ICCJ. Decizia nr. 2966/2011. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 85 din 10 martie 2011 Curtea de Apel București, secția I-a penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de petenta A.C.M.E. împotriva sentinței penale nr. 383 din 25 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 10476/2/2010.
A obligat petenta la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele :
Prin cererea sa, petenta A.C.M.E. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 383 din 25 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 10476/2/2010 (2879/2010).
Prin sentința penală nr. 383 din 25 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 10476/2/2010 (2879/2010), Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de petenta-contestatoare A.C.M.E. împotriva tuturor amenzilor și cheltuielilor judiciare aplicate acesteia în decursul anilor 2008, 2009 și 2010 și a obligat-o la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.
Potrivit art. 399 C. proc. pen., Ministerul Public a efectuat acte de cercetare în speță, iar prin referatul nr. 5394/III-6/2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a concluzionat că se impune respingerea - ca inadmisibilă - a cererii de revizuire formulată de petentă.
Analizând cererea de revizuire, Curtea a constatat că aceasta este formulată împotriva unei hotărâri nedefinitive, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată împotriva tuturor amenzilor și cheltuielilor judiciare aplicate revizuentei în decursul anilor 2008, 2009 și 2010.
Din actele dosarului, a rezultat că dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat a fost înaintat la înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea recursului promovat de A.C.M.E.
Astfel, Curtea a apreciat că nu există date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire a hotărârii mai sus menționate, pentru următoarele considerente:
Revizuirea este un mijloc procesual de remediere a erorilor judiciare ce ar putea fi cuprinse într-o hotărâre penală rămasă definitivă. Eroarea judiciară implică existența unei netemeinice judecăți de fapt, revizuirea având caracterul unei căi de atac de fapt fiindcă provoacă o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Prin finalitatea sa proprie, revizuirea înlătură eroarea judiciară sub orice forma s-a produs: achitarea neîntemeiată a unei persoane, care a săvârșit o fapta penala sau condamnarea unei persoane nevinovate, trasă pe nedrept la răspundere penală.
Fiind o cale de atac extraordinară care provoacă o amplificare în desfășurarea procesului penal dincolo de limita sa obișnuită și care pune în discuție autoritatea unor hotărâri penale definitive, folosirea cererii de revizuire este limitată de legiuitor la anumite cazuri în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară prezintă serioase aparențe de temeinicie.
Curtea a observat că petenta revizuientă a solicitat revizuirea unei sentințe penale, prin care i-a fost respinsă, ca inadmisibilă, o contestație la executare, deci o hotărâre prin care nu a fost analizat fondul procesului penal, motiv pentru care a apreciat că revizuienta nu putea uzita de prezenta cale pentru a solicita desființarea acesteia, revizuirea nefiind admisibilă în principiu.
Ca atare, Curtea, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de petenta A.C.M.E.
împotriva acestei sentințe, petenta A.C.M.E., a declarat recurs.
înalta Curte, în baza art. 302 alin. (1) raportat la art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a combinat cu art. 2781alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuția părților admisibilitatea recursului declarat de petentă.
Examinând recursul declarat de petentă, înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.
Potrivit art. 3851C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
Așadar, s-a limitat calea de atac menționată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege.
Petenta A.C.M.E. și-a exercitat dreptul la recurs, recurs declarat împotriva unei hotărâri definitive, cu care Secția Penală a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată, cale de atac care nu întrunește cerințele textelor menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Așa fiind, excepția inadmisibilității recursului pusă în discuția părților din oficiu de către instanță, este întemeiată.
în consecință, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., înalta Curte a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A.C.M.E.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă a fost obligată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2984/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2961/2011. Penal → |
|---|
