ICCJ. Decizia nr. 2458/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2458/2011
Dosar nr.3290/121/2010
Şedinţa publică din 20 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 454 din 24 septembrie 2007 a Tribunalului Galaţi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1132 din 27 martie 2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost condamnat inculpatul Ş.A.D. în baza art. 197 alin. (1) şi (3) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la 10 ani închisoare. Potrivit art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată a inculpatului din executarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1566 din 20 septembrie 2000 a Judecătoriei Constanţa şi s-a dispus contopirea restului rămas neexecutat de 970 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În fapt, s-a reţinut că la 16 decembrie 2006, l-a ademenit în tramvai pe minorul I.Ş., promiţându-i că îi va da un telefon mobil, l-a dus în spatele unui cimitir şi a întreţinut cu acest copil raport sexual anal, fugind de la locul faptei.
În contra hotărârii de condamnare, numitul Ş.A.D. a formulat cerere de revizuire, susţinând că fapta a fost greşit încadrată, că se impune audierea celor doi martori din lucrări şi că propune ascultarea a încă doi martori.
După efectuarea actelor de cercetare prevăzute de art. 399, procurorul a sesizat instanţa cu concluzii de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
Tribunalul Galaţi, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 205 din 19 mai 2010 a respins cererea de revizuire a hotărârii de condamnare, considerând că motivele invocate nu se regăsesc în dispoziţiile art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 23.A din 28 ianuarie 2011 a respins apelul declarat de condamnatul revizuent, apreciind că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică şi constatând că pe calea revizuirii nu pot fi reapreciate probele cauzei şi nici nu se poate prelungi probatoriul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul Ş.A.D., care a susţinut că în mod greşit i s-a respins cererea de revizuire şi că în cauză există suficiente temeiuri să conducă la anularea hotărârii de condamnare.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă, iar potrivit art. 394 revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătura cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Or, din examinarea cererii de revizuire formulată de condamnatul Ş.A.D. nu a fost invocat niciunul din cazurile de revizuire menţionate, ci s-a susţinut că fapta a fost greşit încadrată, s-a solicitat reaudierea a doi martori ascultaţi anterior şi reaprecierea probelor şi chiar au fost propuşi doi martori noi, ceea ce nu este admisibil.
Într-adevăr pe calea revizuirii nu este posibilă readministrarea probelor sau prelungirea ori reinterpretarea probatoriului administrat astfel cum a solicitat condamnatul, situaţie în care soluţia primei instanţe de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire a fost în mod justificat menţinută de instanţa de apel.
Aşa fiind, Curtea, constatând neîntemeiate criticile formulate de condamnatul Ş.A.D. urmează, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respinge ca nefondat recursul declarat, cu obligarea revizuentului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul Ş.A.D. împotriva Deciziei penale nr. 23A din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 20 iunie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2447/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2462/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
