ICCJ. Decizia nr. 301/2011. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 301/2011
Dosar nr. 10646/1/2010
Şedinţa publică din 21 februarie 2011
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 28 decembrie 2010, petiţionarul T.U.V.L. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1331/191/2010 al Judecătoriei Blaj, apreciind că la această instanţă se constată existenţa unor atitudini lipsite de obiectivitate şi imparţialitate datorită influenţei (temerii sau presiunii) exercitate de climatul în care se desfăşoară procesul penal.
În argumentarea cererii, petiţionarul a invocat faptul că imparţialitatea instanţei de judecată rezidă în împrejurarea că, anterior primirii documentelor şi informaţiilor solicitate în procedura prev. de art. 58 C. proc. pen., aceasta s-a pronunţat pe excepţiile invocate de petiţionar, respingându-le în totalitate.
Totodată a arătat că fundamentul lipsei de imparţialitate a instanţei este împrejurarea că partea civilă P.N. este preot în satele din jurul oraşului Blaj, exercitând, prin persoane interpuse, presiuni de natură morală asupra persoanelor ce pot lua decizii în acest dosar.
În acest sens, petiţionarul a invocat faptul că legăturile părţii civile cu persoanele care pot lua decizii în cauză sunt evidente faţă de împrejurarea că, un coleg de breaslă al părţii civile este cumnatul agentului şef de poliţie N.I. care a întocmit procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi care a denaturat adevărul. Pentru aceste motive, petiţionarul a înţeles să formuleze plângere penală împotriva agentului de poliţie, cercetările fiind tergiversate în mod artificial, pentru ca în final să fie soluţionate printr-o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale.
Totodată, a arătat că „presiunile morale exercitate atât asupra poliţiştilor cât şi asupra procurorilor sau a judecătorilor sunt evidente, orice persoană cu teamă de Dumnezeu se fereşte de posibilele blesteme ale unui preot";.
De asemenea, a menţionai că alte indicii ale lipsei de imparţialitate a instanţei sunt consemnările denaturate din încheierile de şedinţă din 20 octombrie 2010 şi 15 noiembrie 2010 privind susţinerile orale ale părţilor pe excepţiile invocate, precum şi incidentele privind înregistrarea audio a şedinţelor de judecată, care nu au fost soluţionate de preşedintele completului de judecată şi care pot fi analizate prin raportare la antepronunţarea judecătorului cu privire la excepţiile invocate.
Concluzionând, petiţionarul a învederat faptul că el personal este supus unor acerbe presiuni psihice din partea părţii civile, aceasta ameninţându-l constant.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Judecătoriei Blaj se află în curs de judecată dosarul nr. 1331/191/2010, în care este cercetat inculpatul T.U.V.L. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 C. pen., parte civilă fiind P.N.
În informaţiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. şi comunicate de Tribunalul Alba se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precum şi motivele cererii, apreciindu-se că temerile petiţionarului nu sunt fondate, desfăşurarea procesului în cauză până la acest moment, negenerând îndoieli cu privire la imparţialitatea şi obiectivitatea judecătorilor.
Totodată, s-a menţionat că în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a excepţiilor invocate instanţa a motivat respingerea acestora prin indicarea articolului şi a textului de lege, în aşa fel încât părţile să nu poată invoca o antepronunţare a judecătorului.
De asemenea, s-a apreciat că susţinerea petiţionarului referitoare la faptul că la dosar nu existau toate actele necesare pentru soluţionarea excepţiilor este neîntemeiată, împrejurarea că inculpatul a formulat plângere penală pentru infracţiunea de abuz în serviciu împotriva agentului de poliţie care a efectuat cercetarea la faţa locului, nefiind un impediment în soluţionarea excepţiilor invocate. Nici împrejurarea că partea civilă este preot şi nici legăturile de rudenie ale acestuia nu sunt de natură să afecteze obiectivitatea şi imparţialitatea instanţei. În plus, s-a menţionat că administrarea eşalonată a probelor este cauzată de volumul mare de muncă, care nu permite audierea unui număr de 8 martori la un singur termen, iar în ceea ce priveşte obiecţiunile la expertiza efectuată în cauză, instanţa a apreciat că se impune reformularea lor pentru ca expertul să poată răspunde punctual.
Prin încheierea din 24 ianuarie 2011, s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea cererii de strămutare.
Analizând cererea dedusă judecăţii, se constată că potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care, imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În speţă, Înalta Curte constată că motivele invocate de petiţionar nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 55 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, susţinerile petiţionarului negăsindu-şi reflectare în situaţia de fapt, calitatea părţii adverse neputând constitui, prin ea însăşi, motiv de bănuială legitimă.
În consecinţă, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca nefondată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petiţionarul T.U.V.L. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1331 /191/2010 al Judecătoriei Blaj.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 310/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 283/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
