţi la faţa locului, precum P.E., P.G.I. şi P.I.P., rudele inculpaţilor, au încercat să contureze în favoarea inculpaţilor o stare de provocare, pe fondul căreia inculpaţii au acţionat, respectiv că iniţial G.O. a lovit pe P.D.S. cu bastonul în cap.

Susţinerile inculpatului P.D.S. că ar fi fost lovit la nivelul capului nu au fost dovedite nici prin examinare corporală.

Aceste aspecte reies din procesul-verbal încheiat în urma examenului corporal, examen efectuat de procurorul care s-a deplasat la faţa locului indicat, după incident, respectiv în data de 22 aprilie 2010, ora 11⁰⁰ şi a examinat capul inculpatului P.D.S. fără a determina o urmă de lovitură pe întreaga suprafaţă a pielii.

După o zi, respectiv la data de 23 aprilie 2010 inculpatul P.D.S. a fost examinat şi de medicul legist care a constatat leziuni la nivelul capului, toracelui, braţului drept, cu precizarea că leziunile constatate pot data din 21 aprilie 2010, dar nu se pot face aprecieri asupra morfologiei corpurilor dure cu care s-a acţionat.

Ca atare, dacă susţinerea inculpatului P.D.S., că a fost lovit cu bastonul, nu a fost dovedită, afirmaţie susţinută de rudele acestuia, fără ca actul medical să concluzioneze asupra "morfologiei corpurilor dure", există posibilitatea, confirmată de martori că, inculpatul să fi fost lovit la un moment dat de agentul B.L., care se afla lângă colegul său încercând să-i dea primul ajutor şi, fiind lovit de P.D.S., s-a apărat lovindu-l.

În cauză s-au formulat cereri de schimbare a încadrării juridice astfel:

1. Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul P.G.C. în art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) şi 176 lit. f) C. pen., apreciind că se impune acest demers în raport de probatoriul administrat, respectiv declaraţiile martorilor, care relevă împrejurarea că, zona vizată de lovitură era o zonă anatomică vitală. Din coroborarea depoziţiilor martorilor rezultă că partea vătămată a reuşit evitarea unor consecinţe deosebit de grave care s-ar fi putut produce, urmare loviturii aplicate, prin gestul de apărare făcut, respectiv protejarea capului cu mâinile. S-a apreciat că nu mai poate fi vorba despre infracţiunea de ultraj, aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu, fiind vorba despre o infracţiune contra vieţii, rechizitoriului, inculpatul P.G.C. a vizat capul, o zonă anatomică vitală, a folosit un obiect apt de a produce un rezultat letal, chiar dacă lovitura a fost aplicată din lateral şi nu de sus în jos. Cererea de schimbare a încadrării juridice a fost apreciată întemeiată, fiind admisă în baza art. 334 C. proc. pen.

2. Inculpatul P.D.S. a solicitat schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de tentativă de omor calificat şi deosebit de grav, în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (3) C. pen., întrucât din materialul probator nu a reieşit intenţia inculpatului de a suprima viaţa victimei G.O.

S-a arătat că incidentul s-a produs urmare a stării de provocare în care s-a aflat inculpatul, după aplicarea unei lovituri cu bastonul în cap, de către partea vătămată G.O., acesta fiind mobilul hotărârii infracţionale, iar scopul a fost acela de a aplica o corecţie corporală de intensitate acestuia.

S-a mai arătat că susţinerile sunt confirmate prin declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi prin raportul de expertiză medico-legală, care evidenţiază prezenţa unei lovituri la nivelul capului inculpatului.

S-a constatat că cererile inculpatului sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Obiectul cu care a lovit este apt de a produce rezultatul letal - moartea. Lovitura a fost aplicată cu intensitate, de sus în jos, vizând capul. Urmările grave ale acestei lovituri au putut fi evitate doar prin vigilenţa colegului de serviciu şi a medicilor de la ambulanţă, care l-au deplasat la spital şi apoi i s-a făcut o intervenţie de urgenţă, urmată de alte intervenţii chirurgicale.

