ICCJ. Decizia nr. 2464/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2464/2011
Dosar nr.4985/1/2011
Şedinţa publică din 20 iunie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Prin Încheierea de şedinţă din 1 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 36604/3/2010(213/2011), s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 300 C. proc. pen., cu referire la art. 160 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest a apelantului-inculpat M.G.T., trimis în judecată sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de complicitate la introducere în ţară de droguri de mare risc prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), complicitate la trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea iniţială justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, având în vedere natura, gravitatea şi modalitatea de săvârşire a faptelor reţinute în sarcina sa.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.G.T., criticând dispoziţia instanţei de apel sub aspectul greşitei aprecieri privind necesitatea menţinerii sale în arest preventiv, în raport de dubiile existente cu privire la vinovăţia sa şi starea de sănătate foarte precară.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din actele dosarului se reţine că recurentul-inculpat M.G.T. este acuzat de săvârşirea infracţiunilor de complicitate la introducere în ţară de droguri de mare risc prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi complicitate la trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada mai - iunie 2009, a furnizat în repetate rânduri numitului N.R. diferite cantităţi de heroină, transportate din Bulgaria în România prin intermediul unor cărăuşi, iar la data de 19 iunie 2009, prin intermediul inculpatului T.A.V. (care a transportat drogurile din Bulgaria în România şi le-a remis lui D.A.C.) şi al lui S.S.S. a furnizat aceleiaşi persoane o cantitate de 1987,4 grame de heroină contra sumei de 28.000 euro.
Depistarea inculpatului a avut loc pe baza informaţiilor obţinute de lucrătorii de poliţie specializaţi în combaterea traficului de droguri şi a activităţilor de investigaţie şi supraveghere ulterior desfăşurate în vederea identificării persoanelor cu privire la care existau respectivele informaţii.
În cauză, arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în timpul urmăririi penale pe temeiurile prevăzute de art. 148 lit. a) şi f) C. proc. pen., în considerarea existenţei unor indicii serioase în sensul vinovăţiei persoanei în cauză şi a necesităţii protejării ordinii publice de sentimentul de insecuritate generat de lăsarea în libertate a unui inculpat acuzat de săvârşirea unor infracţiuni de trafic de droguri, precum şi a unor date din care rezultă că inculpatul va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală.
Ulterior, măsura preventivă a fost succesiv menţinută faţă de inculpat, atât subsecvent condamnării în primă instanţă pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, cât şi în apel, prin încheierea ce formează obiectul recursului de fată.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de recurentul-inculpat M.G.T., Înalta Curte constată subzistenţa temeiului prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. care justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, aşa cum în mod întemeiat a apreciat şi instanţa de apel.
Infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului se caracterizează printr-un grad deosebit de ridicat de pericol social având în vedere frecvenţa pe care o înregistrează în prezent acest tip de infracţiuni şi consecinţele dezastruoase pe care le produc asupra sănătăţii publice.
În lanţul infracţional ce susţine flagelul consumului de droguri, traficanţii distribuitori, cazul inculpatului în speţă, reprezintă o verigă importantă, activitatea acestui tip de traficanţi susţinând atât capii reţelelor de distribuţie, prin punerea în circulaţie a drogurilor, cât şi viciul în sine, prin recrutarea şi/sau alimentarea consumatorilor.
Natura şi gravitatea deosebită a infracţiunilor de care inculpatul este acuzat şi împrejurările concrete în care se reţine că acesta a acţionat - în perioada mai - iunie 2009, inculpatul furnizând importante cantităţi de heroină, în repetate rânduri, numitului N.R. care, la rândul său distribuia drogurile grupării infracţionale din zona Gării de Nord condusă de S.V.A., durata activităţii infracţionale, cantitatea mare de droguri distribuită în România, modalitatea de transportare a drogurilor - prin intermediul unor cetăţeni bulgari, precum şi caracterul transfrontalier al activităţii defăşurate demonstrează o periculozitate socială sporită şi justifică în continuare concluzia că prin lăsarea sa în libertate se pune în pericol siguranţa publică, având în vedere potenţialul risc de reluare a activităţii infracţionale, în contextul în care inculpatul s-a declarat a fi şi consumator de droguri.
Susţinerile apărării referitoare la nevinovăţia inculpatului şi la starea precară de sănătate a acestuia care ar justifica cel puţin o mai mare clemenţă din partea instanţei, în sensul dispunerii cercetării inculpatului în stare de libertate, sunt neîntemeiate întrucât, pe de o parte, în această procedură, instanţa nu poate avansa asupra fondului, ci trebuie doar să stabilească existenţa datelor din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracţiunile pentru care este cercetat, fără ca prin aceasta să se aducă atingere prezumţiei de nevinovăţie, iar pe de altă parte, starea de sănătate a inculpatului sau orice alte circumstanţe personale favorabile nu sunt decisive în analiza ce priveşte valabilitatea continuării prevenţiei.
În consecinţă, reţinând că cercetarea judecătorească nu a adus modificări asupra situaţiei iniţial reţinute pentru a repune în discuţie temeiurile care au determinat arestarea iniţială, temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. menţinându-se şi în prezent pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen. menţinând starea de arest a inculpatului.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G.T. şi va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariul interpretului de limbă bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G.T. împotriva Încheierii din 1 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 36604/3/2010(213/2011).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 20 iunie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2462/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2491/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
