ICCJ. Decizia nr. 2527/2011. Penal. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
Prin încheierea nr. 12/MP din 15 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 768/57/2011, în baza art. 160/2 alin. (2) rap. la art. 160/8a alin. (6) C. proc. pen. a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații S.M.I. și I.D.I.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpați să plătească statului suma de câte 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reținut că prin cererea formulată de inculpații S.M.I. și I.D.I., înregistrată la această instanță sub dosar nr. 768/57/2011 s-a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar în baza disp. art. 160/2 și urm. C. proc. pen.
In motivarea cererii inculpații au arătat că sunt cercetați în stare de arest preventiv în dosarul nr. 114/D/P/2010 al D.I.I.C.6.T. -Serviciul Teritorial Alba-Iulia pentru săvârșirea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional nestructurat, complicitate la evaziune fiscală, favorizarea infractorului, conflict de interese și omisiunea sesizării organelor judiciare, fapte prev. de art. 8 din Legea 39/2003,art. 26 rap. la art. 9 lit. b) din Legea 241/2005,art. 264 C. pen., art. 253/1 C. pen. și art. 263 alin. (1) și (2) C. pen.
S-a susținut că în starea de fapt reținută de organele de urmărire penală nu s-a făcut referire la vreun grup infracțional, în ce fel au sprijinit membrii acestui grup, pe cine ar fi favorizat și care sunt faptele ce li se impută, fapte care nu sunt probate, astfel că se solicită a se constata că în cauză nu subzistă elementele constitutive ale infracțiunilor.
Se mai arată că în cauză nu există nici o probă că ar fi săvârșit faptele ce lise impută și în raport de lipsa de temeinicie a învinuirilor ce li se aduc, față de faza în care se află cauza, și față de datele ce le caracterizează conduita și competența profesională să se constate că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 160/2 C. proc. pen. și să se dispună liberarea lor provizorie sub control judiciar.
Se mai solicită ca la judecarea cererii să se aibă în vedere și elementele care definesc și conturează profilul socio-moral, lipsa antecedentelor penale, conduita ireproșabilă în profesie, în societate și în familie, ținuta și prestigiul de care s-au bucurat în societate.
De asemenea se mai solicită a se avea în vedere vârsta, starea de sănătate și de necesitatea unei proporții între interesul general al bunei desfășurări a procesului penal și interesele legitime personale.
în sprijinul cererii formulate s-au invocat prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) din CEDO precum și practica în această materie a CEDO.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond a constatat că cererea inculpaților nu este întemeiată, pentru considerentele ce vor urma:
Prin ordonanța din data de 11 mai 2011 ora 18.45 D.I.I.CO.T Serviciul Teritorial Alba-Iulia a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații C.D.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de: sprijinire a unui grup infracțional nestructurat prev. de art. 8 din Legea 39/2003, complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., conflict de interese prev. de art. 253/1 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 alin. (1) și (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., D.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de: sprijinire a unui grup infracțional nestructurat prev. de art. 8 din Legea 39/2003, favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., conflict de interese prev. de art. 253/1 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 alin. (1) și (2) C. pen., fals în declarații prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., S.M.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de: sprijinire a unui grup infracțional nestructurat prev. de art. 8 din Legea 39/2003, complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., conflict de interese prev. de art. 253/1 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 alin. (1) și (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și I.D.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de: sprijinire a unui grup infracțional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., conflict de interese prev. de art. 253/1 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 alin. (1) și (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
în cauză s-au reținut următoarele:
în perioada anilor 2007-2010, numiții A.L., L.C.I., A.E., A.(J.)R. și G.M., în calitate de asociați, administratori, director general, responsabil vânzări și director economic la SC P. SA, s-au constituit într-o grupare infracțională, având ca scop sustragerea de la plata impozitelor și taxelor datorate statului, prin efectuarea mai multor activități comerciale neînregistrate în evidențele contabile ale societății sau efectuarea unor înregistrări nelegale, ambele cu consecințe fiscale (prejudiciu totalin. (2).300.597 lei aproximativ 561.000 EURO), însușindu-și astfel, în mod ilegal, importante sume de bani din societate, sume care au fost transferate în alte societăți, bunuri materiale (ex. mașini de lux, etc.) sau în Italia.