Intenţia inculpatului în sensul urmăririi producerii rezultatului letal a fost dovedită şi prin atitudinea avută după săvârşirea faptei când, le-a interzis persoanelor de la faţa locului să-l ajute pe poliţist, exprimându-se şi în acest sens: "lăsaţi-l să moară".

Nu atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei a fost considerată esenţială pentru încadrarea faptei, ci aşa cum s-a arătat obiectul folosit şi zona vizată.

În drept, s-a reţinut că:

Fapta inculpatului P.D., care aflându-se în loc public i-a aplicat părţii vătămate G.V.O., agent şef principal de poliţie şi ajutorul şefului Postului de Poliţie S., aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, mai multe lovituri cu un par de lemn în lungime de 2,73 m, în zona capului şi a corpului, cauzându-i leziuni grave care au necesitat 65 - 70 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. f) C. pen.

Fapta inculpatului P.D., care cu aceeaşi ocazie i-a aplicat părţii vătămate B.L., agent şef de poliţie şi şef al Postului de Poliţie S., aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, mai multe lovituri cu pumnii peste corp, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 6 - 7 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (2) şi (5) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului P.G.C., care i-a aplicat părţii vătămate B.L., agent şef de poliţie şi şef al Postului de Poliţie S., aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, mai multe lovituri, printre care o lovitură cu un par de lemn, intenţionând să-l lovească în zona capului, nereuşind datorită parării loviturii de către partea vătămată cu cotul mâinii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i), art. 176 lit. f) C. pen.

Fapta inculpatului P.G.C., care cu aceeaşi ocazie i-a aplicat părţii vătămate B.L., agent şef de poliţie şi şef al Postului de Poliţie S., aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, mai multe lovituri cu un par de lemn şi cu pumnii peste corp, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 6 - 7 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (2) şi (5) C. pen.

Reţinând vinovăţia inculpatului în contextul stării de fapt expuse şi procedând la individualizarea pedepsei în raport de criteriile generale de individualizare, instanţa i-a condamnat pe inculpaţii:

1. P.D.S., la:

- 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 239 alin. (2) şi (5) C. pen. în dauna părţii vătămate B.L.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33, 34, 35 C. pen. a contopit pedepsele mai sus-menţionate în cea mai grea de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe care în final o va executa inculpatul.

L-a privat pe inculpat de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din durata pedepsei perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 22 aprilie 2010 la zi.

2. P.G.C., la:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33, 34, 35 C. pen. a contopit pedepsele mai sus-menţionate în cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe care în final o va executa în final inculpatul.

L-a privat pe inculpat de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara luată prin Decizia nr. 917/2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din durata pedepsei perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 22 aprilie 2010 până la data punerii în libertate, respectiv 7 decembrie 2010.

În baza art. 5 din Legea nr. 76/2008 a încunoştinţat pe inculpaţi despre necesitatea prelevării de probe biologice în vederea stocării în baza de date a S.N.D.G.J.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţi în vederea introducerii în baza de date a S.N.D.G.J., la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpaţi a celor 2 pari din lemn de care s-au folosit la săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 109 C. pen. a dispus restituirea obiectelor de îmbrăcăminte ale părţii vătămate G.V.O. şi ale inculpaţilor P.D.S. şi P.G.C., ridicate de organul de urmărire penală conform proceselor-verbale de la dosarul de urmărire penală.

În privinţa cererii de arestare preventivă a inculpatului P.G.C., cerere formulată de reprezentantul Parchetului la ultimul termen de judecată, instanţa a constatat următoarele:

Chiar dacă fapta pentru care a fost condamnat inculpatul este o infracţiune contra vieţii şi în cazul săvârşirii unor astfel de fapte măsura arestării preventive este oportună, necesară şi legală, trebuie avut în vedere că inculpatul a fost arestat de la data săvârşirii faptei şi a fost pus în libertate exact la momentul în care era pusă în discuţie cererea de schimbare a încadrării juridice într-o faptă mai gravă, precum tentativa de omor.

