ICCJ. Decizia nr. 2447/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2447/2011
Dosar nr.8593/108/2010
Şedinţa publică din 20 iunie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 25 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Arad, secţia penală, a fost condamnat inculpatul I.N.l. în baza art. 174 alin. (1) cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi 3201 alin. (7) C. proc. pen. la 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 septembrie 2010, la zi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că în seara zilei de 22 septembrie 2010, inculpatul I.N.l., împreună cu inculpaţii U.L. şi C.l.D., au consumat o cantitate mare de bere împreună cu victima A.S.F., iar în jurul orelor 21 cele patru persoane s-au deplasat la locuinţa lui C.D.l. unde au continuat să consume băuturi alcoolice.
La un moment dat, victima a început să se certe cu inculpatul C.l.D., inculpatul I.N.l. a intervenit lovind victima cu palma peste faţă. După aceasta, victima a început să se certe cu inculpatul U.L. care a prins-o de gât şi a aruncat-o în pat.
După aceasta, inculpaţii au lovit victima cu pumnii şi picioarele mai ales în zona capului şi în zona toraco-abdominală, până când victima a căzut la podea. După ce victima s-a ridicat cu mare greutate, inculpatul C.D.l. a lovit victima cu un scaun în cap iar inculpaţii I.N.l. şi U.L. au continuat să o lovească cu picioarele până când victima a decedat.
Inculpaţii au dezbrăcat victima şi au pus pe focul din sobă hainele, după care au aruncat cadavrul în apa râului Crişul Alb.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie, moartea victimei a fost violentă ea datorându-se hemoragiei interne survenită ca urmare a rupturilor de organe interne în cadrul unui traumatism cranio-toraco-abdominal. Leziunile traumatice s-au putut produce prin loviri cu şi de corpuri dure, precum şi prin comprimare cu sau între corpuri sau planuri dure, existând legătură directă de cauzalitate între leziunile traumatice constatate şi deces.
Situaţia de fapt a fost stabilită în baza procesului-verbal de constatare întocmit la locul faptei şi la locul găsirii cadavrului victimei, a actului medico-legal arătat şi a declaraţiilor martorilor C.M., Ţ.I. şi A.P.P., ascultaţi la urmărirea penală.
Ca urmare, potrivit art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului care a beneficiat de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală nr. 42/A din 24 februarie 2011 a respins apelurile declarate de partea civilă A.L.F. şi de inculpatul I.N.I., împotriva hotărârii primei instanţe, considerând întemeiate criticile formulate în sensul greşitei individualizări a pedepsei şi solicitările de majorare şi respectiv de reducere a pedepsei principale aplicate.
Astfel, s-a apreciat că pedeapsa de 9 ani închisoare corespunde cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), că a fost stabilită în limitele prevăzute de art. 320: alin. (7) C. proc. pen. şi că nu există temeiuri de modificare a cuantumului ori modalităţi de executare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă A.L.F. şi inculpatul I.N.I.
În recursul său partea civilă a solicitat, în baza art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., majorarea pedepsei aplicate inculpatului, susţinând că nu au fost avute în vedere circumstanţele concrete ale cauzei şi anume că inculpatul I.N.I. a fost autorul principal al agresiunii, că fapta a fost cauză în condiţiile agravantei prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. şi că după uciderea victimei, inculpaţii au încercat să ascundă cadavrul.
La rândul său, inculpatul, invocând acelaşi caz de casare, a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă şi a solicitat reducerea acesteia sub minimul legal prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi aplicarea art. 861 din acelaşi cod.
Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate, Curtea constată neîntemeiate recursurile declarate.
Din analiza actelor dosarului rezultă că instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului cu săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., comisă în condiţiile circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.
Probele administrate în cauză au confirmat că pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi al unui conflict spontan, inculpatul I.N.l. şi alţi doi inculpaţi, în realizarea intenţiei lor de a ucide, au aplicat victimei A.S.F., multiple şi intense lovituri în zone vitale - cap şi torace - cu pumnii şi picioarele, precum şi cu obiecte contondente care i-au produs victimei leziuni grave, incompatibile cu viaţa, iar după decesul victimei au aruncat cadavrul dezbrăcat în apele râului Crişul Alb.
Ca atare, inculpatul şi ceilalţi doi făptuitori, lovind concomitent victima printr-o acţiune simultană şi conjugată, sunt coautori la infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.
Inculpatul recurent a recunoscut săvârşirea faptei şi în condiţiile art. 3201 alin. (1) şi (7) C. pen., limitele pedepsei prevăzute de lege au fost reduse cu o treime, stabilindu-se pedeapsa de 9 ani închisoare.
Se mai constată că această pedeapsă este conformă cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ea reflectând pericolul social grav al faptei şi împrejurările săvârşirii ei. Totodată ea ţine seama şi de persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale şi a recunoscut vinovăţia în comiterea, împreună cu ceilalţi inculpaţi, a agresiunii care a avut drept consecinţă moartea victimei.
Pedeapsa astfel stabilită este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, constrângerea şi reeducarea inculpatului şi reintegrarea lui în societate.
Întrucât au fost respectate dispoziţiile legale evocate referitoare la individualizarea pedepsei şi cele privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă împrejurări din cele prevăzute de art. 74 C. pen. care să justifice coborârea pedepsei sub minimul legal şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 din acelaşi cod, ori împrejurări care să justifice majorarea pedepsei, Curtea consideră neîntemeiate criticile din recursurile declarate de partea civilă şi de inculpat în baza art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Faţă de cele ce preced, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1, lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge recursurile declarate de partea civilă A.L.F. şi de inculpatul I.N.l., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 27 septembrie 2010 la 20 iunie 2010 şi se va stabili ca onorariul parţial de 100 RON pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.L.F. şi de inculpatul I.N.l. împotriva Deciziei penale nr. 42/A din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 septembrie 2010 la 20 iunie 2011.
Obligă recurentul inculpat I.N.l. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă A.L.F. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 20 iunie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2446/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2458/2011. Penal → |
|---|