Astfel, numiții A.L., L.C.I. și G.A.M., nu au înregistrat în evidențele contabile ale societății pe care o conduceau, valoarea reală a balastului pe care-l exploatau din terasele și albiile Mureșului achiziționate de la SC E.X. SRL în 01 iulie 2008 (Blandiana 3 - în albia Mureșului și Căptălani-lruga - în terasă), balast care apărea astfel, în mod fictiv, cumpărat de la această din urmă societate, la prețuri mult reduse față de prețul pieței, deși era exploatat efectiv de cumpărătorul SC P. SA, de pe suprafețele nou achiziționate. în realitate, faptic, așa cum am arătat anterior, balastul era exploatat și folosit de SC P. SA cu mijloacele proprii și de pe suprafețele proaspăt achiziționate, dar scriptic, balastul era exploatat de SC E.X. SRL și vândut către SC P. SA cu prețuri mult subevaluate, față de prețul de vânzare practicat pe piață în acea perioadă.
Acest mod de a proceda, s-a aplicat și datorită împrejurării că SC P. SA nu deținea la acea dată (iulie 2008-mai 2009) licență de exploatare pentru suprafețele cumpărate, dar aceste licențe erau deținute de fostul proprietar, SC E.X. SRL, respectiv: licența nr. 9867 din 30 ianuarie 2008, cu valabilitate până în 30 ianuarie 2009 pentru Blandiana 3 - în albia Mureșului și licența nr. 10507 din 16 iunie 2008, cu valabilitate până în 16 iunie 2009 pentru zona Căptălani-lruga - în terasă.
Efectuarea acestor manopere, au determinat neevidențierea și neplata integrală a taxelor datorate bugetului statului, aferente acestor exploatări, taxe care, în cazul în care SC P. SA ar fi procedat scriptic legal și își obținea licențele de exploatare, ar fi fost la o valoare mult mai mare, respectiv aferente plății: redevențelor miniere pentru cantităților de balast exploatate (209.467 tone) și ulterior vândute de SC P. SA la valorile existente pe piață și nu la valori subevaluate, întrucât redevența se calcula raportat la valoarea producției miniere realizată; taxelor de autorizare pentru exploatare ce ar fi trebuit plătite de SC P. SA; precum și taxelor de mediu pentru utilizarea albiilor Mureșului.
Mai mult, deși SC P. SA, a cumpărat de la SC E.X. SRL, în 01 iulie 2008, toate aceste suprafețe de teren, utilaje și stocuri, transfer care s-a realizat împreună cu personalul angajat care le deservea, între cele două societăți precizate anterior, s-a încheiat pentru perioada 01 iulie 2008 - 01 mai 2009, un contract fictiv de închiriere purtând nr. 954 din 30 iunie 2008 prin care, SC E.X. SRL închiria și utiliza de la SC P. SA, pentru suma de 10.000 EURO - chirie, un utilaj (excavator) pentru exploatarea balastului de pe suprafețele de teren pentru care deținea licențele de exploatare, dar pe care le vânduse anterior, balast care era ulterior vândut, așa cum am precizat deja, tot către SC P. SA cu sume mult diminuate.
Astfel, în mod evident, din punctul de vedere al SC E.X. SRL, această societate nu a înregistrat deloc cheltuieli de exploatare, nici faptic și nici scriptic, deoarece în mod real cheltuielile aferente exploatării au fost suportate și înregistrate, în totalitate de SC P. SA. Din acest motiv, nu s-a simțit nevoia încheierii unui contract de închiriere la momentul tranzacției și nu s-au emis facturi pentru plata chiriei utilajului aparent folosit, respectiv nu s-au evidențiat aspecte privind plata personalului care-l deservea și a consumabilelor necesare utilizării acestuia, fapt ce dovedește încă o dată, activitatea operațiunilor scriptice precizate.