Deci la momentul în care s-a optat pentru o măsură neprivativă de libertate, se cunoştea acest aspect, iar momentul la care s-a analizat care dintre măsurile preventive este mai oportună a fost apropiat ca interval de timp de momentul pronunţării soluţiei.

Doar pentru aceste considerente nu s-a procedat la arestarea inculpatului în baza noii încadrării juridice.

Latura civilă a cauzei:

Partea civilă B.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Partea civilă G.O. s-a constituit parte civilă cu următoarele sume:

- 163.424 RON, reprezentând daune materiale.

- 20427 RON, cheltuieli cu examinările medicale conform facturilor anexate şi chitanţelor;

- cheltuielile de transport la spital, ale părţii civile - 2400 RON;

- cheltuieli efectuate de membrii familiei cu transportul - 3000 RON;

- plata martorului care s-a ocupat de gospodărie în lipsa părţii civile şi a stat cu fiica sa - 1500 RON;

- cheltuieli preconizate cu o eventuală intervenţie chirurgicală în octombrie 2010, evaluate de partea civilă la 70.000 RON;

- daune morale în cuantum de 150.000 RON.

Nu s-a dovedit că s-a mai efectuat o nouă intervenţie chirurgicală în cursul lunii octombrie, deşi instanţa i-a solicitat părţii civile să depună toate actele doveditoare ale eventualei intervenţii chirurgicale.

Nu s-a solicitat încuviinţarea martorului care s-a ocupat de gospodărie şi a stat cu fiica părţii civile.

Nu s-au dovedit cheltuielile făcute de membrii familiei.

S-a apreciat că după internare, partea civilă a fost nevoită să se deplaseze la spital, astfel încât, în cazul său sunt de necontestat aceste cheltuieli, motiv pentru care instanţa a acordat suma solicitată cu acest titlu, doar pentru cheltuielile făcute de partea civilă.

În schimb daunele solicitate pentru intervenţia chirurgicală sau examinările medicale s-a considerat că nu însumează suma solicitată. Adunând sumele dovedite cu factura x, chitanţa din 26 aprilie 2010, chitanţa din 28 aprilie 2010, chitanţa din 10 iunie 2010, contravaloarea CD şi dovada din 10 iunie 2010, a rezultat suma de 6324,00 RON.

Astfel, s-a reţinut că suferinţa resimţită de agentul de poliţie G., atât fizică cât şi morală, este evidentă.

În plus, în cazul său este vorba şi de suferinţa morală şi atingerea adusă demnităţii şi prestigiului acestui poliţist, care, chemat la faţa locului de către cetăţeni nu foloseşte forţa, ci dimpotrivă, este el agresat, dovedind celor care l-au solicitat "inutilitatea solicitării de ajutor".

Pentru aceste motive, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ. i-a obligat în solidar pe inculpaţi la plata în favoarea părţii civile G.V.O. a următoarelor despăgubiri civile:

- 70.000 RON cu titlu daune morale;

- 6324,00 RON reprezentând costul serviciilor medicale conform actelor medicale depuse la dosar;

- 2400 RON transport.

În baza art. 313 din OUG nr. 72/2006 i-a obligat în solidar pe inculpaţi la plata în favoarea S.C.U. Cluj a sumei de 6955,62 RON şi în favoarea S.M.U. Sibiu a sumei de 1.646,04 RON, cu titlu cheltuieli spitalizare.

S-a constatat că partea civilă B.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpaţii la plata în favoarea statului a cheltuielilor judiciare, după cum urmează:

- 1600 RON la urmărire penală, din care 1200 RON reprezintă onorariul avocatului din oficiu, respectiv câte 800 RON fiecare inculpat;

- 700 RON la cercetarea judecătorească, respectiv câte 350 RON fiecare inculpat.

