ICCJ. Decizia nr. 274/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 274/2011
Dosar nr. 607/1/2011
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin încheierea din 8 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, investită cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de către inculpaţii Z.S. şi Z.Y. împotriva sentinţei penale nr. 110 din 12 februarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, a menţinut, ca fiind legală şi temeinică, măsura arestării preventive a inculpatului Z.S. (fiul lui Z. şi I.Z.).
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că temeiurile iniţiale avute în vedere la luarea măsurii de arestare preventivă a inculpatului Z.S. continuă să existe, astfel că, chiar dacă pronunţarea unei hotărâri de condamnare în primă instanţă nu înfrânge prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază apelanţi intimaţii inculpaţi, că este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că apelanţii inculpaţi au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lor.
De asemenea, Curtea a apreciat, referitor la inculpatul Z.S., că sunt întrunite şi condiţiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respective, pedeapsa stabilită de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina acestuia, este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În aprecierea acestei din urmă cerinţe, Curtea a avut în vedere natura şi gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul, fapte prin care se aduce atingere valorii fundamentale apărate de legea penală, respective, viaţa persoanei.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instaţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Pe de altă parte prin art. 5 alin. (1) lit. c) din C.E.D.O. s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că inculpatul fost arestat în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen. existând motive temeinice de a bănui că împreună cu inculpatul Z.Y. au comis tentativa la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., iar prima instanţă l-a condamnat deja la 5 ani închisoare pentru această infracţiune.
În cauză, verificându-se actele şi lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă şi că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret şi actual pentru ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea infracţiunii la care a participat.
Aşa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal fac necesară menţinerea arestării preventive a inculpatului Z.S.
Recursul declarat învederându-se, aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.S. împotriva încheierii din 8 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 5542/3/2009 (839/2010).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Onorariul interpretului de limba chineză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 270/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 331/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