De altfel, așa cum reiese din materialul probator administrat în cauză, respectiv înregistrările ambientale ale discuțiilor purtate între S.M. și I.D. cu administratorul SC E.X. SRL - L.E., cu ocazia controlului realizat de aceștia în 2009 pe tema redevențelor, contractul de închiriere nr. 954 din 30 iunie 2008 nici nu exista la acea dată, încheierea acestuia fiind sugerată de inspectorii D.G.F.P. Alba - S.M. și I.D., pentru a acoperii ilegalitățile comise, prejudiciante pentru bugetul statului și localizate la SC P. SA.
Mai mult, tot pentru a încerca acoperirea acestor ilegalității, ulterior începerii controlului dispus de D.I.I.C.O.T. la SC P. SA și audierea numitului L.E. - adm. la SC E.X. SRL, respectiv în 14 aprilie 2011, SC P. SA a emis factura seria PMP nr. 61000071/2011, aferentă contractului de închiriere nr. 954/2008 pentru excavatorul precizat anterior, deși așa cum am arătat deja, această situație era fictivă.
în aceste condiții, așa cum reiese și din materialul probator administrat în cauză, au fost înregistrate cheltuielile aferente exploatării reale a balastului de către SC P. SA, dar această societate nu a plătit taxele datorate bugetului statului pentru obținerea licențelor și mediu (utilizarea albiilor Mureșului), iar redevența minieră nu s-a plătit la valoarea reală, funcție de valoarea producției miniere realizată, așa cum era legal, ci la o valoare mult diminuată, așa cum aceasta era facturată de SC E.X. SRL către SC P. SA. Astfel s-a cauzat bugetului statului un prejudiciu de 92.062 lei.
Toate aceste fapte au generat prejudicii bugetului statului și au fost constatate de inspectorii S.M. și I.D., dar aceștia nu au luat măsuri de coroborare a contabilității celor două societăți cu operațiunile comerciale faptice derulate, așa cum aveau obligația, ci le-au trecut cu vederea pentru a obține personal, foloase materiale ilegale.
în concluzie s-a reținut în sarcina inculpaților S.M.I. și I.D.I. că în calitate de funcționari publici cu atribuții de control angajați ai D.G.F.P. Alba, identificau și furnizau și ei contabili agenților economici protejați (ex. J.R. la SC P. SA), le acordau consultanță și sfaturi pentru a-și acoperii ilegalitățile efectuate, iar ulterior îi controlau, dar în domeniul lor de activitate, respectiv al redevențelor miniere și celelalte taxe aferente exploatării balastului.
Astfel, inc. S.M. și I.D.I., sunt cei care au recomandat-o pe numita J.R. ca și director economic la SC P. SA și îi acordau acesteia consultanță în domeniul redevențelor, activități pe care le efectuau însă contra cost, respectiv pentru sume de aproximativ 4.000-5.000 lei, sume probate în cauză ca fiind primite de către aceștia (A.L., vol. 10, fila 82-88).
Această consultanță se derula prin deplasarea efectivă a susnumiților la sediul SC P. SA, efectuarea calculelor și înregistrărilor împreună cu contabila, acordarea sfaturilor cu privire la acoperirea neregulilor constatate pentru ascunderea lor, neluarea acestora în considerare și efectuarea ulterioară a unor controale formale în care constatau aspecte neesențiale pentru a crea o aparență de legalitate și realitate.
Inculpații S.M.I. și I.D.I. deși au constatat nereguli majore în evidențele SC P. SA, le-au ascuns și nu le-au prezentat autorităților competente ori șefilor lor ierarhici prin materialele de control întocmite, creând astfel prejudicii statului în favoarea contribuabilului protejat. Mai mult, inc. S.M., în interceptările redate, i-a solicitat numitei J.R. - dir. ec. la SC P. SA, să prezinte controlului trimis de D.I.I.C.O.T. rezultatele controalelor sale, care nu corespundeau evidențelor contabile existente și nu situația înregistrărilor existente în evidențele firmei (vol. 9, fila 185-194).
Inculpații S.M.I. și I.D.I. sunt cercetați și pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, fapte pentru care s-a disjuns și declinat cauza în vederea cercetărilor la DNA - Serviciul teritorial Alba-Iulia.