Împotriva hotărârii au declarat apel în termen inculpatul P.D.S., partea vătămată B.L. şi partea civilă G.V.O.

Inculpatul P.D.S. a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând, schimbarea încadrării juridice dată faptei din tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (3) C. pen. şi aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, având în vedere că fapta s-a produs urmare a provocării de către partea civilă G., că nu are antecedente penale şi are doi copii minori.

Partea vătămată B.L. a solicitat majorarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor.

Partea civilă G.V.O. a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi, sub aspectul laturii civile, majorarea daunelor morale.

Prin Decizia penală nr. 18 din 08 februarie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de partea civilă G.V.O. şi de inculpatul P.D.S. împotriva Sentinţei penale nr. 572/2010 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 4627/107/2010 şi prin extinderea efectelor şi cu privire la inculpatul P.G.C.:

A desfiinţat sentinţa penală atacată sub aspectul laturii penale, în ceea ce priveşte încadrarea juridică a infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) şi art. 176 lit. f) C. pen. şi sub aspectul laturii civile, în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate părţii civile G.V.O., şi procedând la o nouă judecată:

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 C. pen. cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 174, 175 lit. i) şi art. 176 lit. f) C. pen. pentru care au fost condamnaţi inculpaţii P.D.S. şi P.G.C..

A majorat cuantumul daunelor morale acordate părţii civile G.V.O. de la suma de 70.000 RON la suma de 100.000 RON.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

A respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul P.G.C.

A respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul P.G.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată B.L. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 383 alin. (1¹) raportat la art. 350 C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a inculpatului P.D.S.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a computat din pedeapsa aplicată inculpatului P.D.S. durata reţinerii şi arestării preventive, de la 22 aprilie 2010 până la 08 februarie 2011.

A obligat pe inculpatul P.G.C. să plătească suma de 500 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

A obligat partea vătămată B.L. să plătească suma de 200 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariile apărătorilor din oficiu, în cuantum de 300 de RON pentru fiecare, s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a stabilit că situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpaţilor au fost corect reţinute pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i), art. 176 lit. f), art. 239 alin. (2) şi (5) C. pen., art. 321 alin. (2) C. pen., fiind respinse cererile de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (3) C. pen. A stabilit că încadrarea juridică corectă dată faptei este cea de tentativă la infracţiunea de omor şi nu infracţiunea de omor.

De asemenea a fost respinsă solicitarea inculpatului P.D.C. de a fi reţinută circumstanţa atenuantă a provocării, pedepsele aplicate inculpatului fiind corect individualizate.

Cu privire la apelul inculpatului P.D.C. instanţa l-a respins ca tardiv, neadmiţând cererea acestuia de repunere în termenul de apel întrucât împrejurarea invocată de acesta (a fost derutat de amânarea pronunţării) nu reprezintă o cauză temeinică, în măsură să justifice repunerea în termen de apel.

Având în vedere consecinţele faptelor inculpatului asupra părţii vătămate G.V.O. (traumatism cranio-cerebral, multiple fracturi, edem cerebral traumatic, contuzii cerebrale difuze, leziuni intracraniene, viaţa fiindu-i pusă în primejdie) instanţa a majorat cuantumul daunelor morale la suma de 100.000 RON pentru a asigura o justă compensaţie părţii vătămate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii P.D.C. şi P.G.C.

Inculpatul P.D.C. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen. solicitând casarea deciziei şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (3) C. pen. şi reţinerea scuzei provocării, şi pe cale de consecinţă reindividualizarea pedepselor aplicate.

Inculpatul P.G.C., având în vedere că apelul său a fost respins ca tardiv, a criticat hotărârea în aceste limite, învederând că a existat o cauză temeinică de împiedicare a declarării apelului în termen, şi trebuia admisă cererea sa de repunere în termen de declarare a apelului.

