ICCJ. Decizia nr. 2368/2011. Penal. îndreptare eroare materială (art.194 şi următoarele C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2368/2011
Dosar nr. 1025/109/2011
Şedinţa publică din 10 iunie 2011
Asupra recursului de faţă,
Pe calea deciziei penale nr. 173/R din 25 februarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti s-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpaţii V.B.C., şi G.V.I., ambii aflaţi în Arestul I.P.J. Argeş, împotriva încheierii nr. 73 din 21 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, în dosarul nr. 1025/109/2011.
Asupra recursurilor penale respective s-a constatat:
Prin încheierea nr. 73 din 21 februarie 2011, Tribunalul Argeş în baza art. 32 şi art. 34 lit. d) C. proc. pen. conexează dosarul nr. 1088/109/2011 la dosarul nr. 1025/109/2011.
În baza art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii V.B.C. şi G.V.I., ca neîntemeiate.
Au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva încheierii au formulat recurs inculpaţii V.B.C. şi G.V.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând admiterea recursurilor şi pe fond admiterea cererilor formulate întrucât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege de acordare a liberării provizorii atât în ce priveşte faptele săvârşite, dar şi persoana inculpaţilor.
Curtea a apreciat ca fiind nefondate recursurile inculpaţilor.
Astfel, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii V.B.C. şi G.V.I., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., i-a obligat pe aceştia la plata cheltuieli judiciare către stat.
S-a menţionat că hotărârea este definitivă.
Ulterior, pe calea încheierii emisă în Şedinţa Camerei de Consiliu din data de 9 martie 2011, aceeaşi instanţă a luat în examinare cererea formulată de avocatul din oficiu E.S. privind înlăturarea omisiunii vădite strecurată în dispozitivul deciziei penale nr. 173/R din 25 februarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosarul nr. 1025/109/2011.
S-a evidenţiat că la data de 4 martie 2011, avocatul din oficiu E.S. a formulat cerere de înlăturare a omisiunii vădite strecurată în dispozitivul deciziei penale nr. 173/R din 25 februarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosarul nr. 1025/109/2011, în sensul că, din eroare, nu a fost acordat onorariul parţial al avocatului din oficiu, având în vedere faptul că a fost prezentă în instanţă la termenul de judecată din data de 25 februarie 2011.
Analizând actele şi lucrările dosarului, caietul grefierului de şedinţă şi înregistrările audio, Curtea a constatat că la data de 25 februarie 2011, la prima strigare a cauzei au fost prezenţi recurenţii-inculpaţi, fiecare personal, în stare de arest şi asistaţi de avocat din oficiu E.S., potrivit împuternicirilor avocaţiale nr. 971 din 24 februarie 2011 şi respectiv nr. 976 din 25 februarie 2011 aflate la filele 13 şi 14 din dosar, termen la care inculpaţii, personal, au precizat că au apărători aleşi, solicitând lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, au răspuns recurenţii-inculpaţi, personal şi asistaţi de apărători aleşi, avocatul din oficiu E.S. precizând că prin prezentarea apărătorilor aleşi îi încetează delegaţia, solicitând acordarea parţială a onorariului avocatului din oficiu.
În baza dispoziţiilor art. 195 C. proc. pen., erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală sau instanţa de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat sau din oficiu.
Dispoziţiile art. 196 C. proc. pen. prevăd că dispoziţiile art. 195 se aplică şi în cazul când instanţa de judecată, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunţat asupra sumelor pretinse de apărători, potrivit art. 189 sau 190 C. proc. pen.
În raport de acestea, Curtea a constatat că există o eroare materială evidentă, astfel încât, în baza art. 196 C. proc. pen., a înlăturat omisiunea vădită strecurată în dispozitivul deciziei penale nr. 173/R din 25 februarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosarul nr. 1025/109/2011, în sensul că, paragraful 2 va avea următorul conţinut: „Obligă pe recurenţii-inculpaţi la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat şi la câte 5 lei onorariu avocat din oficiu (parţial) ce se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei".
În continuare avocatul din oficiu E.S. a formulat cerere de acordare a onorariului avocaţial din oficiu, raportat la dispozitivul deciziei penale nr. 173/R din 25 februarie 2011a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosarul nr. 1025/109/2011 şi a încheierii de înlăturare a omisiunii vădite, în sensul că nu a fost acordat onorariul parţial al avocatului din oficiu, având în vedere faptul că a fost prezentă în instanţă la termenul de judecată din data de 25 februarie 2011, conform Protocolului încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România.
Cererea, în funcţie de contextul procesual deja derulat, a fost înregistrată ca recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în încercarea de a se da un contur ce să poată conduce la efecte juridice pentru S.E.
Ori Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că încheierea din 9 martie 2011 de care se arată nemulţumită recurenta face parte integrantă din Decizia penală nr. 173/R din 25 februarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti.
Pe calea deciziei respective s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.B.C., şi G.V.I., ambii aflaţi în Arestul I.P.J. Argeş, împotriva încheierii nr. 73 din 21 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, în dosarul nr. 1025/109/2011, cu menţiunea juridică că hotărârea este definitivă.
Promovarea unei noi căi de atac, fie chiar numai raportat la anumite cheltuieli judiciare, nu are cadrul procesual de acceptare, recursul de faţă fiind privit ca inadmisibil pe considerentele art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta S.E. împotriva încheierii din 9 martie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1025/109/2011.
Obligă recurenta la plata sumei de 25 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2360/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 2372/2011. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