Din actele de la dosar a rezultat că inculpații cunoșteau cu toții activitatea infracțională a persoanelor din conducerea SC P. SA, au sprijinit aceste activități și le-au ascuns, favorizând astfel învinuiții, nesesizând organele judiciare referitor la faptele penale constatate și aflându-se în conflict de interese în raport de calitățile oficiale pe care le dețineau și activitățile desfășurate efectiv în favoarea societăților controlate sau pe care urmau a le controla în virtutea atribuțiunilor de serviciu.
Prin încheierea penală nr. 6/MP din 12 mai 2011 pronunțată de către Curtea de Apel Alba-Iulia în dosarul nr. 626/57/2011 a fost admisă propunerea de arestare preventivă a inculpaților C.D.N., D.I., S.M.I. și I.D.I. formulată de către D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Alba-Iulia și pe cale de consecință s-a dispus în temeiul art. 149/1 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 143 C. proc. pen. și art. 148 alin. (1) lit. b) și f) C. proc. pen. luarea acestei măsuri preventive față de inculpații sus menționați, pe o durată de 29 de zile, începând cu 12 mai 2011 și până la data de 09 iunie 2011.
S-a apreciat de către Curte că în cauză sunt întrunite exigențele art. 143 C. proc. pen., în sensul existenței unor indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea 39/2003,art. 26 rap. la art. 9 lit. b) din Legea 241/2005,art. 264 C. pen., art. 253/1 C. pen., art. 263 alin. (1), (2) C. pen., precum și a infracțiunii prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) în ce-l privește pe inculpatul D.I.
Referitor la cerințele art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen. Curtea a statuat că în cauză există riscuri semnificative ca inculpații să influențeze administrarea justiției, iar pe de altă parte lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin decizia penală nr. 2042 din 17 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. 4075/1/2011 înalta Curte de Casație și Justiției, secția penală, a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpații C.D.N., D.I., S.M.I. și I.D.I. împotriva încheierii nr. 6/MP din 12 mai 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală.
Prin încheierea penală nr. 2326 din 8 iunie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casați și Justiție în dosarul nr. 718/57/2011 s-a admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba-Iulia împotriva încheierii penale nr. 11/MP din 3 iunie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia și s-a dispus în baza art. 155,art. 148 lit. b) C. proc. pen. prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații C.D.N., D.I. și S.M.I., iar în baza art. 155,art. 148 lit. f) C. proc. pen. prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inc. I.D.I., începând cu data de 10 iunie 2011 și până la 9 iulie 2011, inclusiv.
Curtea, analizând cererea formulată de inculpații S.M.I. și I.D.I. prin prisma disp. art. 160/2 alin. (2) C. proc. pen. a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, art. 160/2 C. proc. pen. instituie condițiile de admisibilitate ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar reglementând prin norme imperative cazurile în care se poate lua în discuție oportunitatea acestei măsuri ( existența unor infracțiuni din culpă ori existența unor infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani) precum și cazurile în care nu este permisă acordarea ei (există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte).
Potrivit dispozițiilor art. 136 C. proc. pen. scopul măsurilor preventive este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal ori împiedecarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală, judecată ori executarea pedepsei iar în alegerea măsurii instanța este ținută să aibă în vedere alături de scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, starea de sănătate, vârsta, antecedentele și celelalte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Privind din această perspectivă cererea formulată de inculpați Curtea reține că infracțiunile care au determinat luarea măsurii preventive a arestării inculpaților se încadrează în sfera unor infracțiuni grave având în vedere calitatea acestora. Curtea mai reține că indiciile existente în acest moment la dosarul cauzei relevă o implicarea activă a inculpaților în săvârșirea faptelor.
Față de inculpații petenți s-a prelungit măsura arestării preventive relativ recent, în cauză fiind făcute cercetări în ce-i privește pentru stabilirea întregii activități infracționale. Mai mult, inculpații sunt cercetați și de către DNA - Serviciul Teritorial Alba-Iulia, pentru fapte de corupție.