Concluziile apărătorilor inculpaţilor, ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi ultimul cuvânt al inculpaţilor au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., le consideră nefondate pentru următoarele considerente:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpaţilor P.D.C. şi P.G.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) şi art. 176 lit. f) C. pen., în dauna părţii vătămate G.V.O., a art. 239 alin. (2) şi (5) C. pen. în dauna părţii vătămate B.L. (faptă reţinută doar în sarcina inculpatului P.D.C.) şi a art. 321 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut în esenţă că inculpatul P.D.C., aflându-se în loc public, i-a aplicat părţii vătămate G.V.O., agent şef principal de poliţie, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, mai multe lovituri cu un par de lemn în zona capului şi a corpului, cauzându-i leziuni grave ce au necesitat 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale. Cu aceeaşi ocazie inculpatul i-a aplicat părţii vătămate B.L., agent şef de poliţie, mai multe lovituri cu pumnii peste corp, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 6 - 7 zile îngrijiri medicale.

În aceleaşi împrejurări, inculpatul P.D.C. i-a aplicat părţii vătămate B.L., aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu mai multe lovituri cu un par de lemn şi cu pumnii peste corp, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 6 - 7 zile de îngrijiri medicale.

S-a reţinut că inculpaţii au provocat scandal public, tulburând ordinea şi liniştea publică.

Cu privire la recursul inculpatului P.D.C.:

Solicitarea acestuia de schimbare a încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) şi art. 176 lit. f) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (3) C. pen. este nefondată (caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen.).

Ceea ce diferenţiază infracţiunea de vătămare corporală gravă de cea de tentativă la omor este intenţia cu care acţionează făptuitorul. În cazul primei infracţiuni acţionează cu intenţia generală de vătămare iar în cazul celei de a doua cu intenţia de a ucide.

În cazul infracţiunii de omor (rămasă în forma tentativei), actele de punere în executare a omorului, săvârşite până în momentul intervenţiei evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura lor şi împrejurările în care au fost săvârşite - că infractorul a avut intenţia specifică de omor, iar nu intenţia generală de a vătăma.

Astfel, există tentativă de omor şi nu de vătămare corporală, ori de câte ori infractorul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte instrumente şi procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracţiunii de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional.

Anumite stări ale infractorului ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului nu au relevanţă în sine, întrucât intenţia de omor se deduce din modul în care a acţionat, iar nu din elemente exterioare.

Forma şi modalitatea intenţiei, element al laturii subiective a infracţiunii, rezultă din materialitatea actului, din relaţiile personale anterioare existente între inculpat şi victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul şi intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului, etc.

Aceste aspecte au fost avute în vedere de către instanţa de apel, care a motivat corespunzător reţinerea infracţiunii de tentativă la omor calificat în sarcina inculpatului.

Modul de săvârşire a faptei, precum şi împrejurările în care aceasta a fost săvârşită - astfel cum au fost relevate de probele administrate - exclud apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi acţionat cu intenţia de omor, ci cu intenţia generală de vătămare.

Astfel, deşi nu s-a pus în primejdie viaţa părţii vătămate, iar numărul zilelor de îngrijiri medicale au fost în număr de peste 65 - 70 având în vedere obiectul folosit de inculpat (un topor) - apt de a ucide, zona vitală a corpului vizată - capul (numai intervenţia de autoapărare a părţii vătămate a făcut ca lovitura să nu lovească capul victimei), intensitatea şi efectul loviturii, atitudinea avută după aplicarea loviturii (le-a interzis persoanelor prezente să acorde primul ajutor, spunându-le textual "lăsaţi-l să moară"), se poate susţine că inculpatul, deşi nu a avut intenţia directă de a ucide, prin modalitatea concretă de a acţiona a avut reprezentarea gravităţii faptei sale, inclusiv posibilitatea uciderii părţii vătămate, rezultat care nu s-a, produs din motive independente de voinţa inculpatului.

