ICCJ. Decizia nr. 266/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 266/2011
Dosar nr. 8125/1/2010
Şedinţa publică din 15 februarie 2011
Asupra plângerilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 442 pronunţată la 14 iunie 2010 în dosarul nr. 1420/1/2010 a admis recursurile formulate de petenţii D.H.D., P.G., T.I.N., R.I., K.(V.).D.M., L.A., M.V.M., N.M., O.L., P.B.C., P.R., L.R.D., S.D., S.C., T.C., T.M., R.P., V.T.C., A.M., L.M.C. şi C.C., împotriva sentinţei penale nr. 1271 din 24 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 9678/1/2008.
S-a casat sentinţa şi cauza a fost trimisă Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru judecarea plângerilor petenţilor împotriva rezoluţiei din 07 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică.
În rejudecare, plângerile formează obiectul dosarului nr. 8125/1/2010.
Potrivit disp. art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., soluţionând plângerea, se verifică rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Astfel, verificând dosarul nr. 966/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, se reţine că începând cu data de 20 iunie 2007, R.P., C.C., L.M.C., R.I., V.T.C., T.M., S.C., L.R.D., R.I., N.M., S.C., S.D., O.L., M.V.M., A.M., P.G., K.(V.).D.M., P.R., P.B.C., T.C., D.H.D., T.I.N., L.A., (filele 118 şi următoarele dosar urmărire penală), s-au adresat cu plângeri penale procurorului general al României, în cuprinsul acestora ei susţinând că procurorul D.M., din cadrul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bucureşti, desemnat să efectueze urmărirea penală în dosarul nr. 6/D/P/2004, a comis cercetare abuzivă [art. 266 alin. (2) C. pen.], instigare la denunţ calomnios [art. 25 C. pen. rap. la art. 259 alin. (2)], abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)), abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (art. 247 C. pen.), purtare abuzivă (art. 250 C. pen.), abuz în serviciu în formă calificată (art. 2481 C. pen.), iar procurorul G.B. a coordonat ancheta din 18-19 martie 2004 împotriva membrilor şi simpatizanţilor MISA.
În esenţă, petenţii au sesizat că fiind învinuiţi în dosarul nr. 6/D/P/2004 al D.I.I.C.O.T. –Serviciul teritorial Bucureşti li s-a interzis să-şi consemneze din dosar cele necesare formulării apărărilor, procurorul s-a comportat abuziv pentru că li s-a interzis ca, telefonic, să ia legătura cu avocaţii, le-a spus că vor fi trimişi în judecată, i-a ameninţat, pentru a-i intimida, nu respecta legea, a furnizat cotidianului „Jurnalul Naţional” o copie în formă electronică a rechizitoriului, astfel aducându-le ştirbire imaginii, a încercat să-i determine să declare incriminator împotriva lui B.G., astfel „ticluind” probe pentru a face sigură condamnarea lui, au fost „plimbaţi” într-o zi care, deşi nu era sărbătoare legală (19 mai 2006), procurorul D.M. nu a dorit să muncească, dosarul era fabricat şi este o înscenare politică abjectă şi grotescă pentru a-i inculpa pe nedrept şi pentru a distruge şcoala de yoga.
Prin rezoluţia din 7 august 2008 în dosarul nr. 966/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, în baza disp. art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.M., procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 266, art. 25 rap. la art. 259 alin. (2), art. 247, art. 2481, art. 266, art. 267, art. 189 alin. (2), art. 261 C. pen., precum şi neînceperea urmăririi penale faţă de G.B. – procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 266 C. pen., art. 25 rap. la art. 259 alin. (2), art. 247, art. 2481, art.267, art. 189 alin. (2), art. 261 C. pen.
Actele premergătoare efectuate au constatat că plângerile sunt identice atât între ele, cât şi cu alte plângeri înregistrate sub nr. 500/P/2005 şi nr. 472/P/2007, soluţionate.
Verificând susţinerile petenţilor, procurorul a reţinut că potrivit disp. art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, identificarea făptuitorilor, stabilirea răspunderii penale a acestora pentru a se constata dacă este cazul sau nu să se dispună trimiterea în judecată, urmărirea penală nefiind publică şi neavând caracter de contradictorialitate, acestea imprimându-i operativitate şi mobilitate, organul de urmărire penală trebuind să instrumenteze acte în momentul potrivit ales, nu la date anunţate.
Totodată, spre deosebire de faza cercetării judecătoreşti, urmărirea penală are rolul de a lămuri neclarităţile existente între o sesizare şi datele, faptele la care ajunge, de a investiga cauza obiectiv, solemn.
Ca atare, în actele premergătoare, analizându-se esenţa plângerilor astfel cum s-a detaliat, activitatea procurorului D.M. nu reprezintă un abuz sau activitatea lui nu îmbracă caracter penal, la fel cea a procurorului general G.B.