Inculpații și-au bazat în principal cererea formulată pe argumente de nevinovăție, pe lipsa probelor și contestarea existentei elementelor constitutive ale infracțiunilor care s-au reținut în sarcina lor.
Se constată că din această perspectivă și în acest cadru procesual Curtea nu are a analiza vinovăția inculpaților și aspectele de fond ale cauzei, ci doar de a stabili dacă cererea inculpaților formulată în temeiul disp. art. 160/2 C. proc. pen. este sau nu întemeiată raportat la cerințele acestei dispoziții legale.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea a constatat că până în prezent subzistă indicii temeinice că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care sunt acuzați.
Mai mult, la luarea și prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul S.M.I. s-au reținut disp. art. 148 lit. b) C. proc. pen. referitoare la existența probelor că ar încerca să influențeze desfășurarea anchetei penale, iar Curtea nu poate ignora în aprecierea îndeplinirii condițiilor prev. de art. 160/2 C. proc. pen. existența acestei împrejurări care conduce la concluzia că cererea inculpatului este neîntemeiată.
în ce-l privește pe inculpatul I.D.I. Curtea apreciază că în această fază a procedurilor nu se impune liberarea sa provizorie sub control judiciar raportat la împrejurările în care se presupune că ar fi săvârșit faptele pentru care s-a dispus arestarea sa preventivă.
Susținerile inculpaților că faptele de care sunt bănuiți nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și că nu ar avea posibilitatea de a influența ancheta nu sunt prin ele însele suficiente pentru a se putea dispune liberarea lor provizorie.
Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică, din analiza probelor de la dosar rezultă că inculpații în calitate de funcționari publici, de persoane cu atribuții de control în domeniul fiscal, obligați să vegheze la respectarea și aplicarea legii, s-au folosit de funcțiile avute pentru a obține foloase, de a favoriza societăți comerciale în obținerea de venituri ilicite și de a sprijini activitatea infracțională a unui grup constituit în vederea eludării plății taxelor și impozitelor datorate statului, omițând sesizarea organelor judiciare, deși aveau această obligație legală.
Starea de pericol social pentru ordinea publică este evidentă și se reflectă în amploarea evaziunii fiscale datorate chiar comportamentului unor funcționari cu atribuții în colectarea taxelor și impozitelor.
Rezonanța socială a unor astfel de fapte grave, atât in rândul comunității locale, dar si la nivelul întregii ordini sociale, intr-un context în care asemenea fapte se încearcă a fi devoalate, determină o așteptare justificată a opiniei publice care se așteaptă la o reacție cât mai promptă si eficientă a organelor judiciare.
în cazul de față, săvârșirea unor infracțiuni grave ca cele săvârșite de inculpați - incompatibile cu funcțiile deținute și implicând funcționari cu atribuții de control, având în vedere natura relațiilor socio-profesionale afectate, face ca lăsarea in libertate a inculpaților să constituie un pericol pentru ordinea publica.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a acceptat, in cauza Letelleier c. Franței că, in circumstanțe excepționale, prin gravitatea lor deosebită si prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare sociala de natura sa justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un timp.
Gradul de pericol social al faptelor grave săvârșite de persoane care sunt datoare să aplice legea și să verifice respectarea acesteia în domeniul fiscal este dat și de calitatea persoanei, iar funcțiile deținute de inculpați și care au abuzat de aceste funcții abuzează de fapt de încrederea inerentă funcției publice, iar faptele necinstite afectează direct, prin percepția creată la nivelul opiniei publice, un întreg corp profesional.
Periculozitatea acestor fapte are efecte directe in rândul contribuabililor onești care pot fi determinați la rândul lor să apeleze la astfel de metode ilegale, încurajați de comportamentul infracțional al funcționarilor cu atribuții de control care încalcă legea, iar măsura preventivă a arestării este întemeiată pe elementele substanțiale ce trebuie sa asigure pedepsirea și descurajarea unor astfel de comportamente.
