ICCJ. Decizia nr. 2968/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2968/2011
Dosar nr. 7052/1/2011
Şedinţa publică din 07 septembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 29 august 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, - în dosarul nr. 51764/3/2010, s-a dispus, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., menţinerea stării de arest a inculpatului S.C.N.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut în esenţă că a fost legal stabilită existenţa infracţiunilor şi a vinovăţiei inculpatului, prin pronunţarea unei hotărâri de condamnare în primă instanţă.
Acuzaţiile aduse inculpatului legitimează, în continuare, detenţia preventivă a acestuia în sensul că interesul public al menţinerii ordinii, în cauza dată, trece înaintea dreptului apelantului-inculpat, arestat preventiv, la libertate.
Temeiurile de fapt şi de drept care au impus luarea şi menţinerea arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susţine depăşirea unei durate rezonabile a măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S.C.N. solicitând casarea acesteia şi revocarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 38514 alin. (1) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În esenţă, în sarcina inculpatului S.C.N. s-a reţinut că, în cursul lunii martie 2010, a introdus în România, o cantitate totală de 946,47 gr.mefedronă.
S-a mai reţinut că inculpatul, la data de 10 august 2010 a încercat introducerea în România, prin Bulgaria, prin sistem de curierat rapid DHL, a unui colet cu scrisoare de însoţire nr. 4440890456, conţinând cantitatea de 18 gr. de metamfetamină, drog de mare risc, din oraşul Ruse - Bulgaria în oraşul Budapesta – Ungaria. Inculpatul avea menţionat în acte, ca intermediar expeditor din Bulgaria, pe inculpatul I.V.S. şi ca destinatar pe numitul G.B.
De asemenea, s-a mai reţinut ca inculpatul, la aceeaşi dată - 10 mai 2010 - a încercat introducerea din China în România, prin Bulgaria, prin sistemul de curierat rapid DHL, a unui colet cu scrisoare de însoţire nr. 4440980460, conţinând cantitatea de 1,750 kg ethylamphetamină, drog de risc, din oraşul Ruse, Bulgaria în Bucureşti. avea menţionat în acte, ca intermediar expeditor din Bulgaria, pe inculpatul I.V.S. şi destinatar pe învinuitul M.I.D., iar la data de 15 mai 2010 a încercat introducerea în România, prin Bulgaria, prin sistemul de curierat rapid DHL, a unui alt colet cu scrisoarea de însoţire nr. 4440980547, conţinând cantitatea de 124 gr. ethylamphetamină, drog de risc. Avea menţionat în acte, ca intermediar expeditor din Bulgaria, pe inculpatul I.V.S. şi ca destinatar chiar pe inculpatul S.C.N.
Totodată, s-a reţinut în sarcina inculpatului că în cursul lunilor aprilie - mai 2010 a organizat importul unor cantităţi de droguri de mare risc (metamfetamină) şi droguri de risc (ethylamfetamină) din China în Bulgaria, încercând să expedieze prin firma de curierat rapid DHL din oraşul Ruse, Bulgaria în România cantităţi importante de droguri de mare risc şi de risc, precum şi în Ungaria, pentru a fi expediate ulterior în România, prin persoane interpuse ca inculpatul I.V.S., învinuita M.I.D. şi cetăţeanul maghiar G.B.
Prin sentinţa penală nr. 524/F din 5 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 51746/3/2010, s-a dispus condamnarea inculpatului S.C., la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la trafic de droguri prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, tentativă la introducerea în ţară de droguri de mare risc prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi infracţiunea prevăzută de art. 10 din aceeaşi lege.
Corelând modalitatea şi împrejurările în care se pretinde că au fost comise faptele, cu pronunţarea unei hotărâri de condamnare în primă instanţă, Înalta Curte apreciază că şi în prezent, subzistă pericolul concret pentru ordinea publică, impunându-se menţinerea stării de arest a inculpatului S.C.
Necesitatea administrării unor probe, în calea de atac a apelului, nu înlătură pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului ci reprezintă tocmai respectarea dreptului la apărare al acestuia, necesitatea administrării tuturor probelor pentru stabilirea adevărului într-o cauză concretă dedusă judecăţii.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.C.N. împotriva încheierii din 29 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 51746/3/2010.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.N. împotriva încheierii de şedinţă din 29 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, pronunţată în dosarul nr. 51746/3/2010 (2954/2011).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2965/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 299/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
