ICCJ. Decizia nr. 251/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 251/2011
Dosar nr. 9191/1/2010
Şedinţa publică din 11 februarie 2011
Asupra cauzei penale de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 9 noiembrie 2010, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 561/P/2010 din 20 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Pentru soluţionarea cauzei, Înalta Curte a dispus acvirarea dosarelor nr. 561/P/2010 şi nr. 8841/3909/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Analizând actele depuse la dosar reţine Înalta Curte că la data de 19 noiembrie 2009, persoana vătămată A.I. a depus plângere penală la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraţilor judecători D.M., Z.P. şi G.I., precum şi a magistratului procuror care a participat la soluţionarea cauzei pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor favorizarea infractorului, fals intelectual şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.
Se reţine că în perioada 2007-2008 A.I. a adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie două plângeri împotriva generalului de brigadă magistrat J.S. sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 264 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), ambele plângeri fiind trimise la Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin rezoluţia nr. 9/P/2008 din 7 august 2008 a Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor reclamate reţinându-se incidenţa disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Petiţionarul a formulat plângere împotriva acestei rezoluţii ce a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 1554 din 5 octombrie 2009 din completul de judecată făcând parte judecătorii D.M., Z.P., G.I. şi procurorul de şedinţă B.I.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs petiţionarul şi în acelaşi timp a formulat plângere împotriva magistraţilor judecători şi a procurorului de şedinţă.
Reţinând că în cauză nu rezultă vreun indiciu privind încălcarea atribuţiilor de serviciu sau a legii, ori de comitere a vreunui act de favorizare în înţelesul prevederilor art. 264 C. pen., prin rezoluţia nr. 561/P/2010 din 20 septembrie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii D.M., Z.P., G.I., judecători la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi B.I., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 246, art. 264, art. 289 şi/sau art. 271 C. pen., deoarece faptele nu există.
Soluţia a fost menţinută prin rezoluţia nr. 8841/3909/II/2/2010 din 18 octombrie 2010 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în termen legal, a formulat plângere petiţionarul A.I. în care arată că „domnul procuror M.I. soluţionează plângerea realizând o serie de falsuri intelectuale, ignorând prevederile art. 187 C. proc. pen. sau nu le cunoaşte, pe cale de consecinţă vă rog să aplicaţi garanţiile art. 52 din Constituţia României, pentru că au fost încălcate prevederile art. 277 C. proc. pen.”.
În urma analizei înscrisurilor existente la dosar, Înalta Curte reţine că plângerea formulată de petiţionar nu este fondată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează:
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluţia atacată este legală şi temeinică, cât timp din actele premergătoare efectuate în cauză nu au reieşit indicii sub aspectul comiterii faptelor reclamate de petiţionar.
De altfel, motivul formulării plângerii de către petiţionar îl reprezintă nemulţumirile acestuia faţă de soluţia dispusă de magistraţii judecători prin sentinţa penală nr. 1554 din 5 octombrie 2009 fără a putea indica în ce constă presupusa activitate infracţională a magistraţilor.
Or, singurul remediu împotriva unei sentinţe penale care nu este pe placul petiţionarului, îl reprezintă căile de atac prevăzute de lege şi nu plângerea penală împotriva judecătorului care a pronunţat soluţia.
De altfel, în plângerea dedusă judecăţii, petiţionarul nu arată care sunt motivele pentru care critica soluţia de neurmărire penală, mai mult el aduce acuze procurorului care a soluţionat plângerea, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că petiţionarul abuzează de dreptul său la petiţie.
Faţă de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să respingă ca nefondată plângerea formulată de petiţionar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 561/P/2010 din 20 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă petiţionarul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 260/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 249/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