Curtea arată că deși la dosar nu există date referitoare la o conduită neconformă a inculpaților anterior cercetării lor în cauză există totuși dubii suficient de puternice, apte să justifice în mod rezonabil presupunerea că atașamentul inculpaților față de normele de conviețuire socială nu sunt suficient de puternice pentru a-i împiedica, având în vedere și miza procesului, să încerce îngreunarea procedurilor judiciare. Important de subliniat este și faptul că în cauză au calitatea de coinculpați mai mulți inculpați și învinuiți bănuiți de săvârșirea unor infracțiuni grave, pe care inculpații i-au ajutat să beneficieze de pe urma faptelor săvârșite.
In consecință, pericolul social concret pe care lăsarea inculpaților în libertate îl reprezintă pentru ordinea publică, este actual și el a fost reafirmat și prin hotărârea recentă de prelungire a măsurii arestării preventive. în vederea bunei desfășurări a procesului penal, în această fază a procedurilor se impune starea de detenție preventivă a inculpaților.
Jurisprudența CEDO a statuat că în cazul infracțiunilor de corupție, controlul continuu și limitarea contactului inculpatului cu alte persoane poate fi esențial în a putea evita ascunderea probelor, și mai important, influențarea martorilor (Dudek vs Polonia). în speța prezentă faptele prezumat a fi fost săvârșite de către inculpați sunt dintre acelea în legătură cu serviciul iar acuzația de conflict de interese este asimilată unei fapte de corupție, astfel că și în acest caz se justifică detenția provizorie.
De altfel, interesul public pentru apărarea ordinii de drept este precumpănitor față de libertatea persoanei, iar acuzația săvârșirii unor fapte de asemenea natură justifică necesitatea detenției preventive a inculpaților.
Curtea apreciază că printre riscurile pertinente care sunt de natură să justifice luarea față de persoanele în cauză a unei detenții provizorii sunt acelea că inculpații odată eliberați vor suprima probe sau vor exercita presiuni asupra martorilor, ori vor stabili înțelegeri dăunătoare anchetei, cu diferite persoane capabile să le ofere un sprijin ( Ringeisen/Austria 1998).
Vizând aspectele de ordin personal invocate de către inculpați și care, pot reprezenta, în accepția textului de lege prev. de art. 136 alin. (8) C. proc. pen. cât și a jurisprudenței CEDO, criterii relevante în luarea și menținerea unei măsuri privative, Curtea consideră, fără a le nega, faptul că necesitatea ocrotirii unui interes de ordine publică, precumpănitor general al societății primează în acest moment, protejării celui privat al inculpaților.
Aspectele personale invocate de către inculpați nu sunt suficient de puternice pentru a constitui un temei de admitere a cererilor, intereselor personale ale inculpaților de a fi judecați în stare de libertate opunându-i-se necesitatea ocrotirii interesului general al societății, care este precumpănitor.
Pentru aceste motive Curtea apreciază liberarea provizorie sub control judiciar nu este aptă să satisfacă, la acest moment procesual, exigențele scopului impus de art. 136 C. proc. pen., astfel că cererile au fost respinse ca neîntemeiate.
împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații S.M.I. și I.D.I., solicitând să se constate că sunt întrunite toate condițiile procedurale penale din punctul de vedere al limitelor pedepsei al infracțiunilor pentru care, inculpații sunt cercetați, cât și în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina acestora nu depășește 18 ani închisoare. Totodată, apărătorul a arătat că inculpații și-au îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu constatând nereguli în materialele de control întocmite și aplicând sancțiuni de 1 miliard lei vechi.
S-a precizat că natura faptelor, gravitatea și efectele lor nu justifică în sine necesitatea continuării prevenției în lipsa unor fapte care să demonstreze că eliberarea acuzatului ar aduce cu adevărat prejudicii ordinii publice.
Recursurile sunt nefondate. Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune este o măsură facultativă, ceea ce înseamnă că beneficiul liberării provizorii nu este un drept al învinuitului sau inculpatului, ci doar o vocație pe care acesta o are la punerea în libertate, subsumată unor condiții și garanții.
Din reglementarea instituției liberării provizorii, rezultă că aceasta presupune mai întâi verificarea unor condiții de admisibilitate a cererii, iar ulterior aprecierea instanței investită cu soluționarea ei cu privire la oportunitatea cercetării învinuitului sau inculpatului în stare de libertate.
