ICCJ. Decizia nr. 2981/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin ordonanța din 13 ianuarie 2011, în dosarul nr. 1031/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus, în baza art. 10 lit. b)1 _i d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.C., sub aspectul infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. și aplicarea unei sancțiuni administrative de 500 lei, precum și neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiuni prev. de art. 215 alin. (3) C. pen. S-a dispus sesizarea Judecătoriei Sectorului 4 București în vederea desființării contractului de asistență judiciară nr. 293486 din 20 aprilie 2010, constatat a fi fals.
S-a reținut că P.A. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de avocatul C.C. pentru faptul că l-ar fi înșelat cu suma de 1500 lei, deși s-a angajat să-i acorde asistență juridică, cât și pentru faptul că semnătura de pe contractul de asistență juridică nu îi aparține.
împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere C.C., considerând că în mod greșit a fost efectuate cercetări penale împotriva sa, întrucât P.A. este o persoană de peste 70 de ani, cu probleme de sănătate mintală, iar afirmațiile sale nu ar trebui luate în considerare.
Prin rezoluția din 07 februarie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de C.C., constatând că soluția adoptată este legală și temeinică. Semnătura de pe contractul de asistență juridică nu aparține lui P.C., așa cum reiese din raportul de constatare tehnico - științifică efectuat în cauză. De asemenea, modul în care și-a îndeplinit sau nu obligația ce îi revenea în calitate de avocat, nu poate constitui un fapt care să atragă o răspundere penală.
împotriva acestei rezoluții a formulat plângere la instanță C.C., în motivarea acestuia arătând următoarele aspecte:
- au fost încălcate disp. art. 63 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la probe, în sensul că, din oficiu, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice grafoscopice, deși petentul nu a solicitat-o, iar modul de efectuare a acestei constatări este eronată, deoarece au fost luate doar două specimene de semnături și nu s-a ținut cont de vârsta de 78 de ani a petentului și de faptul că s-a semnat "pe genunchi", deoarece în holul Curții de Apel București nu există mese.
1. nu a fost soluționată excepția de necompetență funcțională.
2. a fost depășită investirea, respectiv obiectul dosarului, față de cele reclamate în plângerea inițială.
3. s-a încălcat dreptul la apărare, fiindu-i respinse toate cererile de probe, respectiv refacerea constatării și depunerea de acte referitoare la starea sănătății psihice a petentului.
4. în mod greșit s-a apreciat că actul denumit contract de asistență juridică este act sub semnătură privată.
5. prin rezoluție, nu s-a răspuns la nici un motiv de plângere, astfel că aceasta este nelegală.
6. s-a apreciat greșit că actul încălcat este operabil erga omnes, în realitate acesta fiind secret.
7. contractul încheiat este legal.
Verificând soluțiile adoptate de procuror pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea de Apel București, secția I-a penală, a apreciat că plângerea este nefondată, dispunând soluția prin sentința penală nr. 155F din 18 aprilie 2011, cu următoarea motivare:
Petentul a solicitat probe noi, respectiv audierea excepțiilor, a procurorilor și emiterea unei adrese la Baroul București pentru a comunica natura contractului de asistență juridică și pentru a confirma că pe holul Curții de Apel București nu există mese, precum și depunerea de către P.A. a unor acte privind sănătatea sa psihică. Având, în vedere obiectul cauzei, cererile au fost respinse ca inadmisibile. Constatarea tehnico - științifică a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor procedurale și având în vedere conținutul plângerii formulate de P.A.. Semnarea contractului "pe genunchi" și faptul că P.A. este o persoană în vârstă sunt pure afirmații care aparțin petentului și nu au nici o relevanță asupra modului de efectuare a constatării tehnico - științifice, efectuată de experți autorizați, a căror audiere nu este necesară în cauză, atât timp cât constatarea este pe deplin lămuritoare. Nesoluționarea excepției de "necompetență funcțională" nu poate fi analizată, deoarece termenul nu se regăsește în lege. De asemenea, nu se poate primi critica privind "depășirea obiectului dosarului" de către procuror care nu a făcut altceva decât să dispună o constatare grafică atunci când se contestă o semnătură, ceea ce corespunde unui mod legal de administrare de probe. Se mai afirmă că actul încheiat, respectiv contratul de asistență judiciară este secret și produce efecte numai pentru părți, afirmație care în alte condiții ar fi catalogată ca necesară, dar, în prezenta cauză, se constată că asistența juridică acordată părții se realizează în condițiile unui proces, astfel că produce efecte și față de late persoane, fiind înscris sub semnătură privată. Celelalte motive privind intabularea contractului de asistență juridică nu vor fi analizate în prezenta hotărâre judecătorească. încălcarea dreptului la apărare prin respingerea probelor solicitate nu este reală, deoarece probele au fost solicitate, analizate și, în final respinse, ceea ce înseamnă că petentul și-a exercitat dreptul. Existența sau nu a meselor pentru avocați nu are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât nu este obligatoriu ca semnătura contractului să se facă pe hol, unde, într-adevăr, nu există mese cu destinația semnării de acte.
împotriva sentinței, numitul C.C. a declarat prezentul recurs. Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea recursului, motivată prin adoptarea Legii nr. 202/2010, sentința fiind pronunțată după intrarea în vigoare a acestei legi care nu mai prevede calea de atac a recursului împotriva sentinței prin care instanța soluționează plângerile întemeiate pe dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen.
Recursul va fi respins ca inadmisibil pentru motivele ce se vor arăta: Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută în art. 278/1 C. proc. pen.
în acest sens, potrivit art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii care se regăsesc în art. XXIV.
In privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
în consecință, constatând că sentința instanței de fond a fost pronunțată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, înalta Curte de Casație și Justiție reține că această hotărâre este definitivă.
în această situație, întrucât s-a formulat o cale de atac care nu mai este prevăzută de legea în vigoare, înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul cu care a fost învestită, conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2964/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2983/2011. Penal → |
|---|
