ICCJ. Decizia nr. 2446/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2446/2011
Dosar nr.5582/114/2010
Şedinţa publică din 20 iunie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 9 din 25 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Buzău a fost condamnat inculpatul I.S. la pedeapsa principală de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320 alin. (1) C. proc. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 3 ani, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat durata reţinerii şi cercetării preventive cu începere de la 29 noiembrie 2010 la zi.
Totodată s-a dispus confiscarea unui cuţit, corp delict şi s-a luat act că partea vătămată I.C. nu s-a constituit parte civilă.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.964,32 RON despăgubiri civile către Spitalul Judeţean Buzău, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate I.C.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul I.S. şi fratele său I.C. locuiesc în oraşul Pogoanele, împreună cu martora E.M. şi concubina inculpatului, martora B.V.
La data de 16 septembrie 2010, a avut loc o discuţie contradictorie între membrii acestei familii, determinată de faptul că martora B.V. i-a solicitat inculpatului să justifice o sumă de bani.
Între inculpat şi fratele său s-a iscat un conflict, accentuat şi de consumul de alcool, conflict aplanat.
A doua zi, în timp ce inculpatul s-a certat din nou cu concubina sa, a intervenit partea vătămată I.C., solicitându-i inculpatului să se liniştească, ocazie cu care l-a împins pe inculpat.
Iritat de atitudinea fratelui său, inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură în zona abdominală, cu un cuţit, provocându-i o leziune profundă ce a necesitat intervenţia de urgenţă la Spitalul Judeţean Buzău.
Din raportul de expertiză medico-legală a rezultat că partea vătămată a fost internată cu diagnosticul „plagă înjunghiată abdominală hipocondrul drept penetrantă, hemoperitoneu important prin plagă dublă la stomac, corp gastric perforat cu interesare posterioară a corpului pancreatic, hematom retroperitoneal lojă pancreatică" leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35 - 40 zile de îngrijiri medicale, fiindu-i pusă viaţa în primejdie.
Situaţia de fapt expusă a fost reţinută pe baza recunoaşterii faptei de către inculpat, coroborată cu declaraţia părţii vătămate I.C., cu depoziţiile martorilor E.M. şi B.V. şi cu raportul de expertiză medico-legală.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 49 din 31 martie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, apel ce a vizat netemeinicia sentinţei atacate sub aspectul individualităţii pedepsei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere că a recunoscut constant fapta comisă şi a regretat-o, invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din Sentinţa penală nr. 9 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Buzău, la stabilirea pedepsei aplicate s-au avut în vedere dispoziţiile art. 320 C. proc. pen., introduse prin Legea nr. 202/2010, text care reglementează judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, pedeapsa fiind redusă corespunzător.
Pe de altă parte, în cauză s-a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 52 şi 72 C. pen., fiind coborâtă sub limita minimă prevăzută de textele de lege incriminatoare, sub efectul aplicării art. 320 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.
Totodată, instanţa de fond şi de apel a avut în vedere pericolul social al infracţiunii comise, împrejurările în care fapta a fost săvârşită, măsurile acesteia precum şi datele ce caracterizează persoana făptuitorului, care nu are antecedente penale şi a recunoscut constant fapta, a regretat-o, fără a îngreuna stabilirea adevărului.
Este adevărat, aşa cum bine a reţinut şi instanţa de control judiciar, inculpatul suferă de sindrom de dependenţă toxică, aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, însă acestei împrejurări nu i se poate acorda o semnificaţie mai mare în raport de celelalte elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului.
Ca atare, inculpatului i s-au aplicat dispoziţiile favorabile impuse de incidenţa unei cauze legale de reducerea pedepsei, astfel că o reducere mai mare a pedepsei nu se impune în cauză, date fiind pericolul social concret al infracţiunii şi celelalte elemente de circumstanţiere menţionate.
Nici reţinerea circumstanţelor atenuante facultative judiciare nu se impune în condiţiile existenţei circumstanţelor reale mai sus arătate, astfel încât pedeapsa stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de control judiciar, a fost bine dozată, motiv pentru care recursul declarat este nefondat şi va fi respins, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.S. împotriva Deciziei penale nr. 49 din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 noiembrie 2010 la 20 iunie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 20 iunie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2021/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2447/2011. Penal → |
|---|
