ICCJ. Decizia nr. 2550/2011. Penal. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
Prin încheierea penală nr. 13 din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 769/57/2011 a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D.I.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că inculpatul este cercetat în stare de arest în dosarul nr. 114/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba, pentru săvârșirea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional nestructurat, favorizarea infractorului, conflict de interese, omisiunea sesizării organelor judiciare și fals în declarații prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și de art. 264,art. 253,art. 263 alin. (1) și (2) și art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), că urmărirea penală se află în curs, că finalizarea anchetei necesită menținerea în stare de arest a inculpatului și că astfel, nu se justifică liberarea provizorie sub control judiciar.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D.I. care a susținut că menținerea în arest nu se mai justifică și că măsura alternativă a liberării provizorii sub control judiciar este de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și admiterea cererii de liberare sub control judiciar.
Recursul declarat nu este întemeiat.
în conformitate cu dispozițiile art. 1601C. proc. pen., în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat poate cere punerea sa în libertate sub control judiciar sau pe cauțiune.
Potrivit art. 1602din același cod, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul D.I. este cercetat în stare de arest de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia în dosarul nr. 114/D/P/2010, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și de art. 264,art. 253,art. 263 alin. (1) și (2) și 292 C. pen., reținându-se că, în calitate de director adjunct executiv la compartimentul de inspecție fiscală și control din cadrul D.G.F.P.S. Alba a aprobat, la propunerea coinculpatului C.D., recuzarea echipelor care urmau să efectueze un control la SC P.P.O. SA, că nu a acceptat și a respins parțial constatările unor ilegalități semnalate de echipa de control la aceeași societate, că împreună cu același coinculpat a determinat-o pe experta M.C. să întocmească expertiza tehnică privind cantitățile de beton suplimentare înregistrate ilegal pentru lucrările efectuate de SC P.P.O. SA, la SC R. SA fără efectuarea măsurătorilor necesare în teren și numai în baza avizelor de însoțire a mărfii, a condicii de betoane și a proiectului de execuție și că această expertiză a fost dispusă și achitată de D.G.F.P. Alba Iulia nejustificat.
Aceste activități ilegale, favorabile SC P.P.O. SA au fost comise de inculpatul D.I. în condițiile în care auditarea acestei societăți a fost realizată în perioada 2006-2010 de SC A.C. SRL, societate la care era acționar soția inculpatului - D.L., iar misiunile de audit erau efectuate de D.I., fiul inculpatului, împreună cu C.C., angajată ca inspector fiscal la compartimentul control din cadrul Circumscripției Fiscale Câmpeni, încălcându-se normele de incompatibilitate prevăzute de lege. Activități de auditare au mai fost realizate de D.I., D.L. și C.C. și la alte mari societăți din județul Alba, respectiv SC A.A. SA și SC C. SA.
După recuzarea primei echipe de control, inculpatul D.I. a numit noua echipă care urma să finalizeze controlul început la SC P.P.O. SA, formată din C.D. și L.I., aceștia nepreluând aspectele de ilegalitate constatate de prima echipă recuzată și materialele întocmite în cele 6 luni de control. Raportul de control întocmit a fost semnat de D.I. fără obiecțiuni și fără sesizarea organelor de cercetare penală pentru analizarea activităților ilegale constatate de prima echipă referitoare la impozitarea valorii terenurilor reevaluate și înstrăinate de SC P.P.O. SA .
S-a mai reținut că dividendele încasate de la SC A.C. SRL de D.L. și sumele primite de fiul său D.I. pentru contractele de colaborare a acestei societăți au fost ascunse, nefiind trecute în declarațiile de avere și interese din perioada 2006-2010.
Tot astfel, cercetările vizează activități incompatibile derulate de inculpat în legătură cu SC F.C.U.D. SA, unde funcționa în calitate de cenzor și la care a dispus controale pe linia rambursărilor de TVA.
Arestarea inculpatului D.I. s-a dispus în baza art. 148 alin. (1) lit. b) și f) C. proc. pen., prin încheierea penală nr. 6/MA din 12 mai 2011 pe 20 de zile, începând cu această dată, fiind ulterior prelungită, conform art. 155 din același cod.
Relativ la cererea de liberare provizorie sub control judiciar se constată că ea a fost în mod justificat respinsă de prima instanță, întrucât exista riscul, în sensul art. 1602alin. (1) C. proc. pen. ca inculpatul să împiedice și să influențeze buna desfășurare a urmăririi penale.
De altfel, la luarea măsurii arestării preventive s-a ținut seama și de împrejurarea că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor inculpați.
Se mai constată că buna derulare a anchetei penale și realizarea eficientă a scopului procesului penal pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, necesară pentru apărarea ordinii de drept.
în consecință, criticile din recurs și solicitarea de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu sunt întemeiate.
Față de circumstanțele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respins ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
S-a stabilit ca onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu până la prezentarea apărătorului ales să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2525/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2527/2011. Penal. Cerere de liberare... → |
|---|