De asemenea, în cauză nu se justifică reţinerea circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţe atenuante săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea părţii vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.

Existenţa tulburării sau emoţiei în sensul art. 73 lit. b) C. pen. şi intensitatea acestora nu se pot reţine de organele judiciare pe baza unei prezumţii legale, ci trebuie stabilite în mod concret, pe bază de probe, în principal prin utilizarea unor criterii subiective însă fără absolutizarea acestora şi fără a exclude total ipoteza utilizării unor criterii obiective.

Pentru reţinerea situaţiei de provocare, în sensul art. 73 lit. b) C. pen. nu se poate face abstracţie de unele criterii obiective cum ar fi compararea reacţiei făptuitorului cu reacţia omului mediu supus unei provocări similare, cerinţa unei anumite proporţii între actul provocator şi reacţia făptuitorului, inclusiv prin observarea consecinţelor faptei săvârşite ca urmare a actului provocator.

În prezenta cauză nu se poate reţine "starea de provocare" în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nici prin utilizarea criteriilor subiective şi nici a celor obiective. Declaraţiile martorilor oculari P.M.S., S.A., P.A., P.N. şi P.G. sunt relevante în acest sens, aceştia arătând că inculpaţii au lovit partea vătămată fără ca acesta să-i fi provocat.

Conflictul ivit între inculpaţi şi partea vătămată nu poate avea semnificaţia unei provocări care, potrivit art. 73 lit. b) C. pen. presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natură a-l determina să acţioneze sub stăpânirea unei tulburări sau emoţii. Or, în cauză, partea vătămată aflată în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi încercând să rezolve un diferend ivit între inculpaţi şi alte persoane, a fost atacată de către aceştia, fapt ce nu poate constitui o acţiune de provocare.

Astfel, solicitarea inculpatului de a fi redusă pedeapsa ca urmare a reţinerii circumstanţei provocării apare ca nefondată (caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.).

Pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată, în funcţie de criteriile prevăzute de art. 72 C. proc. pen., neimpunându-se majorarea cuantumului acesteia, raportat la gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, la împrejurările în care au fost săvârşite, la urmărire produse.

Actele de violenţă comise de inculpat, şi care au adus atingere relaţiilor sociale referitoare la dreptul la viaţă, la integritate fizică al oricărei persoane impun pedepsirea corespunzătoare a inculpatului.

Nu se poate ca pentru faptele săvârşite împotriva altor semeni de ai săi şi cărora a încercat să le curme viaţa, răspunderea sa penală să nu fie corespunzătoare încălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieţii.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la cerinţele socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efect atât asupra conduitei infractorului contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prim mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în C. pen.

Fapta este neîndoielnic gravă, astfel că în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, Înalta Curte va ţine seama că acţiunea violentă a inculpatului a avut drept consecinţă punerea în primejdie a unei vieţi omeneşti, împrejurare care coroborată cu modul şi împrejurările în care fapta a fost săvârşită, demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispoziţiile art. 1 C. pen., ce prevăd că "legea penală apără .. persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietate precum şi întreaga ordine de drept".

Cu privire la recursul declarat de inculpatul P.G.C., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în mod legal a fost respins ca tardiv apelul inculpatului, neexistând o cauză temeinică de împiedicare prevăzută de art. 364 C. proc. pen., necunoaşterea legii neputând constitui un argument în susţinerea afirmaţiilor sale.

Faţă de cele reţinute, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii P.D.S. şi P.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 18 din 8 februarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduse prevenţia inculpatului P.D.C. de la 22 aprilie 2010 la zi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.D.S. şi P.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 18 din 8 februarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.D.S., durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 aprilie 2010 la 16 iunie 2011.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2011.

Procesat de GGC - AA

← ICCJ. Decizia nr. 2408/2011. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 2421/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2420/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2420/2011. Penal