ICCJ. Decizia nr. 3007/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3007/2011
Dosar nr. 7106/1/2010
Şedinţa publică din 9 septembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 august 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor S.G., S.C., C.A.C., A.S., C.I., H.I., M.S.F., M.F.
S-au respins ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că măsura arestării preventive a inculpaţilor este temeinică şi legală, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, subzistă şi justifică în continuare privarea de libertate a acestora, cu atât mai mult cu cât, în cauză, a intervenit o hotărâre de condamnare, la pronunţarea căreia au fost avute în vedere probele administrate în cauză până în prezent, din care rezultă că există indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 681 C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată.
De asemenea, Curtea apreciază că, în cauză, sunt incidente disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen., sens în care se reţine că pedeapsa pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor este mai mare de 4 ani şi că există date şi indicii că, fiind judecaţi în stare de libertate, prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, raportat la natura infracţiunilor, la modalitatea de săvârşire, şi în scopul obţinerii unor venituri ilicite.
Nu în ultimul rând, instanţa apreciază că, în vederea bunei desfăşurări a procesului penal, se impune judecarea inculpaţilor în stare de arest preventiv, subzistând temeiurile avute în vedere la momentul luării acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit temeiuri noi care să justifice luarea unei alte măsuri restrictive de liberate sau revocarea măsurii privative de libertate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii S.C., C.A.C., A.S., C.I., M.S.F. şi M.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti a menţinut starea de arest, cât timp în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive şi nu există alte date care să justifice în continuare privarea de libertate.
Se arată, de asemenea, că încheierea instanţei de fond este nemotivată, cuprinde doar aspecte de generalitate fără a analiza situaţia fiecărui inculpat în parte.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, reţine Înalta Cute că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.
Soluţia dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică, în mod corect apreciind că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat şi fac necesară în continuarea privarea de libertate a inculpaţilor.
Din lucrările dosarului rezultă că în perioada octombrie 2010 – noiembrie 2010 au fost realizate mai multe cumpărări autorizate de droguri de risc şi de mare risc de la inculpaţi, aceştia fiind trimişi în judecată pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
1. S.G., zis „G.", pentru comiterea infracţiunilor de.
- trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.;
- deţinere fără drept de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 4 alin. (1) şi (2)din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- punere la dispoziţie cu ştiinţă a locuinţei pentru consumul ilicit de droguri de mare risc în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
2. S.C., pentru comiterea infracţiunilor de:
- trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.;
- punere la dispoziţie cu ştiinţă a locuinţei pentru consumul ilicit de droguri de mare risc în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
3. C.A.C., zis „C.", pentru comiterea infracţiunii de- trafic ilicit de droguri de risc şi de mare risc în formă continuată şi în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
4. A.S., zisă „S.", pentru comiterea infracţiunii d.
- trafic ilicit de droguri risc şi de mare risc în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.;
5. H.I., zis „A.", pentru comiterea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.;
6. M.S.F., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.
7. M.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000;
- deţinere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
8. C.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- trafic ilicit de droguri de mare risc în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- deţinere de droguri de mare risc, în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a dispus trimiterea în judecată, în lipsă, a inculpatului D.S., pentru săvârşirea infracţiunii de:
- trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- deţinerea fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În urma analizei actelor şi lucrărilor din dosar rezultă că în cauză subzistă condiţiile prev. de art. 143 C. proc. pen., existând la dosar probe care justifică presupunerea rezonabilă că inculpaţii au comis faptele penale reţinute în sarcina lor, relevante în acest sens fiind procesele – verbale de transcriere a interceptărilor telefonice şi în mediul ambiental, rapoartele de constatare tehnico – ştiinţifică, declaraţiile martorilor sub acoperire şi ale investigatorilor sub acoperire, toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Şi condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite cumulativ în cauză, atât sub aspectul pedepsei prevăzute de lege, cât şi sub cuantumul pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpaţilor, pericol analizat în raport de natura şi gravitatea faptelor comise modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, constând în multitudinea actelor materiale comise, perioada relativ mare de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, toate aceste împrejurări impunând în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Înalta Curte reţine, de asemenea, că inculpaţii au fost condamnaţi în primă instanţă la pedepse consistente cu executare în regim de detenţie, prin sentinţa penală nr. 575 din 1 iulie 2011 a Tribunalului Bucureşti, hotărâre care, deşi nu este definitivă dă un caracter de legitimitate, măsurii preventive în a cărei executare se află inculpaţii fiind respectate în acest sens atât dispoziţiile legii naţionale cât şi cele ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Faţă de stadiul procesual al cauzei care în prezent se află pe rolul Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea apelurilor declarate de inculpaţi, precum şi faţă de toate considerentele ce preced, Înalta Curte apreciază că luarea faţă de inculpaţi a unei alte măsuri preventive nu este oportună în acest moment procesual.
Susţinerile apărării în sensul că încheierea recurată nu este motivată, nu sunt întemeiate, Curtea de Apel Bucureşti arătând care sunt motivele pentru care se impune a fi menţinută măsura arestării preventive.
Este adevărat că instanţa de apel nu a analizat situaţia fiecărui inculpat în parte, însă, faţă de împrejurarea că inculpaţii au în general o situaţie similară, acest aspect nu poate atrage nelegalitatea soluţiei pronunţate.
Faţă de considerentele arătate Înalta Curte, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.C., C.A.C., A.S., C.I., M.S.F. şi M.F. împotriva încheierii din 22 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 35060/3/2011 (2796/2011).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2999/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 31/2011. Penal → |
|---|