Pentru admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie trebuie îndeplinite deopotrivă condițiile prev. de art. 160/2 alin. (1) și (2) C. proc. pen., însă simpla constatare a întrunirii din punct de vedere formal a acestor condiții nu atrage după sine și admiterea pe fond a cererii, ci aceasta presupune o apreciere a judecătorului dacă este sau nu oportună acordarea liberării provizorii.
în acest context, Curtea constată că, deși legea nu precizează criteriile ce urmează a sta la baza acestei aprecieri, nu se poate face abstracție de fapta ce face obiectul cercetărilor, de împrejurările concrete în care se presupune că aceasta ar fi fost săvârșită, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului. inclusiv conduita sa procesuală, după cum nu este de neglijat stadiul în care se află procesul penal la momentul formulării cererii.
în urma analizării acestor criterii, urmează a se aprecia dacă buna desfășurare în continuare a procesului penal poate fi asigurată exclusiv prin privarea de libertate a învinuitului sau inculpatului ori dacă aceasta se poate realiza și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Or, din această perspectivă, Curtea constată că inculpații sunt cercetați în stare de arest din data de 12 mai 2011 pentru săvârșirea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional nestructurat, complicitate la evaziune fiscală, favorizarea infractorului, conflict de interese și omisiunea sesizării organelor judiciare, fapte prev. de art. 8 din Legea 39/2003,art. 26 rap. la art. 9 lit. b) din Legea 241/2005,art. 264 C. pen., art. 253/1 C. pen. și art. 263 alin. (1) și (2) C. pen., reținându-se că în calitate de funcționari publici cu atribuții de control angajați ai D.G.F.P. Alba, deși au constatat fapte cauzatoare de prejudicii bugetului de stat în legătură cu activitatea SC E.X. SRL și SC P. SA, aceștia nu au luat măsuri de coroborare a contabilității celor două societăți cu operațiunile comerciale faptice derulate, așa cum aveau obligația, nesesizând organele judiciare referitor la faptele penale constatate, ci le-au trecut cu vederea pentru a obține personal, foloase materiale ilegale.
De asemenea, cei doi inculpați identificau și furnizau și ei contabili agenților economici protejați (ex. J.R. la SC P. SA), le acordau consultanță și sfaturi pentru a-și acoperii ilegalitățile efectuate, iar ulterior îi controlau, dar în domeniul lor de activitate, respectiv al redevențelor miniere și celelalte taxe aferente exploatării balastului, aflându-se în conflict de interese în raport de calitățile oficiale pe care le dețineau și activitățile desfășurate efectiv în favoarea societăților controlate sau pe care urmau a le controla în virtutea atribuțiunilor de serviciu.
Curtea apreciază că gradul de pericol social concret al faptelor ce le sunt imputate inculpaților (aceștia fiind cauzați că au contribuit, contrar atribuțiilor de serviciu, la prejudicierea bugetului de stat cu importante sume de bani), ca și stadiul în care cercetările se află (urmărirea penală fiind în plină desfășurare), prin raportare și la durata scursă de la momentul arestării preventive a acestuia, ca și poziția procesuală adoptată de inculpați, conduc la concluzia că la această dată liberarea provizorie a inculpaților nu este oportună, fiind de natură a afecta buna desfășurare în continuare a procesului penal.
în privința circumstanțelor personale invocate de către inculpați, acestea au existat și la momentul luării măsurii arestării preventive, fiind așadar evaluate de organul judiciar atunci când a dispus privarea de libertate a inculpaților. Tot astfel, criticile vizând lipsa de temeinicie a acuzaților nu pot face obiectul analizei instanței investite cu soluționarea unei cereri de liberare provizorie, ci reprezintă chestiuni care țin de fondul cauzei.
în consecință, cererea fiind nefondată, în mod corect aceasta a fost respinsă de către instanța de fond, sens în care conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse și recursurile declarate de inculpați, cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2550/2011. Penal. Cerere de liberare... | ICCJ. Decizia nr. 2495/2011. Penal → |
|---|