Împotriva soluţiei adoptată în dosarul nr. 966/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, petenţii au formulat plângeri la procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, prin acestea cerându-se efectuarea de cercetări în legătură cu activitatea infracţională ce ar fi desfăşurat-o procurorul D.M., cu ocazia instrumentării cauzei dosarului nr. 6/D/P/2004 al D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bucureşti, precum şi de procurorul general B.G., care ar fi coordonat cercetările din dosarul nr. 720/P/2004 al acestui organ judiciar.
Prin rezoluţia din 16 octombrie 2008 în dosarul nr. 9663/5663/II-2/2008 a procurorului şef al secţiei, în baza disp. art. 278 alin. (1) C. proc. pen., s-au respins, ca neîntemeiate, plângerile petenţilor, organul judiciar emitent reţinând că instrumentarea cauzelor penale din dosarele nr. 720/P/2003 şi 6/D/2004, în cadrul acestuia din urmă, la 18 martie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, emiţând autorizaţiile nr. 63/2004 şi nr. 64/2004, procurori de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (O.N., D.M., I.A., C.V., S.E., G.M., B.V.) au coordonat percheziţiile realizate în unele imobile din Bucureşti, dar instrumentarea lor, alături de cea a plângerilor amintite, a mai fost analizată în dosarele nr. 500/P/2005, nr. 472/P/2007, nr. 615/P/2004 în acestea dându-se soluţii de neurmărire penală, nerelevându-se încălcări ale dispoziţiilor legate de contextul analizat.
În conformitate cu disp. art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petenţii au formulat plângeri la instanţa supremă, motivele invocate fiind detaliate în prezenta.
Este de amintit că potrivit disp. art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., soluţionând plângerile, se verifică rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Astfel, petenţii, în dosarul nr. 6/D/2004 au avut calitatea procesuală de învinuiţi, în esenţă, în plângeri, ei afirmând că în instrumentarea cauzei procurorul D.M. şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti G.B. au săvârşit infracţiunile detaliate (referitor la modul în care au fost audiaţi, presupuse intimidări, presiuni pentru a-l incrimina pe G.B., nepermiterea accesului la telefon, exercitarea defectuoasă a atribuţiilor la prezentarea materialului de urmărire penală, imposibilitatea luării legăturii cu avocaţii întrucât nu s-a permis accesul în sediul parchetului cu telefonul mobil, rechizitoriul a fost postat pe internet, astfel ei fiind supuşi oprobriului public, i-a bulversat, tulburat, confuzat şi şocat, hărţuiţi, citare la parchet împotriva voinţei lor, atitudine rigidă a procurorului).
În raport cu actele şi lucrările dosarului, se reţine că rezoluţia din 7 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispusă în dosarul nr. 966/P/2007 este legală şi temeinică.
Potrivit disp. art. 222 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune, şi trebuie să cuprindă ... mijloace de probă.
Art. 224 C. proc. pen. prevede că actele premergătoare se efectuează în vederea începerii urmăririi penale şi sunt limitate la îndeplinirea scopului lor, de a completa informaţiile organului de urmărire penală pentru a le aduce la nivelul unor constatări care să determine scopul lor, de a verifica informaţiile deţinute, confirmând sau infirmând concordanţa acestora cu realităţile faptice ale cauzei şi, după caz, de a fundamenta convingerea organului de urmărire penală referitoare la soluţia de neurmărire penală, potrivit art. 228 C. proc. pen.
Pentru a se putea începe urmărirea penală sunt necesare două condiţii, prima fiind existenţa unui minim de date ce ar permite organului abilitat să considere că s-a comis o infracţiune, dare ce ar deriva din sesizarea făcută sau din actele premergătoare desfăşurate după sesizare, iar a doua rezultă din art. 228 C. proc. pen. – inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., intervenţia unui astfel de caz rezultând fie din sesizare, fie din cele premergătoare realizate după sesizare, ceea ce poate determina ca în locul începerii urmăririi penale, să funcţioneze instituţia neînceperii urmăririi penale.
În cauză, se constată că este aplicabil cazul de împiedicare prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen. (faptele nu există în materialitate), actele procurorilor, astfel cum s-a dezvoltat în rezoluţii, fiind aplicarea dispoziţiilor legale fundamentate pe elementele relevate prin plângeri.
Ca atare, neexistând temeiuri pentru desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în conformitate cu disp. art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerile petenţilor vor fi respinse ca nefondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, petenţii vor fi obligaţia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondate, plângerile formulate de petenţii A.M., L.M.C., C.C., D.H.D., P.G., T.I.N., R.I., K.(V.).D.M., L.A., M.V.M., N.M., O.L., P.B.C., P.R., L.R.D., S.D., S.C., T.C., T.M., R.P., V.T.C. şi S.C. împotriva rezoluţiei din 07 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispusă în dosarul nr. 966/P/2007
Obligă petenţii să plătească suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 274/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 260/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
